Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 346/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 38392/2/2009
2335/2009
ÎNCHEIEREA NR. 346 /
Ședința publică de la data de 21 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Costiniu Viorica
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către inculpații, T, T, () împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat: recurenții-inculpați: cercetat în stare de arest și asistat de avocat ales, cu delegație de substituire, stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr. 43527/2009 emisă de către Baroul Timiș - Cabinet individual, cercetat în stare de arest si asistat de avocat ales, cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales G în baza împuternicii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet individual, T în stare de arest și asistat de avocat ales, T în stare de arest și asistat de avocat ales, în stare de arest si asistat de avocat ales, în stare de arest și asistat de avocat ales și () în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea originalului dosarului de urmărire penală.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune în ședință publică "Motivarea recursului".
Apărătorul ales al recurentului inculpat T depune în ședință publică "Motive de recurs".
Recurentul inculpat depune în ședință publică "Motive de recurs".
Recurentul inculpat depune in ședința publica un "Memoriu", iar apărătorul ales al acestuia depune un set de acte in circumstanțiere, constând in caracterizări.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune în ședință publică " de motive de recurs".
Apărătorul ales al recurentului inculpat T depune în ședință publică "Concluzii scrise".
Se prezintă apărătorul din oficiu desemnat la termenul din 07.10.2009 pentru inculpatul recurent si solicita instanței sa ia act de încetarea mandatului sau prin prezentarea apărătorului ales și solicită acordarea de onorariu provizoriu conform protocolului, întrucât a studiat dosarul si a pregătit apărarea în cauza.
În temeiul disp.art.140/3 alin.3 Cod Procedură Penală Curtea procedează la ascultarea recurenților inculpați, T, T, () aceștia susținând ca menține declarațiile date până în prezent și nu are alte precizări de făcut acestora.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința din 30.09.2009 și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii prelungire a duratei măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau tara.Apreciaza încheierea nemotivata, instanța neindicând concret faptele pentru fiecare inculpat, ci făcând o prezentare globala. Susține ca alineatele 5,6,7 de la fila 18 din încheierea de ședința se regăsesc si in încheierea din 13.08.2009, fiind reproduse integral. In cauza nu s-a lămurit împrejurările comiterii faptelor, iar fată de inculpat s-a reținut infracțiunea de tăinuire, nu cea de furt.ca date ce caracterizează persoana inculpatului, susține ca acesta are o vârsta respectabilă, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este cercetat pentru o fapta nu rezonanta sociala deosebita.
Invoca Decizia nr.25/2008 a INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE si arata ca recursul trebuia judecat înainta de expirarea arestării dispuse la termenul anterior.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, casarea încheierii si trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând disp.art.385/15 pct.2 lit.c Cpp.
In subsidiar, solicita admiterea recursului, casarea încheierii si rejudecând in recurs, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
Cu privire la primul motiv de recurs, arata ca dosarul cu care tribunalul a fost investit cu soluționarea propunerii de prelungire nu era regulat din punct de vedere procedural, fiind înaintat copie a acestuia, încălcându-se astfel disp.art.205 alin.2,3 Cpp si disp.art.159 alin.1 Cpp, nefiind depusă o copie certificată a dosarului. Încheierea nu este motivată cu privire la pericolul prevăzut de art.148 lit.f Cpp, acest text de lege fiind doar invocat și nu analizat cu privire la situația fiecărui inculpat. In subsidiar, invocat nulitatea absolută a prelungirii arestării, fiind încălcate disp.art.159 alin.1 Cpp, nefiind depus dosarul la instanța cu 5 zile înainte de expirarea arestării. Propunerea de prelungire a fost depusă la 29.09.2009 iar arestarea expira la 3.10.2009, astfel ca invoca disp.art.197 alin.2 Cpp cu privire la sesizarea instanței.
Ca si colegul său, invoca Decizia nr.25/2008, care este obligatorie pentru instanțe, termenul fiind unul imperativ si nu de recomandare.
Cu privire la fapta, declară că in dosarul de urmărire penală nu se indica autorii furtului, ca pretinsa vânzare a bunului a avut loc odată cu vânzarea firmei, bunul fiind parte din patrimoniul societății.
Un alt subsidiar vizează înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau tara, având in vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive. Încă de la arestarea inculpaților s-a făcut un abuz, încheierea de prelungire nu este motivata cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă judecarea acestora in stare de libertate, iar motivele invocate in referatul procurorului sunt aceleași ca si cele invocate in referatul de arestare preventiva. Considera ca nu este justificata prelungirea arestării preventive, ca nu este necesara arestarea pentru a se identifica situația utilajelor, mai ales ca încă nu s-a depistat modalitatea in care acestea au fost aduse. Acesta declară ca este o informație in sensul ca utilajele au fost vândute de proprietar la un preț derizoriu, după utilizare, iar in M mai sunt aduse asemenea utilaje. Cu privire la utilaje, declara ca partea vătămata le-a declarat furate si a fost despăgubit.
