Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
2247/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 315/
Ședința publică de la 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, - și, împotriva încheierii de ședință, din data de 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, toți personal în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual și, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Au fost ascultați inculpații, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii formulată de Parchet, considerând că, deși inculpații au recunoscut comiterea infracțiunii de furt, deoarece motive temeinice pentru infracțiunea de tâlhărie, nu există, în raport de circumstanțele personale ale acestora, se impune cercetarea acestora în stare de libertate. Să se rețină faptul că inculpatul nici nu a participat la comiterea infracțiunii, iar inculpatul nu a fost de acord să participe la furt, întorcându-se la domiciliu.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea stării de arest a inculpatului, considerând că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că a recunoscut comiterea infracțiunii, acesta poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere că este bolnav de epilespsie.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că, sunt probe certe din care rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor și că lăsarea acestora în libertate, ar fi un pericol pentru ordinea publică. Apreciază și vinovăția inculpatului, care, i-a transportat pe ceilalți coinculpați la locul săvârșirii faptei, astfel că în raport și de natura și gravitatea unor astfel de infracțiuni, se impune menținea și prelungirea stării de arest a acestora.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie lăsat liber, deoarece nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat, solicitând să fie pus în libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că regretă fapta comisă și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat și solicită să fie lăsat în libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.09.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a II a Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, - și pe o perioadă de 30 de zile, de la 20.09.2009 la 19.10.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații, și, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.a,b și c, alin.2/1 lit.a, alin.3 Cod penal, constând în aceea că în data de 22.08.2009, în jurul orelor 03,40 acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, împreună cu încă 5 persoane toate purtând cagulă pe față, au pătruns în incinta Spitalului, situat în B, str.- -, sector 5, unde, după ce au imobilizat și lovit doi angajați ai unității menționate, au sustras un bancomat, fără a reuși să sustragă și suma de 380.000 lei.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 03.09.2009, l-a constituit art.148 lit. Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, - și, împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr.-.
Obligă recurenții inculpați la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -05.10.2009
Dact.EA -05.10.2009/2ex
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Petre Popescu, Anca Alexandrescu
