Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 324/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8742/2/2009
2210/2009
ÎNCHEIERE NR. 324
Ședința publică din 18 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurenții-inculpați T, și împotriva încheierii din data de 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 17.09.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.09.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea din Camera de Consiliu de la 10 septembrie 2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.155-159 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților: T, T, T, și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 14 septembrie 2009 până la 13 octombrie 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că elementele care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa - prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise - este mai M de 4 ani închisoare, reținând și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații T, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Rezultă din actele dosarului că, inculpații (recurenți în cauză) T, și sunt cercetați (alături de alții) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 Cod penal - art.209 alin.4 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, pe raza orașului, județ M activează o rețea organizată de traficanți de vehicule rutiere și utilaje folosite la lucrări de construcții, furate din spațiul comunitar, respectiv Italia, Franța, Belgia, Marea Britanie și Olanda.
Din cercetările efectuate, se presupune că respectivele utilaje au fost introduse în România de către membrii rețelei mai sus arătate și apoi comercializate la prețuri sub valoarea de piață a acestora, unor societăți comerciale cu sediul social în județele: S, H, M și Constanta, iar persoanele ce fac parte din rețeaua respectivă au roluri bine stabilite în desfășurarea activității infracționale, în sensul că unii se ocupă cu furtul utilajelor din străinătate, alții de transportul în România, iar o altă parte a grupării se ocupă de depozitare și comercializare.
S-a reținut că inculpatul este cel care coordonează gruparea respectivă, fiind co-asociat și co-administrator cu învinuitul, la, fiind persoana care "angajează" celelalte societăți, în diferite înțelegeri cu alte persoane, sub aspectul transportului în țară și comercializarea utilajelor sustrase din spațiul comunitar. In acest sens, inculpatul ținea legătura cu persoanele aflate în străinătate, ce se ocupau de sustragerea utilajelor și comercializarea acestora precum și cu cele aflate în țară, care erau intermediari în procesul de "plasare" a obiectelor furate sau chiar beneficiari. De asemenea, se reține că, tot inculpatul se ocupa de falsificarea documentelor ce trebuie să însoțească transportul internațional/intracomunitar.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că este asociat și administrator al -Com Trans, în realitate firma fiind controlată și condusă tot de, precum și administrator al, al cărei asociat este învinuitul.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că este angajat al, în calitate de șofer, acestea fiind firmele prin care se desfășura activitatea de transport intracomunitar, fiind întocmite acte false de însoțire a mărfii. Astfel, s-a reținut că inculpații și, în calitate de șoferi, erau persoanele care se deplasau în țările unde erau depozitate obiectele sustrase (Franța, Italia, Germania), de unde încărcau utilajele și le aduceau în România.
De asemenea, s-a mai reținut că, la grupul infracțional au aderat și inculpații T, T, T și alții, respectiv,. Totodată, s-a stabilit că, la nivelul comunei, județ M s-a constituit altă ramură a grupării, alcătuită de către inculpații, și înv.
O altă ramura a grupării cu activități infracționale, de aceeași natură, este cea formată din T,.
Referitor la inculpatul T, se reține că implicarea sa în activitățile de comercializare a utilajelor, față de faptul că acestea au ajuns în România pe filiera T, fratele său, care, în prezent, este arestat în Franța.
Din conținutul convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate conform legii, a rezultat că o parte din utilajele aduse în țară și comercializate de către membrii grupărilor sus arătate sunt sustrase.
La începutul anului 2009, un transport efectuat de către inculpatul și făptuitorul a fost oprit de către lucrători din cadrul, constatându-se, cu această ocazie, că utilajele transportate erau sustrase din spațiul comunitar.
În perioada 7 mai - 10 mai 2009, inculpatul a "angajat" " ".-, al cărei asociat este, în realizarea unui transport de 3 tractoare marca "", sustrase din Franța. Persoana desemnată de inculpatul să efectueze acest transport a fost inculpatul, care s-a deplasat în Franța, de unde a încărcat cele 3 vehicule. Astfel, în data de 10.05.2009, autotrenul condus de inculpatul a ajuns în -, județ S M, unde a fost oprit de către lucrători ai poliției de frontieră, deoarece nu a avut acte de proveniență ale celor 3 tractoare, ocazie cu care inculpatul a prezentat, la solicitarea organelor de control, un fals.
