Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2172/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 303
Ședința publică de la 14 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 9 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală - Complete de urmărire penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții inculpați și G - ambii în stare de arest și asistați de avocat desemnat din oficiu, în baza împuterniciri avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebați fiind, după ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenții inculpați arată că nu doresc să facă declarații suplimentare în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpațisolicită admiterea recursurilor, casarea încheierii din 9 septembrie 2009 Tribunalului Giurgiu și pe fond, casarea încheierii, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpaților. În continuare, susține că potrivit dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție. Mai mult, solicită a se avea în vedere declarațiile recurenților, care au arătat că nu au comis faptele reținute în sarcina lor.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea recurată ca fiind legală și temeinică. Astfel, susține că până la acest moment în cauză există suficiente indicii temeinice care să facă legală prelungirea stării de arest preventiv. Pe lângă probele invocate de instanța de fond și valorificate la examinarea cererii parchetului, face trimitere și la declarațiile martorilor din a căror coroborare rezultă gradul de participare al inculpaților la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, modalitatea în care s-a săvârșit fapta - prin aplicarea mai multor lovituri părții vătămate în zone vitale. Apreciază că în raport de natura infracțiunii, modul de operare și consecințele produse prin săvârșirea infracțiunii, dar și pentru finalizarea urmăririi penale, se impune în continuare desfășurarea urmăririi penale cu inculpații în stare de arest preventiv.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, vinovat de comiterea faptei fiind, care a luat o scândură dintr-un gard și a lovit partea vătămată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat, astfel că solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-în baza art. 159.pr.pen.s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu privind prelungirea arestării preventive a inculpaților G și.
In baza art. 155.pr.pen. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului G - fiul lui G și, născut la data de 07.07.1951 în com. jud.G, domiciliat în comuna, județul G, CNP - cu 30 de zile începând cu data de 15.09.2009 și până la data de 14.10.2009, inclusiv.
S-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 11.01.1988 în mun.G, jud.G, domiciliat în comuna, județul G, CNP - cu 30 de zile începând cu data de 15.09.2009 și până la data de 14.10.2009, inclusiv.
Măsura a fost comunicată inculpaților și locului de deținere.
În baza art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru fiecare inculpat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art.155.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat
arestareainițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Or,în cauză, temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților subzistă șl în prezent și impun în continuare privarea acestora de libertate, din cuprinsul materialului probator rezultând nu doar indicii, ci chiar probe că inculpații au săvârșit fapta, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpați continuă să fie mai mare de 4 (patru) ani și lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la îndeplinirea cerinței prevăzută de art.143 pr.pen. tribunalul a reținut că în cauză sunt nu doar indicii ci chiar probe că inculpații au comis infracțiunea reținută în sarcina lor, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, care a relatat prin declarațiile date că cei doi inculpați au lovit partea vătămată cu un cuțit ( ) și cu o sapă ( G), declarațiile martorei lonescu, martoră ce a relatat că inculpații erau înarmați cu sapă, cuțit și, precum și declarațiile martorilor ,.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, acesta este dat de gravitatea deosebită a faptei comisă de inculpați, faptă prin care se aduce atingerea vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, atribute esențiale ale ființei umane cât și de periculozitatea inculpaților care s-au înarmat cu obiecte, respectiv sapă, scândură și cuțit, apte să producă leziuni extrem de grave părții vătămate, cum de altfel s-a și întâmplat în cauza de față unde partea vătămată a avut nevoie de intervenție chirurgicală de urgență pentru a-i fi salvată viața, respectiv i s-a făcut o splenectomie, în aceeași împrejurare inculpații aplicând lovituri și numiților și, fapt ce scoate în evidență periculozitatea acestora inculpații fiind aceia care au venit la poarta locuinței părții vătămate declanșând incidentul.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și G, care au susținut, în esență, că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care sunt cercetați.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Conform art.155 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a celor doi inculpați au fost cele prev. de art.143 Cod procedură penală și respectiv art.148 lit.f Cod procedură penală. În urma analizei acestor temeiuri prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul fondului a apreciat în mod justificat că acestea nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Într-adevăr, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală coroborat cu art.68/1 Cod procedură penală, probele administrate până în prezent nefăcând să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Deși inculpații au negat, în esență, comiterea faptelor, susținând că autorul acestora este în realitate numitul, Curtea constată că această susținere nu poate fi reținută, o atare ipoteză nefiind confirmată în mod rezonabil de datele cauzei,cel puțin în acest stadiu procesual, în raport de probatoriul administrat (în special cu referire la declarațiile martorilor, ).Desigur, aceasta nu înseamnă că organele de anchetă nu au obligația să verifice toate apărările pe care le formulează inculpații, în scopul aflării adevărului, pentru corecta stabilire a situației de fapt.
Curtea subliniază faptul că în această etapă procesuală nici nu este necesar să existe probe certe de vinovăție a inculpaților, existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor fiind suficientă pentru întrunirea cerințelor art.143 Cod procedură penală, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, conform art.66 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, judecătorul fondului a apreciat pe deplin justificat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate inculpaților este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă încă pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu această din urmă condiție, este de menționat că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Or, faptele ce li se impută inculpaților (tentativă la omor calificat), față de modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (inculpații lovind amândoi partea vătămată cu sapa, cuțitul și o scândură, în condițiile în care tot ei iscaseră incidentul), dar și de urmările produse (fiind nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea vieții părții vătămate ), nu numai că prezintă o gravitate deosebită, dar reliefează și o periculozitate sporită a inculpaților (cum corect s-a subliniat și la fond), existând așadar probe că judecarea lor în stare de libertate este de natură să în continuare, în mod efectiv, ordinea publică.
Desigur, la aprecierea în concret a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, sunt avute în vedere și circumstanțele personale favorabile ale acestora (necunoscuți cu antecedente penale, având o ocupație stabilă), însă nu în mod singular, ci prin coroborare cu alte aspecte, printre care și gradul de pericol social concret al infracțiunile imputate, care în speță este unul foarte ridicat, cum s-a arătat mai sus.
În fine, privarea de libertate a inculpaților se impune și în interesul urmăririi penale, fiind necesară pentru efectuarea activităților indicate în referatul Ministerului Public (audieri de martori, obținerea foii de observație clinică a părții vătămate etc.).
Concluzionând, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a considerat că sunt întrunite cerințele art.155 Cod procedură penală, criticile aduse de cei doi recurenți inculpați fiind neîntemeiate. Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 09.09.2009, pronunțată Tribunalul Giurgiu Secția Penală.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-21.09.2009/Dact.EA-22.09.2009/2ex
-Jud.Gh.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
