Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2201/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1346R
Ședința publică de la 21 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/15.09.2009, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință în temeiul art. 139 Cod procedură penală revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Consideră că temeiurile care au determinat arestarea inițială, la acest moment nu mai impun privarea de libertate a inculpatului și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Mai mult decât atât, din întreg ansamblu probator administrat până în prezent, nu rezultă cu certitudine că lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească sau că ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că acesta are un copil minor în întreținere și anterior reținerii și arestării avea un loc de muncă stabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii recurată, ca legală și temeinică, urmând a se avea în vedere situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracțiunea trafic de droguri de mare risc prevăzute și pedepsite de Legea nr. 143/2000 și nu în ultimul rând antecedentele penale ale inculpatului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent a rezultat în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum prevăd disp. art. 143 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, s-au menținut condițiile prev. de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât pentru aceste infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatului în libertate, motiv pentru care se va menține starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,solicitând lăsarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, susținându-se că inculpatul nu se va sustrage cercetării judecătorești și nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanța de recurs reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 4 alin. 2 din aceeași lege, cu aplic. art. 37 lit. b pen. în fapt reținându-se că la data de 20.05.2009 a fost surprins vânzând unui denunțător 0,32 grame heroină, iar cu ocazia percheziției autoturismului sau au mai fost descoperite 36 comprimate metadonă.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.05.2009, constatându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. și ale art. 148 lit. f proc.pen.
Din analiza actelor dosarului, Curtea constată corectă concluzia instanței de fond în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea are în vedere în acest sens că probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive nu este de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, poziția procesuală a inculpatului a fost una de recunoaștere, apărarea formulând critici numai din perspectiva dispozițiilor art. 148 lit. f proc.pen.
Curtea reține însă și incidența acestor dispoziții legale, pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultând din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, din datele care caracterizează persoana acestuia, recidivist, cercetat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea 143/2000, demonstrând astfel perseverență infracțională, împrejurare care conduce la concluzia existenței riscului de săvârșire a noi infracțiuni.
Pe de altă parte, existența pericolului public rezultă și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomenul infracțional a căpătat o amploare fără precedent, tinzând să se transforme într-un adevărat fenomen social. Curtea reține că și Curtea Europeană a drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. Aceasta este și situația în speță, faptele de genul celor pentru care inculpatul este cercetat cunosc, așa cum s-a arătat anterior, o amploarea fără precedent și au urmări nefaste asupra sănătății publice, în special asupra tinerilor, societatea resimțind astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale.
În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II- penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei din care 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, ce se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.LR-29.09.2009
Dact. EA/2 ex./28.09.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Nicoleta Grigorescu
