Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 302/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2108/2009)
ÎNCHEIERE NR. 302/
Ședința publică de la 14 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii nr.-/03.09.2009, atașată la fila 10/dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că nu dorește să facă declarații în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că inculpatul este minor,se află la prima abatere și a fost indus în eroare de ceilalți coinculpați pentru a participa la comiterea faptei. De asemenea, solicită a se reține că recurentul face parte dintr-o familie organizată, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă - atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă, iar prejudiciul a fost recuperat integral.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Conchizând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, apreciază legală și temeinică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind îndeplinite cerințele legale. De asemenea, instanța de fond a cenzurat cerințele legale aplicabile în cauză, iar temeiul arestării este doar cel prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală, nu și cel prevăzut de art. 148 lit.b Cod procedură penală - așa cum a fost reținut de instanță, însă ulterior, nu a fost eficientizat ca temei al arestării.
În continuare consideră justificată măsura luată în raport de natura infracțiunii, modul concret în care au operat făptuitorii, numărul participanților și modul în care au conceput derularea activității infracționale, precum și intenția de a sustrage suma de bani din bancomat. Față de toate acestea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol pentru ordinea publică, iar atitudinea sinceră a fost cenzurată de către instanță prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente solicită menținerea încheierii recurate și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat arestat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apără torului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art. art. 143, art. 146, art.1491și art. 148 lit. f și art. 151 din cod proc. penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor - (zis "", "") - fiul lui și al, născut la data de 30.11.1991 în B, cu domiciliul în B,-, sector 1, CNP -, pe o durată de 20 zile, cu începere de la data de 01.09.2009 și până la data de 20.09.2009, inclusiv
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constat că prin propunerea înregistrată la data de 28.08.2009, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a solicitat să se dispună arestarea preventivă pe o durată de 20 de zile a inculpatului - pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit.a,b și c, alin,2 lit.a, alin.3 pen. întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. l lit. din Codul d procedură penală.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că în cauză, există indicii temeinice, potrivit art.143 alin. din Codul d procedură penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat relevante în acest sens fiind: declarațiile sincere de recunoaștere ale inculpatului ce confirmă situația de fapt astfel cum a fost reținută în baza probelor administrate în cauză precum și celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză.
Totodată, a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat ca măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.l
C.P.P.În consecință, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.
În motivarea recursului apărătorul ales al inculpatului a susținut că inculpatul este minor și a avut o atitudine sinceră, împrejurări de care tribunalul trebuia să țină seama și, în consecință, să respingă propunerea de arestare preventivă.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d procedură penală, să existe vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a - f din Codul d procedură penală și luarea măsurii să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la prima condiție, respectiv cea prevăzută de art.143 rap. la art.681din Codul d procedură penală, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă suficiente indicii care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul - a săvârșit fapta pentru care este cercetat respectiv, infracțiunea de tâlhărie, prev.de art. 211 alin. 1,2 lit.a,b și c, alin.21lit.a, și alin.3 din Codul penal.
Astfel, față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală reținându-se că la data de 22.08.2009, în jurul orelor 0340, - acționând cu premeditare și după prealabilă coordonare - împreună cu încă 5 persoane, toate purtând cagulă pe față, au pătruns în incinta Spitalului situat în B, str. - -, sector 5, unde, după ce au imobilizat și lovit doi angajați ai unității menționate, au sustras un bancomat, fără a reuși să sustragă suma de 380.000 lei
Curtea constată că sub aspect probator, relevante sunt procesul verbal de depistare, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate și declarațiile martorilor, și.
În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la cea de-a doua condiție, Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 4 ani închisoare.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit.a,b și c, alin.21lit.a, și alin.3 din Codul penal este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Astfel, tâlhăria în modalitatea concretă în care a fost comisă, prin stabilirea unui plan de acțiune, participarea a șase persoane, folosirea unor cagule de către inculpați, lovirea a două persoane și imobilizarea acestora, valoarea mare a pagubei, constituie o faptă deosebit de gravă și denotă o periculozitate sporită a inculpatului - impunând luarea unor măsuri ferme din partea autorităților judiciare.
Atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei, precum și împrejurarea că este minor, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Curtea constată că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale.
Astfel, din cazierul judiciar al inculpatului reiese că, anterior, i s-au aplicat acestuia două sancțiuni cu caracter administrativ, pentru săvârșirea unei tâlhării și a unei fapte prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991.
În consecință, Curtea apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit. f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.
În ceea ce privește cea de a treia condiție Curtea apreciază că, arestarea preventivă a inculpatului se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul acestuia.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC - 14.09.2009
Dact.EA- 14.09.2009/ ex
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
