Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1349/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2033/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1349
Ședința publică de la 21 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat G, legitimat cu CI seria - nr. -, personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, atașată la fila9/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului formulat, acordând cuvântul atât în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac cât și pe fondul cauzei.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că recursul formulat se întemeiază pe dispozițiile art. 160/9 alin 10 rap. la art. 160/9 alin.1 Cod procedură penală, care prevede că împotriva încheierii prin care s-a admis sau s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate face recurs de către învinuit sau inculpat ori de către procuror la instanța superioară.
În aceste condiții, consideră că recursul formulat este admisibil.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC,având cuvântul, apreciază că situația este puțin atipică, în condițiile în care pentru admiterea sau pentru respingerea unei măsuri de punere în libertate sub control judiciar se prevede în mod expres că încheierea se atacă cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare. Cu privire la această modificare, consideră că textul de lege este puțin ambiguu. Într-adevăr dispozițiile alin. 10 se aplică și cererilor de modificare sau încetare a controlului judiciar, însă și din punctul său de vedere recursul apare ca inadmisibil.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat,având cuvântul asupra fondului recursului solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacată și modificarea controlului judiciar sub aspectul limitelor teritoriale, având în vedere că din momentul punerii în libertate, de 6 luni de zile, în acest dosar nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală, dosarul aflându-se și în acest moment în faza de urmărire penală.
Precizează că inculpatul din prezenta cauză și ceilalți coinculpați au fost audiați, astfel că acesta nu ar putea să împiedice buna desfășurare a procesului penal iar din actele depuse la dosar este evident că inculpatul are o serie de litigii cu privire la anumite proprietăți în afara Municipiului
Mai mult decât atât, inculpatul este absolvent de drept, iar după liberare s-a angajat ca jurist la o firmă, ce face parte dintr-un mare din Târgu Deși pe contractul său de muncă apare că firma are sediul în B, sediul central este în Târgu J, iar inculpatul este obligat să se deplaseze în afara localității de domiciliu.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea limitelor teritoriale pentru a nu i se îngrădi inculpatului dreptul la muncă și dreptul de a-și vizita părinții.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, considerând că instanța de fond a făcut o atentă analiză a motivelor invocate de către inculpat, de altfel identice cu cele de astăzi.
În ce privește susținerea apărării, în sensul că inculpatul s-a angajat ca jurist, imediat după punerea sa în libertate, apreciază că această susținere nu este plauzibilă față de fișei de cazier judiciar a inculpatului și mai mult decât atât nici nu s-a făcut dovada în vreun fel că inculpatul s-ar deplasa pentru a efectua acte juridice pe teritoriul țării.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul său, precizând în plus că are o mătușă în vârstă de 84 de ani, care are mai multe terenuri de care trebuie să se ocupe acesta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din data de 17.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- s-a respins cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în baza căreia s-a emis nr. 43/UP/12.02.2009, inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că, prin rezoluția din data de 30.01.2009, a fost începută urmărirea penală împotriva acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și art. 7 alin. 1 și 2 cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
In fapt, s-a reținut că, din lunile octombrie-noiembrie 2008 și până în februarie 2009, inculpatul, împreună cu inculpații și, au deținut echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronică, echipamente care erau confecționate de inculpatul la societatea la care lucra. De asemenea, s-a reținut că inculpatul, împreună cu inculpatul au efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, retrăgând numerar de la -uri, prin folosirea cârdurilor falsificate. în toată această perioadă, cei trei inculpați au aderat la un grup infracțional format din alte șapte persoane, care au ca preocupări contrafacerea cârdurilor bancare și retrageri frauduloase de numerar.
Prin încheierea din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, impunându-se pentru acesta, printre altele, obligația de a nu depăși limitele teritoriale ale municipiului
Argumentele inculpatului în sensul că la dosar nu există date că ar putea influența bunul mers al urmăririi penale, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că este absolventul unei facultăți, că a fost încadrat în muncă, că are un domiciliu stabil în B, sunt aspecte care au fost avute în vedere de instanță la momentul liberării provizorii sub control judiciar, nefiind motive care să justifice modificarea dispozițiilor luate de instanță odată cu luarea măsurii liberării inculpatului sub control judiciar.
Pentru a se modifica controlul judiciar instituit, este necesar ca inculpatul să facă dovada existenței unor împrejurări care să justifice extinderea limitei teritoriale dispuse de instanță, de la municipiul B, la limita teritorială a granițelor României. În ceea ce privește argumentul în sensul că obligația de a nu părăsi localitatea B îl privează de posibilitatea de a-și vizita familia, rudele, instanța reține că această măsură implică într-adevăr anumite restricții ale libertății de mișcare, însă aceste restricții au fost apreciate necesare de instanța care a dispus luarea acestei măsuri, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal. Faptul că inculpatul a respectat aceste măsuri nu este de natură a conduce la modificarea controlului judiciar instituit, în condițiile în care nerespectarea acestora poate conduce la revocarea liberării provizorii și luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive. În plus, inculpatul nu a făcut nicio dovadă în sensul că nu ar putea fi el vizitat de familie și rude în B, având în vedere restricțiile impuse prin măsura luată.
Nici argumentul în sensul că obligația de nu părăsi localitatea B îl privează pe inculpat de posibilitatea de a-și vizita proprietatea din afara Bului nu poate fi primit, întrucât interesul urmăririi penale este cu siguranță mai puternic decât dorința inculpatului de a-și vizita proprietățile.
În ceea ce privește faptul că locul de muncă al inculpatului ar fi pus în pericol întrucât nu i se permite să se deplaseze în afara Bului, unde firma la care lucrează are diferite afaceri, instanța a reținut că potrivit art.D pct. 1 al contractului individual de muncă nr.4 încheiat la data de 24.06.2009, activitatea inculpatului se desfășoară la sediul societății, respectiv în B,- D, corp C 11, sector 3. Astfel, susținerile acestuia sunt fără fundament probator, inculpatul nefăcând nicio dovadă în sensul că activitatea pe care o desfășoară implică deplasări în alte localități.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatulcriticând-o pentru netemeinicie, reiterând aceleași argumente ca cele aduse în fața instanței de fond, legate de necesitatea deplasării atât în interes de serviciu cât și pentru a-și vizita rudele în afara municipiului B, precum și pentru a administra terenurile deținute de o mătușă și de a participa la anumite litigii legate de aceste terenuri.
Nu s-a solicitat administrarea de probe noi în susținerea recursului.
Curtea constată că recursul este admisibil, în raport de art. 1609 alin. 10.proc. pen. care prevede că dispozițiile art. 1609 alin. 1-9.proc. pen. se aplică în mod corespunzător și în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar. Ca arare, Curtea reține că potrivit art. 1609 alin. 1, 2 și 10.proc.pen. încheierea prin care s-a respins sau admis cererea de modificare sau ridicare a controlului judiciar este supusă recursului în termen de 24 de ore.
Pentru ceste considerente va respinge excepția inadmisibilității recursului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs analizând încheierea atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Din analiza probatoriului administrat în fața instanței de fond, în condițiile în care în recurs nu s-a solicitat administrarea de probe noi, Curtea constată că în cauză nu există nici un fel de date care să conducă la concluzia că se impune modificarea controlului judiciar, prin impunerea măsurii obligării de a nu părăsi tara, în locul celei de a nu părăsi localitatea.
Astfel, din contractul individual de muncă depus la fila 5 fond Curtea reține că activitatea salariatului se desfășoară la sediul societății din- sector 3, din nicio probă administrată nerezultând că este necesară deplasarea în interes de serviciu a inculpatului în afara municipiului
În ceea ce privește necesitatea de a-și vizita rudele, Curtea constată, pe de o parte, faptul că recurentul nu a produs dovezi din care să rezulte faptul că familia sa ar locui în afara municipiului B, și pe de altă parte, chiar presupunând că susținerile acestuia ar fi întemeiate, nu rezultă că acestea ar fi în imposibilitate de deplasare, și astfel ar fi absolut necesară extinderea limitei teritoriale impusă de instanță cu ocazia liberării provizorii.
În fine, în legătură cu terenurile deținute de către familie, este adevărat că la dosar s-au depus o serie de titluri de proprietate pentru terenuri situate în afara municipiului B, însă nu există nicio probă din care să rezulte că acestea sunt exploatate agricol și că inculpatul ar fi fost vreodată implicat în administrarea lor. Referitor la eventualele litigii în legătură cu aceste terenuri, Curtea constată că, în afara unei fotocopii a unei citații dintr-un dosar în care recurentul nu are nicio calitate procesuală, nu s-au depus dovezi din care să rezulte că este necesară prezența sa la aceste procese, iar pe de altă parte, acest din urmă argument invocat de către apărare nici nu ar putea să conducă la modificarea controlului judiciar, ci eventual la formularea unei cereri de încuviințare a părăsirii localității.
În raport de aceste considerente, constatând total neîntemeiate criticile formulate de către recurent, Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat, soluție în raport de care, conform art. 192 alin. 2.proc.pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.-28.09.2009
Dact.EA/2ex/28.09.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Nicoleta Grigorescu
