Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 309/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2169/2009)
ÎNCHEIERE NR. 309R
Ședința publică de la 21 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, -, împotriva încheierii de ședință din 2 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest:, și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/21.09.2009, atașată la fila 38/dosar, și, cercetate în stare de arest preventiv, personal și asistate de apărător din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/21.09.2009, atașată la fila 39/dosar, cercetată în stare de arest preventiv, personal și asistată de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, atașată la fila 29/dosar și, toți cercetați în stare de arest preventiv, asistați din oficiu de avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/ 21.09.2009, atașată la fila 28/ dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, recurenții-inculpați precizează că nu doresc să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
De asemenea, recurenții-inculpați, având, pe rând, cuvântul, învederează instanței că și-au angajat apărători aleși, însă nu cunosc motivele pentru care aceștia nu s-au prezentat la acest termen de judecată și precizează că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați,- av., având cuvântul, precizează că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 02 septembrie 2009 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații din prezenta cauză.
Consideră că încheierea atacată este nemotivată, motivarea făcându-se la modul general, iar în ceea ce îi privește pe inculpații, și nu se specifică dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, la acest moment procesual mai subzistă sau dacă au intervenit temeiuri noi care să justifice prelungirea acestei măsuri.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, solicită să se observe că la dosar nu există nicio declarație dată de acesta, întrucât nu a fost audiat în prezenta cauză, deși urmărirea penală se apropie de final. Mai mult decât atât, consideră că se încearcă de către parchet să se stabilească o participație a acestui inculpat la infracțiunea de trafic de droguri într-un alt dosar, însă se bazează doar pe faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. Însă apărarea consideră că acest inculpat nu a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Mai mult decât atât, el nici nu a locuit cu concubina și cu fiul său în acea perioadă de timp.
Cu privire la inculpatul, precizează că acesta nu vindea droguri, ci supraveghea persoanele care cumpărau droguri pentru a nu se sustrage.
Deși este adevărat că ambii inculpați sunt consumatori de droguri și au recunoscut acest aspect, aceștia consumau cocaină și nicidecum heroină.
Referitor la inculpata, apreciază că situația acesteia este neclară, întrucât ea nu era de acord cu vânzarea drogurilor, motiv pentru care la un moment dat aceasta o alungase din casă fiica acesteia, inculpata, tocmai pentru că nu era de acord cu activitatea pe care o desfășura aceasta din urmă și de aceea, la momentul reținerii, inculpata a fost depistată într-o altă locație.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate -av., având cuvântul, precizează că achiesează la concluziile antevorbitorului său, solicitând admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință atacată și în baza art. 139 Cod procedură penală să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatei în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, având în vedere că la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi, care să necesite privarea de libertate a inculpatei. Deși instanța de fond a admis propunerea de prelungire a parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, considerând că este necesară pentru efectuarea actelor de urmărire penală consemnate de către procuror în referatul parchetului, apreciază că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei pentru ordinea publică.
Or, din referatul parchetului nu rezultă necesitatea privării de libertate a inculpatei, în condițiile în care prelungirea se solicită pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, care nu au nici o legătură cu această inculpată, iar toate aceste activități se pot efectua și cu inculpata în stare de libertate.
Din punct de vedere al circumstanțelor personale, învederează instanței că, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, se află la primul contact cu legea penală, la momentul săvârșirii infracțiunii nu a conștientizat gravitatea acesteia și a repercusiunilor asupra societății și asupra ei însăși.
De asemenea, solicită să se observe că, activitatea infracțională a fost desfășurată de către această inculpată pe o perioadă scurtă de timp, a avut o poziție procesuală sinceră, în sensul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Mai mult decât atât, solicită să se aibă în vedere că inculpata are în întreținere un copil minor, respectiv o în vârstă de 4 ani, care are nevoie de prezența mamei și nu există nici un indiciu că lăsată în libertate se va sustrage de la cercetarea penală sau că va influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
La momentul reținerii inculpata desfășura o activitate de curățenie la alte persoane și de vânzare a unor produse vestimentare și nu își câștiga veniturile din vânzarea drogurilor, aspecte ce rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați,,av., având cuvântul, solicită admiterea tuturor recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 2 septembrie 2009 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, considerând că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, întrucât orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare și în aceste condiții, in favoarea inculpaților, operează prezumția de nevinovăție.
În raport de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că cercetarea acestora în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând probe sau indicii care să conducă la concluzia că lăsați în libertate ar impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce îi privește pe inculpații și, aceștia au declarat că nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora și nu pot fi considerați traficanți de droguri. Inculpatul a declarat că se ocupa cu vânzarea telefoanelor mobile, activitate din care își câștiga în mod licit existența.