Precizează ca nu este necesară arestarea acestora in vederea administrării probatoriului, fiind necunoscuți cu antecedente penale, încadrați in munca, unii sunt rude si se si cunosc din localitatea unde domiciliază, respectiv este cumnatul lui.Arestarea acestora s-a luat numai in baza convorbirilor telefonice, prejudiciul reținut de 1,5 milioane EURO nu este probat, iar la aceștia nu s-a găsit nici un fel de utilaj. Inculpatul are un copil de 6 ani in întreținere, are doi copii studenți, iar o societate comerciala.
In subsidiar, solicita înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Ca si colegii săi invoca nemotivarea încheierii de ședința, nefiind probat pericolul pe care îl prezintă judecarea acestuia in stare de libertate. Inculpatul nu cunoștea proveniența bunului, nu știa ca est furat. Considera ca nu se mai impune prelungirea stării de arest pentru administrarea probatoriului, aceasta nemaifiind oportună.In subsidiar, solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau tara, pentru a da posibilitate acestuia sa beneficieze de un proces echitabil.
Apărătorul ales al recurentului inculpat T solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive întrucât aceasta nu se mai justifica, temeiurile avute la luarea acesteia nu subzista. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau tara, in temeiul disp.art.139-145/1 Cpp, apreciind arestarea nelegală întrucât nu s-a motivat pericolul prevăzut de art.148 lit.f Cpp, iar grupul infracțional organizat este artificial creat. Încheierea de ședința nu este motivata cu privire la necesitatea prelungirii arestării, se indică generic faptele inculpaților, nu individual.ca date ce caracterizează persoana inculpatului, precizează ca nu este cunoscut cu antecedente penale, era încadrat in muncă, având o societate comercială, are un domiciliu stabil, familie, un copil minor in întreținere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara. Susține nemotivarea încheierii de ședința cu privire la pericolul pe care îl prezintă judecarea inculpatului in stare de libertate si precizează ca abia acum parchetul caută indiciile temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi savarsit fapta penală. Arata ca toate trei referatele întocmite de parchet au același conținut, aceeași motivare pentru prelungirea stării de arest, iar pericolul infractorului este confundat cu pericolul faptelor. Declara ca a depus pe larg motivarea recursului și solicită instanței sa aibă in vedere si notele scrise.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, zis, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara, având in vedere ca au încetat temeiurile avute la data arestării. Invoca Decizia nr.25/2008 a ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, disp.art.159 alin.2 Cpp, termenul fiind unul imperativ, si nu de recomandare. Invoca încetarea de drept a măsurii arestării preventive, fata de disp.art.140 lit.a Cpp, recursul nefiind judecat înainte de expirarea arestării preventive dat anterior in cauza, astfel ca si referatul de prelungire este lovit de nulitatea absoluta prevăzuta de art.197 alin.2 Cpp. Precizează ca au fost încălcate disp.art.135-132 Cpp cu privire la delegarea ofițerului de politie ce urmează a efectua anume acte procedurale, ca actele ce urmează a se efectua nu-l privesc pe acest inculpat, in cauza nu exista grup infracțional organizat, iar reținerea infracțiunii de complicitate la furt, in condițiile in care nu se cunoaște autorul furtului, nu se poate.
Susține nemotivarea încheierii de ședința cu privire la pericolul pe care îl prezintă judecarea inculpatului in stare de libertate si precizează ca abia acum parchetul caută indiciile temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi savarsit fapta penală. Arata ca toate trei referatele întocmite de parchet au același conținut, aceeași motivare pentru prelungirea stării de arest, iar pericolul infractorului este confundat cu pericolul faptelor.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază neîntemeiate recursurile si pune concluzii de respingere a acestora, încheierea de ședința fiind legală și temeinica, fiind îndeplinite cerințele art.143 si 148 lit.f Cpp, art.155 si urm. Cpp, in cauza existând indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca aceștia au săvârșit infracțiunile reținute in referatul depus de procuror, constând in procesul-verbal de percheziție, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, înregistrările video, planșele foto, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice. Susține, pe scurt, faptele reținute in sarcina inculpaților prin referatul de prelungire a arestării preventive.
Cu privire la excepțiile invocate, precizează ca referatul de prelungire, con fart.159 alin.1 Cpp, este depus la 29.09.2009, iar nerespectarea termenului de 5 zile invocat nu atrage nulitatea absoluta a acestuia. In cazul Deciziei nr.25/2008 a ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE SI JUSTITIE precizează ca pentru încălcarea dispozițiilor recursului in interesul legii nu se specifica soluția ce ar putea fi data.Aceasta decizie nu este o cauza de încetare de drept a măsurii arestării preventive, aceasta ar fi însemnat o adăugare la lege, ceea ce nu este posibil.
Clauza de impuritate invocata de aparatorul inculpatului T, precizează ca pentru bunurile sustrase de pe teritoriul Franței sunt arestați trei inculpați, iar nemotivarea încheierii de arestare a fost suspusa criticii in căile de atac exercitate de către inculpați, si nu face obiectul prezentului dosar.
