Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 35547/3/2009
2165/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 313/
Ședința publică de la 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București -Cabinet individual.
Este prezent în sală domnul, translator de limba bulgară.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, depune la dosar o cerere privind excepția de neconstituționalitate, a art. 155, 156, 159, 148 alin. 1 lit. f și art. 1491Cod procedură penală.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că, în baza art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii sale, având în vedere că instanța de fond a interpretat greșit textul de lege, respectiv, alin. 3 din art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea excepției și sesizarea Curții Constituționale, sens în care depune note scrise la dosar.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva soluției de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, precizează că, acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 9 și art. 38510alin. 3, raportat la art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, solicitând să se constate nulitatea încheierii, conform art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că nu a fost respectată condiția prevăzută de art. 159, prin aceea că, recursul nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, motiv pentru care, solicită aplicarea dispozițiilor legale.
Apreciază că, cererea formulată de Parchet nu este justificată, având în vedere că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, lăsarea acestuia în libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia și declarația dată în fața acestei instanțe, consideră că se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, pe excepția de neconstituționalitate, având în vedere că, procurorul propune măsura preventivă, iar instanța ia hotărârea pe care o crede de cuviință. Pe excepția de nulitate relativă, solicită respingerea acesteia, deoarece recursul se judecă în termenul prevăzut de lege, având în vedere că măsura a fost prelungită cu 30 de zile, din 14.09.2009 până în data de 13.10.2009. Pentru aceste considerente, având în vedere că sunt indicii certe că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii și că, lăsarea acestuia în libertate ar fi un pericol pentru ordinea publică, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că este nevinovat, regretă cele întâmplate și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 08.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art.155 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, ns.19.01.1985, în Bulgaria, arestat în baza nr.177/UP din 16.08.2009 emis de Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul nr-) cu o perioadă de 30 de zile, de la 14.09.2009 la 13.10.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel, Tribunalul a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală până în prezent relevă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală și art.68/1 Cod procedură penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Tribunalul a avut în vedere, în acest sens, următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului, care a recunoscut parțial infracțiunile reținute în sarcina sa; vizionarea imaginilor video de la - ul nr.560 din data de 16.05.2009, unde se observa inculpatul în timp ce demonta dispozitive artizanale de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor, fiind întocmită în acest sens și o planșă fotografică; planșe fotografice reprezentând aspecte fixate cu ocazia conducerii în teren a inculpatului, în data de 15.08.2009, ale auto marca Peugeot 405 cu număr de înmatriculare CC 2255CC, BCR din Calea nr. 280, sector 2 și pe-, sector 2; cazierul judiciar și imagini video din mai multe localități din Bulgaria, cu autorii care retrag sume de bani; un număr de două dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cârdurilor, găsite cu ocazia prinderii în flagrant, fiind dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifică.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se deduce din natura infracțiunilor pentru care este cercetat, ce implică o activitate laborioasă și gravitatea acestora, modalitatea concretă de săvârșire, precum și urmările produse.
S-a apreciat de către Tribunal că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a fazei de urmărire penală prin efectuarea actelor procesuale arătate în propunerea parchetului conform art. 136 al. l Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât parchetul se află la prima solicitare de acest gen.
În consecință, pentru motivele invocate, Tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în conformitate cu art. 155 și urm. Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14.09.2009, până la data de 13.10.2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul arătând că, în baza art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii sale, având în vedere că instanța de fond a interpretat greșit textul de lege, respectiv, alin. 3 din art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea excepției și sesizarea Curții Constituționale.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva soluției de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, a precizat că acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 9 și art. 38510alin. 3 raportat la art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, solicitând să se constate nulitatea încheierii, conform art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că nu a fost respectată condiția prevăzută de art. 159 Cod procedură penală, prin aceea că, recursul nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, motiv pentru care, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 4142alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
A apreciat că cererea formulată de Parchet nu este justificată, având în vedere că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, lăsarea acestuia în libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia și declarația dată în fața acestei instanțe, a considerat că se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.155, 156, 159, 148 alin.1 lit. f și art.149/1 Cod procedură penală, invocată de inculpatul, Curtea reține că, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, careare legătură cu soluționarea cauzei.
Ori, obiectul cauzei de față a constat în propunerea procurorului pentru prelungirea arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale, soluționată de instanța competentă să dispună, conform art.155 alin.2 Cod procedură penală, astfel încât, excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea pricinii, cu atât mai mult cu cât, neîndoielnic, conform art.131 alin.1 din Constituția României, MINISTERUL PUBLIC apără ordinea de drept, însă, articolul 148 alin.1 lit. f din Codul d e procedură penală - invocat de autorul excepției - se referă la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, așa încât, apărarea ordinii de drept nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică.
Nu în ultimul rând, se constată că invocarea unei astfel de excepții, având în vedere obiectul cauzei - judecătorul urmând să se pronunțe asupra prelungirii arestării preventive în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, conform art.159 alin.7 Cod procedură penală -, reprezintă doar o încercare de tergiversare a soluționării cauzei.
În ceea ce privește excepția de nulitate relativă invocată de inculpat, Curtea constată că nesoluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate nu poate duce la nulitatea încheierii recurate prin care s-a dispus, în conformitate cu prevederile art.159 alin.1-7 Cod procedură penală, asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, declarația inculpatului care a recunoscut parțial infracțiunile reținute în sarcina sa; imaginile video de la - ul nr.560 din data de 16.05.2009 unde se observă inculpatul în timp ce demonta dispozitive artizanale de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor, fiind întocmită, în acest sens, și o planșă fotografică; planșele fotografice reprezentând aspecte fixate cu ocazia conducerii în teren a inculpatului, în data de 15.08.2009, ale autoturismului marca Peugeot 405 cu număr de înmatriculare CC 2255CC, BCR din Calea nr. 280, sector 2 și pe-, sector 2; imaginile video din mai multe localități din Bulgaria, cu autorii care retrag sume de bani; un număr de două dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor, găsite cu ocazia prinderii în flagrant, fiind dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifică.
Deasemenea, Curtea constată că, în speță, sunt întrunite cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, urmările produse, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, precum și persoana și conduita recurentului.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 08.09.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală pronunțată în dosarul nr-, atât sub aspectul soluției dispuse asupra excepției de neconstituționalitate, cât și asupra măsurii arestării preventive.
Obligă recurentul-inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară pentru 5 (cinci) ore se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.AA-05.10.2009
Dact.EA/2ex/05.10.2009
.a II.a Penală - Jud.Gh.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Petre Popescu, Anca Alexandrescu
