Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 296/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2114/2009)
ÎNCHEIERE NR.296/
Ședința publică de la 10 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - - BT Iaf ost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - - BT și de către inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpații, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.173/08.09.2009 emisă de Baroul Ialomița, în stare de arest, și intimata-inculpată personal, ambii asistați de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. 42/2009 emisă de Baroul Ialomița - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat și al intimatei-inculpat depune la dosar un set de înscrisuri in circumstanțiere, respectiv acte medicale.
Curtea prodează la ascultarea recurentului-inculpat, declaratia acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarațiile date anterior.
Intimata-inculpat învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își mneține declarațiile date anterior.
Nemaniind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet in temeiul art. 149 alin.13 Cpp care vizează netemeinicia hotărârii pronunțate de către Tribunalul Ialomița și consideră că în mod greșit instanța a respins propunerea de arestare preventivă față de inculpata.
Arată că, așa cum rezultă din considerentele hotărârii și din probele administrate până în această fază procesuală, rezultă că cei trei inculpați s-au organizat într-un grup care a avut ca scop racolarea de persoane, prin inșelăciune și abuzând de starea lor de vulnerabilitate de ordin social și economic, în scopul exploatării lor sexuale. Arată că cei trei inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore și minore prevăzute de art. 12 alin.2 lit a, art. 13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a Cpp.
Din actele dosarului, potrivit art. 143 rap. la 68 ind.1 Cpp, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au participat la comiterea infractiunilor reținute în sarcina lor. Mai arată că in cauză sunt incidente si prevederile art. 148 lit.b, e, f Cpp, iar din probele administrate, rezultă că nu numai inculpații și încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți din dosar, prin distrugerea sau alterearea unor mijloace materiale de probă, ci și inculpata, astfel că se impunea ca instanța de fond să dispună arestarea preventivă și a acesteia.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea incheierii pronunțate de Tribunalul Ialomița din data de 02.09.2009 și pe fondul cauzei, să se dispună luarea măsurii arestării preventive și față de inculpata pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal în faza urmăririi penale.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet cu privire la inculpata, considerându-l neîntemeiat și meținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de tribunal.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, arată că din intregul material probator administrat până în acest moment procesual, reiese că nu sunt intrunite nici unul din prevederile dispozițiilor art. 148 lit. b, e, f Cpp. Arată că din declarațiile părtilor vătămate și a, rezultă că inculpatul nu a săvârșit infractiunile pentru care a fost trimis in judecată și nu există indicii temeinice că acesta incearcă să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar exercita presiuni asupra părților vătămate.
Pentru aceste consederente solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și rejudecând, să se dispună desființarea hotărârii recurate și lăsarea în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului-inculpat și al intimatei-inculpat, având cuvântul, invederează că inculpații nu s-au organizat intr-un grup infarcțional, ci sunt o familie.
Consideră că hotărărea pronunțată de tribunal cu privire la inculpata este legală și temeinică și solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Față de recursul declarat de recurentul-inculpat, solicită admiterea acestuia, judecarea sa în stare de libertate, urmând să se prezinte in fața organelor de cercetare penală și în fața instanței ori de căte ori este chemat.
Consideră că lăsarea in libertate a inculpatului nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, acesta fiind respectat in comună și la locul de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpații și, solicită respingerea acestora. Consideră că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, au conlucrat la a trimite persoane in Spania, nu pentru muncă, ci în alt scop și apreciază că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Arată că in ceea ce priveste actele medicale depuse la dosar in circumstanțiere, acestea nu sunt elemente de care să se aibă in vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea in stare de libertate arătând că nu este vinovat, nu a fost nicio dată în Spania.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său.
Intimata-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că nu este vinovată.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea de ședință din 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 25 zile și s-a interzis părăsirea țării inculpatei cu respectarea unor condiții și impunerea de obligații pe o durată de 29 zile, cu toți cercetați sub aspectul comiterii de infracțiuni la legea traficului de persoane.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT Biroul Teritorial Ialomița și inculpații și.
Criticile Parchetului vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul măsurii dispuse față de inculpata participantă la infracțiunile de trafic de persoane majore și minore, acționând alături de cei doi inculpați la racorarea și trimiterea în Spania a unor persoane de sex feminin, profitând de starea lor de vulnerabilitate de ordin social și economic, în scopul exploatării sexuale, astfel că se impunea și față de această măsura arestării preventive cu atât mai mult cu cât există indicii că se încearcă distrugerea sau alterarea unor mijloace de probă și zădărnicirea aflării adevărului.
Inculpații și au criticat hotărârea primei instanțe privitor la măsura dispusă față de ei - a arestării preventive, în condițiile în care nu se fac vinovați de comiterea vreunei infracțiuni, nu au trimis în Spania persoane pentru a fi exploatate sexual, au rude care muncesc acolo și le-au trimis pachete.
În fața instanței de recurs numai inculpatul a înțeles să dea o declarație susținându-și și pe această cale nevinovăția, solicitând a fi cercetat în libertate dată fiind și sănătatea lui precară cu un infarct la activ.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge.
Inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii de infracțiuni la legea traficului de persoane majore și minore, constituire de grup organizat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor (inculpatul ) constând în aceea că, prin activități conjugate au găzduit și înlesnit plecarea în Spania, în scopul exploatării sexuale, a victimelor, a, a, săvârșite prin mai multe modalități alternative de recrutare prin constrângere fizică și morală, fapte petrecute în perioada 2007-2009.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, în cauză trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată investită cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă în cursul urmăririi penale este, pe de o parte, existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, existența uneia sau mai multora dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală sub aspectul cărora sunt cercetați, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile de martori, înscrisuri, procese-verbale de percheziții domiciliare, convorbirile telefonice înregistrate și interceptate, declarațiile inculpaților.
S-a constatat deci că există la acest moment indicii temeinice în sensul art.68 /1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă gravă ce denotă un pericol social concret pentru comunitate iar acesta reprezintă alături de pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani una din condițiile cumulative ale arestării preventive în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală.
S-au reținut și dispozițiile art.148 lit.b și e Cod procedură penală față de faptul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului și chiar o înțelegere frauduloasă cu persoanele vătămate.
S-au avut în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală ale necesității luării acestei măsuri și în scopul asigurării bunei desfășurării a procesului penal prin administrarea tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Din această perspectivă apare justificată arestarea preventivă a inculpaților și și interzicerea obligării de a nu părăsi țara impusă inculpatei în contextul în care nu au fost lămurite toate circumstanțele reale apte să contureze imagine de ansamblu asupra modalității de desfășurare a activității infracționale a celei din urmă.
La alegerea ei instanța de fond a avut în vedere și starea de sănătate a inculpatei conform actelor medicale depuse la dosar.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe apare legală și temeinică iar recursurile de față, vădit nefondate, vor fi respinse conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - BT I și inculpații și împotriva încheierii de ședință din 02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Penală.
Obligă inculpații recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.UE-22.09.2009/Dact.EA-23.09.2009/2ex/ -
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
