Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 35776/3/2009

2210/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIERE nr. 314/

Ședința nepublică de la 25 septembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru

JUDECĂTOR 2: Petre Popescu

JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu

GREFIER: - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință nepublică a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Recurentul - inculpat, având cuvântul, declară că nu mai are nimic de adăugat la cele declarate până în prezent.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.

Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii formulată de Parchet, considerând că, în raport de vârsta inculpatului și de circumstanțele personale ale acestuia, nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive, având în vedere că în dosarul cauzei nu mai sunt de efectuat alte acte de urmărire penală decât expertiza medicală care, în raport de concluziile acesteia, ar putea schimba încadrarea juridică a faptei.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptei comisă de inculpat care, la acest moment, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, având în vedere că inculpatul s-a folosit de un cuțit pentru săvârșirea faptei, iar una din cele două plăgi se află la nivelul plămânului. Mai solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a-și putea definitiva studiile.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:

Prinîncheierea din data de 10.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art. 155.C.P.P. a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 15.09.2009 până la data de 04.10.2009, inclusiv.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 99.Cod Penal, iar propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f

C.P.P.

Situația de fapt reținută cu ocazia propunerii de arestare preventivă nu s-a schimbat, relevante în acest sens fiind următoarele probe administrate în cauză: concluzii preliminare medico-legale, din care a rezultat că "leziunile, după modul lor de descriere în actele medicale, au fost de natură a-i pune viața în pericol", actele medicale ale părții vătămate, pe perioada internării în Spitalul de Urgență B, declarațiile martorilor și, aceasta din urmă făcând și acte procedurale de recunoaștere după fotografii (inculpatul fiind recunoscut după planșa foto, prezentată ca fiind persoana care l-a înjunghiat pe ); declarația părții vătămate, care a făcut și actele procedurale de recunoaștere după fotografii.

Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care a rezultat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică au fost avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei săvârșite (în cauză - o infracțiune contra vieții și integrității persoanei), instrumentul folosit (cuțitul), zonele vizate (torace, precum și față) și intensitatea loviturilor (aspect ce rezultă din gravitatea leziunilor și consecințele acestora), urmările produse (numeroase leziuni produse părții vătămate, care, potrivit concluziilor preliminare medico-legale, au fost de natură a pune în pericol viața părții vătămate), circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind minor, și, nu în ultimul rând, din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor.

Toate aceste împrejurări au justificat susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta, în continuare, pericol social concret pentru ordinea publică, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, susținând, în esență, că față de vârsta și circumstanțele sale personale, dar și în raport de actele de urmărire penală ce au rămas de efectuat, respectiv expertiza medico-legală, nu se mai impune cercetarea în stare de arest preventiv.

Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 și următoarele C.P.P. prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul impunându-se pentru finalizarea actelor de urmărire penală.

Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, din analiza coroborată a probelor administrate până la acest moment procesual constatându-se existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 05.08.2009, în jurul orelor 21.00, în loc public, inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un cuțit, cauzându-i astfel politraumatisme ce au condus la internarea sa de urgență în spital și la intervenție chirurgicală.

Pe de altă parte, Curtea constată și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul cercetărilor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările concrete în care se presupune că au fost aplicate părții vătămate lovituri cu un instrument de a ucide, locul desfășurării incidentului, presupunerea că agresiunea s-a produs pe fondul unui conflict minor, date care coroborate, evidențiază o îndrăzneală deosebită a inculpatului, de natură a aprecia periculozitatea persoanei sale ca sporită, în pofida stării de minoritate.

Totodată, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor de acest gen, rezonanța negativă pe care fapta inculpatului a avut-o în rândul cetățenilor ce au observat urmările agresiunii justifică în continuare temerea că impactul pregnant al faptei nu s-a diminuat, iar lăsarea inculpatului în libertate ar fi de natură să determine un sentiment de insecuritate cetățenilor sub aspectul siguranței locurilor publice sau mijloacelor de transport în comun.

Curtea apreciază că starea de minoritate a inculpatului sau împrejurarea că acesta suferă de astm bronșic și este elev nu reprezintă date suficiente pentru a se concluziona în sensul dispariției temeiurilor ce au stat la baza arestării preventive, deoarece măsura a fost întemeiată mai ales pe natura, gravitatea faptei și rezonanța sa negativă, elemente ce persistă încă la acest moment procesual.

În acest sens, Curtea are în vedere și durata totală a detenției peventive până în prezent, cele 50 de zile în care inculpatul s-a aflat în stare de arest fiind concordante cu exigențele unei durate rezonabile a arestării preventive, mai ales în cazul minorilor.

Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, azi, 25 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. /6.10.09

Dact. 2 ex./7.10.09

Președinte:Simona Cîrnaru
Judecători:Simona Cîrnaru, Petre Popescu, Anca Alexandrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti