Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂN I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2131/2009)

ÎNCHEIERE NR.297/

Ședința publică de la 10 septembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan

JUDECĂTOR 3: Dumitru

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - Baf ost reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpații, în stare de arest preventiv, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. 97191/10.09.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. -/10.09.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, și, personal, în stare de arest preventiv, asistați de avocat din oficiu a, în baza delegației emisă de Baroul București și, personal, in stare de arest preventiv, asistată de avocat ales, în baza impouternicirii avocațiale nr. -/10.09.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul-inculpat.

Se află prezent in sală interpret de limba bulgară pentru a asigura traducerea pentru recurentul-inculpat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recurentul-inculpat, prin interpret, învederează că are avocat ales care nu este prezent la acest termen și nu dorește să fie asistat de avocat din oficiu.

Curtea, față de împrejurarea că recurentul-inculpat nu este prezent din motive medicale, iar pentru recurentul-inculpat nu s-a prezentat avocatul ales și nu dorește să fie asistat de apărător din oficiu, pune in discuție disjungerea cauzei față de cei doi inculpați.

Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de disjungere a cauzei față de recurenții-inculpați și.

Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Recurenta-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.

Nemafiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea propuneri parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. Critică hotărârea recurată, considerând că instanța de fond in mod greșit a prelungit măsura arestării preventive față de inculpatul. Arată că prin incheiarea din data de 5 august 2009 tribunalul a prelungit starea de arest preventiv a inculpatului pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, insă acele acte de urmărire penală nu se referă la persoana inculpatului. Mai arată că propunerea de arestare preventivă a fost făcută in mod colectiv, cu privire la toți inculpații din dosar, fără o referire specifică pentru fiecare inculpat, cu arătarea tuturor activităților din dosarul de urmărire penală necesară a fi executate. Arată că, in ceea ce-l privește pe inculpatul, nu s-a efectuat nici un fel de urmărire penală.

Arată că timp de două luni de zile inculpatul nu a fost reaudiat, insă s-au efectuat acte de urmărire penală in dosar și a rezultat că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat urmare a audierii coinculpaților din dosar și unor martori care au fost reaudiați, rezultând că inculpatul nu se regăsește printre persoanele cunoscute de către cei care au fost reaudiați.

Arată că, din dosar nu reiese faptul că inculpatul a fost implicat in traficul de droguri, acuzația care i se aduce se bazează pe declaratia unui coinculpat care a afirmat că știe că acesta a participat la activități de trafic de droguri.

Mai arată că inculpatul nu a fost prins în flagrant, iar până in acest moment nu a fost identificat autorul traficului internațional de droguri la care inculpatul să fi fost complice.

Solicită admiterea recursului declarat și judecarea inculpatului in stare de libertate.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, apreciind că nu există probe și indicii temeinice din care să reiasă că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.

Arată că procesul-verbal de constatare a faptei a fost intocmit după declarația numitului și consideră că organul de urmărire penală nu s-a aflat la fața locului la momentul întocmirii procesului verbal. Mai arată că, in urma percheziției efectuate, nu au fost găsite droguri nici in autoturism și nici la domiciliu inculpatului.

Mai arată că există 2-3 convorbiri telefonice din care nu rezultă că acesta ar fi vândut droguri, însă cu inculpatii de prezentul dosar nu se cunoaște.

Solicită admiterea recursului, casarea incheierii pronunțată de instanța de fond și judecarea inculpatului in stare de libertate.

Apărătorul recurentilor-inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpați impotriva incheierii din data de 2.09.2009 pronuntată de Tribunalul București -Secția a II-a Penală, casarea încheierii, iar pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Față de inculpatul, solicită să se aibă in vedere că asupra acestuia a fost găsită metadonă, care era destinată consumului propriu și nu există nici o probă din care să rezulte că acesta ar fi vândut droguri. De asemenea, arată că nici inculpatii și nu au fost prinși în flagrant și nu au recunoscut că au vândut droguri.

Solicită să se aibă in vedere că toți cei trei inculpați au copii în intreținere, au familii care îi susțin, au domicilii stabile, inculpatul era încadrat in muncă la momentul reținerii, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Solicită judecarea inculpaților în stare de libertate, aceștia se obligă să se prezinte ori de câte ori vor fi chemați in fața organelor de cercetare penală.

Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul București. Arată că aceasta a fost prinsă în flagrant cu droguri asupra sa, a recunoscut și a colaborat cu organele de cercetare penală.

Înțelege să critice hotărârea instanței de fond întrucât nu se referă la fiecare inculpat in parte, nu argumentează pentru fiecare motivul pentru care este necesară prelungirea măsurii arestării preventive.

Arată că inculpata este însărcinată în luna a IX-a și solicită judecarea sa în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Arată că prelungirea arestării preventive se solicită conform art. 155 Cpp în condițiile in care temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun in continuare privarea de libertate a acestora. Mai arată că situația de fapt rezultă din probele administrate, activitatea infracțională este dovedită. Față de susținerile în sensul că inculpații nu se cunosc intre ei, reprezentantul parchetului arată că aceștia sunt foarte bine împărțiți pe paliere, iar motivul pentru care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive este și acela al transcrierii tuturor convorbirilor telefonice, a reaudierii inculpaților, administrării altor probe pentru o justă soluționare a cauzei.

Consideră că măsura arestării preventive este luată in mod legal, raportat la pericolul infracțiunii, la urmările periculoase pe care le reprezintă punerea in circulație și consumul de droguri.

Mai arată că, cu ocazia perchezitiei domiciliare, s-au găsit la domiciliul inculpatului 2,90 grame heroină și 10 comprimate metadonă, la inculpatul s-au găsit 9 comprimate de metadonă, la s-au găsit asupra ei 61 grame de heroină, iar la locuinta sa s-au găsit 243 grame, pentru că de la aceasta se aprovizionau ceilalți distribuitori stradali. Mai arată că la dosar se află și procesele verbale ale investigatorilor și urmează să fie administrate si celelalte probe care sunt menționate in referat. Arată că probele se administrează pe intreaga cauză și nu pe fiecare inculpat.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că nu sunt probe din care să reaiasă infractiunea retinută în sarcina sa. Arată că este cumnat cu de 24 de ani. Arată că este consumator, iar cele trei bile găsite in mașină erau pentru consum propriu.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței modul de solitionare recursului.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că i-au fost găsite 9 comprimate de metadonă care erau pentru consum propriu.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței modul de solitionare recursului.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței modul de solitionare recursului.

Recurenta-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței modul de solitionare recursului.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București și în temeiul art.155 Cod procedură penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, A, G, -, și pe o perioadă de 30 de zile de la data de 06.09.2009 până la data de 05.10.2009.

S-au respins, ca inadmisibile cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara și respectiv localitatea.

Prima instanță și-a argumentat soluția apreciind că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a inculpaților prevăzută de art.143, 146 și art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă în continuare și nu se constată împrejurări noi care să modifice aceste temeiuri iar prelungirea arestării preventive este reclamată de activitățile de urmărire penală menționate în referatul parchetului.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.

Față de împrejurarea că inculpatul a fost în imposibilitatea de prezentare din motive medicale iar avocatul ales al coinculpatului nu s-a prezentat în instanță, Curtea a dispus disjungerea cauzei față de aceștia.

Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, inculpații neargumentând în nici un fel aprecierea schimbării temeiurilor inițiale ale arestărilor preventive.

Or, prima instanță a explicat exhaustiv persistența condițiilor cumulative prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, temeiul arestării preventive, în sensul încadrării în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pendinte respectiv art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal pentru inculpații, și, art.20 Cod penal raportat la art. 1 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și 37 lit.a și b Cod penal pentru inculpații și și art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul și a existenței probelor certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dat fiind circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor (grup organizat, număr mare de persoane implicate, perseverență infracțională) și cele personale ale inculpaților.

Prin urmare, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, Și împotriva încheierii de ședință din data de 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe inculpații, și la câte 200 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații, și la câte 300 lei, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu.

Disjunge cauza pentru inculpații și și acordă termen la 17.09.2009.

Onorariu traducător pentru limba bulgară se fixează pentru o oră.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.-05.10.2009

Dact.EA-06.10.2009/2ex

- Jud.

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti