Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2132/2009)
ÎNCHEIERE NR.298/
Ședința publică de la 10 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - Baf ost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și (), împotriva încheierii de ședință din data de 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpații, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/10.09.2009 emisă de Baroul București - Serviciul Asistență Juridică și (), în stare de arrest, asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. 94/2009 emisă de Baroul Maramureș - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind, învederează că nu dorește să de declarație în fața acestei instanțe.
Recurentul-inculpat (), întrebat fiind, învederează că nu dorește să de declarație în fața acestei instanțe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință recurată, iar pe fond, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi. Solicită să se aibă în vedere poziția constantă a inculpatului de a-și susține nevinovăția, nu sunt probe suficiente la dosar din care să reiasă că inculpatul a săvârșit infractiunea retinută în sarcina sa, iar acesta, lăsat în libertate, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale.
Apărătorul recurentului-inculpat (), având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, desființarea hotărârii instanței de fond, și rejudecând, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate. Consideră că în perioada de două luni de când inculpatul este arestat, autoritățile trebuiau să facă dovada răspunderii concrete a fiecăruia dintre persoanele implicate în afacerile transnaționale.
Arată că în ceea ce-l privește pe inculpatul (), lipsește temeiul răspunderii penale, iar din intreg materialul de urmărire penală se reține o singură formă de participare, respectiv că acesta și-ar fi inchiriat, fără contract în formă scrisă, inculpatului principal, mașina cu care s-a adus un utilaj în țară, astfel se reține in sarcina inculpatului săvârșirea infractiunii prevăzute de art. 7 din Legea 9.
Arată că există un singur act de participare, însă s-a reținut de către parchet ca infractiune scop, complicitatea repetată la svârșirea unui singur act material, prin transformarea unor tăinuiri repetate intr-o formă de complicitate.
Arată că la domiciliul inculpatului nu s-a efectuat nici o perchezitie domicilairă, nu s-a efectuat nici o inregistare a telefonului, nu au fost audiați decât inculpații, în contextul în care inculpatul principal se prevalează de dreptul la tăcere.
Consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar la luarea acestei măsură a invocat și nulitatea măsurii arestării preventive, intrucât tribunalul, prin încheierea prin care s-a dispus măsura arestării preventive, a adăugat și infracțiunea de complicitate la furt. Ori, în situația in care ar fi apărut fapte noi, potrivit legii, inculpatul trebuia audiat pentru a-și susține punctul de vedere in raport de noua fată reținută în sarcina sa. Pentru aceste motive, consideră că arestarea preventivă este lovită de nulitate, intrcât nu se poate deprinde infarcțiunea scop de infracțiunea mijloc.
Arată că inculpatul este tată a trei copii minori, nu a avut nici o implicare cu rețeaua mafiotă locală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de către cei doi inculpați, considerând că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, in raport de probatoriul administrat și de temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, raportat la activitatea infracțională amplă, constând în aceea că, structurați în mai multe grupuri, au sustars diferite utilaje din Germania, Anglia, Franța, pe care le-au introdus in țară și apoi au fost comercializate.
În ceea ce privește susținerile în sensul că inculpații nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, reprezentantul parchetului consideră că există probe, există pericolul social al fiecărui inculpat, raportat la gravitatea faptelor, la numărul de persoane implicate, precum și rezonanța socială pe care au creat-
In ceea ce priveste nulitatea mandatului invocată, arată că infracțiunea de grup organizat, poate fi temei pentru începerea urmăririi penale și pentru a se aprecia că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar inculpatul a fost audiat raportat la infarctiunile reținute in sarcina sa. Consideră că nu au fost incălcate dispozițiile legale de natură să atragă nulitatea absoltă a mandatului de arestare preventivă. Fapta menționată in mandatul de arestare preventivă vizează incadrarea juridică și este avută in vedere până la finalizarea cercetării penale.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat (), având ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din data de 1.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Structura Centrală, iar în baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, și, pe o durată de 30 zile, de la 4.09.2009 până la 3.10.2009, inclusiv.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților.
În fapt, s-a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la sprijinirea unui grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.26 raportat la art.208-209 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Organele de poliție ale Inspectoratului Județean de Frontieră M și ale Parchetului - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, în luna martie a anului 2009, s-au sesizat că pe raza orașului, județul M, activează o organizație de traficanți de vehicule rutierei și utilaje folosite la lucrări de construcție, furate din spațiul comunitar, și anume Italia, Belgia, Spania, Marea Britanie și Olanda.
A rezultat, în urma verificărilor făcute, că utilajele furate erau introduse în România și comercializate la prețuri sub valoarea de piață a acestora unor societăți comerciale din județele S, H, M și
Persoanele care desfășurau activitatea infracțională făceau parte dintr-o rețea bine structurată, unii se ocupau furatul utilajelor în străinătate, alții de transportul în România, iar o altă parte a grupării se ocupa de depozitare și comercializare.
La data de5.08.2009, față de inculpații (), (), () și (), reținându-se comiterea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, fiind reținută forma de participație a complicității.
În perioada privării de libertate, inculpații menționați au refuzat să dea declarații în fața procurorului, invocând dreptul de a nu spune nimic despre ce au fost întrebați. Urmărirea penală este în curs de desfășurare iar numărul inculpaților și învinuiților este de 33 de persoane.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinire prevederile art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală și se justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea acestora în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile inculpaților nu sunt întemeiate și vor fi respinse în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt arestați, în acest sens fiind procesele-verbale de percheziție, declarațiile martorilor, înregistrările telefonice, înregistrările video, declarațiile date de ceilalți inculpați și învinuiți.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite și prevederile art.148 lit. Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 3 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Se are în vedere natura și gravitatea faptelor comise de către inculpați, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, durata de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, urmările produse, aspecte care justifică arestarea preventivă a inculpaților.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică și prin starea de insecuritate ce s-ar produce în societate dacă persoane împotriva cărora există indicii temeinice că au comis infracțiuni grave, nu ar fi arestate.
Susținerea avocatului inculpatului că încheierea prin care s-a dispus măsura arestării preventive ar fi lovite de nulitate absolută, nu are nici un temei, în cauză nu s-a relevat nici un aspect din cele prevăzute de art.197 Cod procedură penală care ar atrage nulitatea actului criticat.
Faptul că prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților au fost menționate toate infracțiunile de care este acuzat inculpatul, demonstrează tocmai legalitatea acestei măsuri și nu poate constitui în nici un caz un motiv de nulitate.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și () împotriva încheierii de ședință din data de 1.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 300 lei, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, iar pe inculpatul () la 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.09.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