De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate conform autorizațiilor emise în cauză, a rezultat că inc. T (), utilizatorul posturilor telefonice 0733.951.883 și 0753.774.265, fost cel care a "asigurat" intrarea în țară a transportului respectiv, discutând cu alte persoane care aveau influență în punctul "". În perioada cât inculpatul s-a aflat în a purtat discuții despre faptul că a fost oprit în frontieră, cu inculpații și.
În cursul lunii mai 2009, inculpatul, cu ajutorul inculpatului, au transportat un utilaj marca "" la domiciliul inv. G din comuna. În data de 11 mai 2009, la insistențele inculpatului G de a muta utilajul respectiv într-o altă locație, motivând că a fost văzut de un vecin cu care este în dușmănie, inculpatul i-a dispus lui să facă demersurile necesare pentru a transporta vehiculul în alt loc. Din convorbirile interceptate, a rezultat insistența lui la adresa lui G de a nu spune nimic despre utilaj și anume să declare, dacă va fi întrebat, că nu cunoaște cine a adus vehiculul la domiciliul său și nici pe cei au venit să-l mute.
La începutul lunii iulie 2009, inculpatul a fost contactat telefonic de către inculpatul T () pentru a realiza transportul unei "blonde" (-utilaj) din zona S, județ M la C, unde se afla învinuitul, cu care, anterior, T negociase prețul. Ca și în alte situații, persoana desemnată de cu transportul "blondei" a fost tot inculpatul, însă, de această dată, însoțit și de altă persoană martorul.
Toți participanții la transportul/comercializarea utilajelor traficate au cunoscut faptul că acestea provin din infracțiuni de furt, acest aspect fiind evident, ținând cont de mai multe elemente și anume: niciunul dintre membrii grupărilor nu desfășoară activități comerciale cu obiect de activitate "comercializare utilaje de construcții"; toate utilajele sau vehiculele "comercializate" de către membrii grupărilor sunt sustrase din spațiul comunitar; prețul cu care sunt vândute utilajele este cu mult sub valoarea de piață a acestora; utilajele comercializate de către membrii grupărilor, nu se află în posesia lor, implicând și determinând cu intenție alte persoane care cunosc sau nu cunosc proveniența vehiculelor respective; niciunul din utilajele "comercializate" nu sunt înregistrate la Consiliile locale ale localităților unde aceștia își au domiciliul; din economia discuțiilor, purtate de către membrii grupărilor, rezultă limbajul adecvat, specific activităților ilegale, aceștia apelând la expresii prin care urmăresc ascunderea realității.
În motivarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, s-a mai arătat că privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară, întrucât prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii celei mai grave, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea efectuării mai multor acte de urmărire, detaliate pe larg în referatul Parchetului și de către instanța de fond.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți T, și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea nu poate primi susținerile invocate în apărare, întrucât la luarea măsurii arestării preventive, datele și informațiile oferite de probele produse cauzei ( procese verbale de percheziție, declarații martori, declarații inculpați, înregistrări video, planșe foto și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați) sunt de natură să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații să se facă vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare; nu a fost administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.
acestora este cu atât mai evidentă cu cât numărul M de inculpați și-au conjugat acțiunile pentru a săvârși faptele; astfel, caracterul violent de care au dat dovadă unii dintre inculpați, organizarea minuțioasă a activităților întreprinse îi recomandă pe aceștia ca prezentând un potențial sporit de pericol.
Având în vedere aceste aspecte, dar și pluralitatea de fapte și făptuitori, lipsa antecedentelor penale, vârsta fiecărui inculpat sau orice alte circumstanțe invocate ca fiind favorabile (deși nedovedite), nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, cât vreme există indicii temeinice că aceștia au inițiat și organizat întreaga activitate infracțională.
Așa fiind, în raport de cele mai sus arătate, se evidențiază și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații, în raport de amplificarea și diversificarea acestui fenomen infracțional, natura și gravitatea faptelor, circumstanțele reale, dar și cele personale, precum și urmările produse.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere complexitatea cauzei și numărul M al persoanelor implicate.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații T, și subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea reține că - în mod întemeiat - instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că acești sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T, și împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală (dosar nr-)
Obligă fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./28.09.2009
Dact./28.09.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