În ceea ce îi privește pe și nu există la dosar probe indubitabile că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceștia au în întreținere 3 și respectiv 4 copii, a recunoscut că este consumator de droguri, are și ea copii minori în întreținere, astfel că lăsarea acestora în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul desemnat din oficiu- pentru recurentele-inculpate,și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacată și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatelor în stare de libertate, având în vedere că din probele administrate în cauză până la acest moment, nu rezultă indicii care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatelor ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatelor și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, considerând că lăsarea acestora în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente în temeiul art.139 Cod procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor formulate de către cei 13 inculpați, întrucât din punctul său de vedere încheierea de ședință recurată este legală și temeinică. Apreciază că la analiza motivelor pentru care se impune admiterea acestei propuneri, instanța de fond a ales o cale prin care să demonstreze că nu au apărut temeiuri noi care să conducă la ideea că lăsarea in libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că există suficiente probe și indicii temeinice care să justifice prelungirea stării de arest, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată până la acest moment. Această motivare se regăsește în conținutul încheierii atacate.
Cu privire la activitatea infracțională a inculpaților, din ansamblu materialului probator rezultă suficiente probe care să demonstreze că aceștia au fost implicați în traficul de droguri, în zona în care s-a desfășurat activitatea, că fac parte din două familii diferite la care au aderat și alți inculpați, drogurile pe care aceștia le-au traficat aveau o modalitate tipică prin care erau aduse la vânzare, precauțiile pe care și le luau în mod concret de fiecare dată când primeau o comandă de droguri, astfel ca să nu fie surprinși de către organele de poliție sau vreun trecător întâmplător. Totodată, din conținutul convorbirilor telefonice, SMS-lor, proceselor-verbale de filaj, rezultă cu certitudine și fără tăgadă implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri, care desfășura o activitate de coordonare, având un rol bine determinat în activitatea desfășurată de membrii grupului.
Consideră că până în prezent, temeiurile care au stat la baza arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care măsura arestării preventive nu a fost luată doar pentru efectuarea actelor de urmărire penală, ci a fost luată tocmai pentru a fi înlăturate din societate aceste persoane care pe o perioadă de 2 ani au cauzat grave prejudicii atât ordinii sociale cât și potențialilor consumatori.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurenții-inculpați,, în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
Recurenta-inculpată,în ultimul cuvânt, recunoaște săvârșirea faptei, cu mențiunea că mama sa este nevinovată.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, recunoaște săvârșirea faptei și precizează că concubin acestuia este nevinovată.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prinîncheierea de ședință din data de 2.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Serviciul Teritorial București.
În temeiul art.155 C.P.P. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G, și, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 06.09.2009 până la data de 05.10.2009 inclusiv.
Au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpații, lancu, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
S-au respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpații, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
În baza art. 192 al.3 Cod proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea nr. 42/D/P/30.07.2009, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, a solicitat prelungirea cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, lancu, lancu, lancu, lancu, G, lancu, și, de la data de 06.09.2009 până la data de 05.10.2009, inclusiv.
În sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1-3 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1-3 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv a infracțiunilor de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea propunerii s-a susținut că, până la acest moment procesual, urmărirea penală nu a fost finalizată, întrucât în cauză urmează să fie îndeplinite următoarele activități: transcrierea și atașarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice înregistrate în mod autorizat, extinderea cercetărilor cu privire și la alte persoane implicate în rețeaua de narcotraficanți, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
De asemenea, s-a mai susținut că privarea de libertate în continuare a inculpaților este necesară, având în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că otrivit p. art. 136.C.P.P. pentru buna desfășurare a procesului penal, printre masurile care se pot lua este si cea a arestării preventive, măsura care, in faza de urmărire penala, conform art.155 poate C.P.P. fi prelungita de instanța, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt indicii temeinice în înțelesul art. 143 și art. 146.C.P.P. cu referire la art.68/1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabila că inculpații față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fiind incidente de asemenea și disp. art. 148 lit.f C.P.P. ceea ce conduce la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în sensul cerut de disp. art. 155.
C.P.P.Astfel, in primul rând, sub aspectul indiciilor temeinice, în accepțiunea data de lege acestei noțiuni, care creează presupunerea rezonabila ca inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penala, s-a constatat că probele strânse de organele de urmărire penala, cu referire la: procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum și a discuțiilor și a imaginilor înregistrate audio/video în mediul ambiental, procesul-verbal de recunoaștere din planșa foto, declarațiile inculpaților, justifica bănuiala ca, inculpații au săvârșit faptele reținută în sarcina lor.
In al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148 lit.f C.P.P. în contextul cauzei, s-a constatat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, în sensul cerut de lege, pericol ce este pus în evidență prin însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpaților, s-a considerat că punerea în libertate ar îngreuna și finalizarea urmăririi penale, știut fiind că această măsura poate fi dispusă și menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în înțelesul dat prin dispozițiile art.136.
C.P.P.Pe de alta parte, având în vedere actele ce urmează a se efectua, respectiv: transcrierea și atașarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice înregistrate în mod autorizat, extinderea cercetărilor cu privire și la alte persoane implicate în rețeaua de narcotraficanți, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, tribunalul a apreciat că sunt motive temeinice de a se considera necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile.
In consecință, concluzionându-se că temeiurile ce au determinat arestarea inițiala prev. de art.143, 146, art.148 lit.f subzistă C.P.P. în continuare și nu se constată împrejurări noi care să modifice aceste temeiuri, și constatându-se că se impune în vederea finalizării urmăririi penale și al aflării adevărului efectuarea de activități de urmărire penală, așa cum au fost menționate în referatul parchetului, Tribunalul a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpații, și lancu de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara și să admită propunerea Parchetului și să prelungească durata arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
au arătat, în esență, că nu se justifică prelungirea măsurii arestării lor preventive, fie prin prisma neîndeplinirii cerințelor art.143 Cod procedură penală, fie a dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, în raport de circumstanțele lor personale favorabile.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților au fost cele prev. de art.143 Cod procedură penală și respectiv art.148 lit.f Cod procedură penală. În urma analizei acestor temeiuri prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul fondului a apreciat în mod justificat că acestea nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, Curtea reține că probele administrate până în prezent nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Relevanță în acest sens prezintă procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei sau cu alte persoane, procesele verbale de redare a discuțiilor și a imaginilor înregistrate audio/video în mediu ambiental, procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor sub acoperire, procesele verbale de percheziții domiciliare (la locuințele unora dintre inculpați fiind descoperite diverse cantități de droguri), rapoartele de constatare tehnico științifică, însele declarațiile unora dintre inculpați (, ), de recunoaștere a săvârșirii faptelor; de altfel, la acest probatoriu s-a raportat și judecătorul fondului în analiza condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală.
Tot astfel, judecătorul fondului a apreciat pe deplin justificat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate inculpaților este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă încă pericol concret pentru ordinea publică. Analizând această din urmă condiție, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", Curtea subliniază că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru implicarea lor în activități de constituire și respectiv aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, fapte care prin modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (în formă continuată, de către un număr mare de persoane ce acționau în mod organizat, fiind vorba de o cantitate însemnată de droguri), prin urmările produse sau care s-ar fi putut produce (prejudicierea gravă a sănătății publice), precum și prin recrudescența deosebită pe care au cunoscut-o în ultima vreme, nu numai că prezintă o gravitate deosebită, dar reliefează și o periculozitate sporită a inculpaților, existând așadar probe că judecarea lor în stare de libertate este de natură să în continuare, în mod efectiv, ordinea publică.
Este drept că la aprecierea în concret a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu pot fi ignorate circumstanțele personale ale acestora, însă nu în mod singular, ci prin coroborare cu alte aspecte, printre care și gradul de pericol social concret al infracțiunile imputate, care în speță este unul foarte ridicat, cum s-a arătat mai sus. Pe de altă parte, analizând datele ce caracterizează persoana inculpaților, Curtea constată că ele nu sunt tocmai favorabile acestora, căci majoritatea inculpaților nu are ocupație ori altă sursă licită dovedită de venituri, mulți dintre aceștia nu sunt la primul conflict cu legea penală, unii dintre ei fiind chiar recidiviști (, ), iar alții sunt consumatori declarați de droguri, împrejurare ce constituie un evident factor de risc în săvârșirea de noi fapte antisociale.
În fine, privarea de libertate a inculpaților se impune și în interesul urmăririi penale, fiind necesară pentru efectuarea activităților indicate în referatul Ministerului Public (reaudierea inculpaților, transcrierea și atașarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice înregistrate în mod autorizat și care au relevanță în cauză etc.).
La final, Curtea subliniază că formularea unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive nu este inadmisibilă, câtă vreme nici dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală și nici vreo altă dispoziție legală nu leagă ori limitează introducerea unei astfel de cereri de un anumit stadiu al procesului penal. Deși admisibile, cererile inculpaților sunt totuși neîntemeiate, căci temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării lor preventive nu au suferit schimbări, ci se mențin, așa cum s-a dezvoltat mai sus.
Concluzionând, Curtea constată că în mod corect prima instanță a considerat că sunt întrunite cerințele art.155 Cod procedură penală, criticile aduse de recurenții inculpați fiind neîntemeiate. Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 2.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați, și la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe restul recurenților inculpați la câte 200 lei cu același titlu, din care câte 100 lei pentru fiecare dintre aceștia din urmă reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Nicoleta Grigorescu