In cauza judecarea inculpaților in stare de libertate prezintă pericol social in România, art.148 lit.f Cpp este corect reținut având in vedere modalitatea in care au acționat inculpații, numărul mare de participanți, prejudiciul cauzat, grupul infracțional fiind bine organizat, cu atribuții, membrii acestuia ținând legătura intre ei, prin telefon.
Precizează ca referatul procurorului nu este lovit de nulitate absoluta, este motivat cu privire la necesitatea prelungirii arestării, in vederea administrării de probe in interesul urmăririi penale.
In încheierea recurata, la fila 19, judecătorul a analizat si oportunitatea judecării inculpaților in stare de libertate, iar la fila 18 sunt reținute si faptele in sarcina fiecăruia.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicita judecarea in stare de libertate întrucât are doi copii si era încadrat in munca, susține ca nu are nici o legătura cu utilajul respectiv, despre care a aflat la parchet, declara ca nu știe de ce este arestat si dorește sa fie judecat in stare de libertate întrucât are familie si un copil, susține ca a transportat utilajul cu mașina personală fără sa știe proveniența acestuia, T susține ca este nevinovat, solicită sa fie judecat în stare de libertate întrucât are doi copii minori, T susține ca nu a transportat nici un utilaj, ci a vândut o fosă septică ecologică, susține ca este nevinovat, nu face parte din grupul infracțional iar pentru utilaj are acte de proveniența, susține ca nu a furat niciodată utilaje și () învederează instanței că este de acord cu concluziile apărătorului și nu este vinovat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 30.09.2009, Tribunalul București - secția a II-a penală a admis în baza art.155-159 Cod procedură penală cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dispunând prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la 4.10.2009 până la data de 2.11.2009 inclusiv, a măsurii arestării preventive a inculpaților (zis ), (zis ); pentru inculpatul prelungirea duratei arestării preventive s-a dispus pentru 28 de zile, de la 6.10.2009 până la data de 2.11.2009 inclusiv, iar pentru inculpații T, T, T, și pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 14.10.2009 până la data de 2.11.2009 inclusiv.
Au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpații (), T, T, T, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut și motivat în esență că:
- potrivit celor susținute de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpații alcătuiesc o rețea infracțională organizată de traficanți de vehicule rutiere și utilaje de construcții furate din spațiul comunitar (Italia, Franța, Belgia, Marea Britanie și Olanda), având roluri bine stabilite în desfășurarea activităților ilegale constând în furtul utilajelor din străinătate, transportul în România, depozitarea și comercializarea lor către societăți comerciale cu sediile în județul M, S, H și C;
- această activitate infracțională se desfășoară (afirmă Parchetul) sub conducerea inculpatului, fiind implicate firmele SRL;
- există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați;
- condițiile care au condus, cu respectarea dispozițiilor legale, la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt în continuare întrunite în mod cumulativ;
- gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați (între altele constituire a unui grup infracțional organizat și furt calificat cu consecințe deosebit de grave) este ridicat, ordinea publică fiind pusă în pericol printr-o eventuală punere în libertate a acestora;
- normala desfășurare a procesului penal și necesitatea finalizării cercetărilor conduc de asemenea la concluzia că privarea în continuare de libertate, ca măsură excepțională și, este necesară.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații, T, T, și ().
Prin recursul său motivat, inculpatul a criticat încheierea, solicitând casare ei, cu consecința punerii sale în libertate, pentru următoarele considerente:
- tribunalul nu a motivat în concret rațiunile pentru care a prelungit măsura arestării preventive, inclusiv sub aspectul gradului de pericol social concret, mărginindu-se la afirmații cu caracter general;
- propunerea de prelungire a duratei arestării preventive, ca act de sesizare a instanței, este lovită de nulitate absolută, fiind făcută cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art.159 alin.1 Cod procedură penală, aceasta deoarece arestarea preventivă expira față de recurentul inculpat la data de 3.10.2009, iar solicitarea a fost înregistrată la tribunal la data de 29.09.2009;
- nu au existat temeiuri care să conducă, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, la arestarea preventivă și cu atât mai puțin la prelungirea acestei măsuri, nici măcar sub forma de indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Prin recursul său motivat, inculpatul a solicitat de asemenea casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerii de îndată în libertate.
Recurentul inculpat a susținut în esență că:
- temeiurile care ar fi impus luarea măsurii arestării preventive nu au existat în realitate, iar alte motive care să justifice privarea de libertate nu au apărut;
- lipsește cu desăvârșire condiția legală a pericolului social concret pentru ordinea publică;
- încheierea atacată reia în totalitate, fără o analiză și argumentație proprii, susținerile din referatul Parchetului cu privire la prelungirea arestării preventive;
- nu există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul că recurentul inculpat a săvârșit o infracțiune care să necesite privarea sa preventivă de libertate.
Prin recurs, inculpatul Tas olicitat de asemenea casarea încheierii, arătând că:
- arestarea sa a fost nelegală, încheierile succesive date în cauză fiind practic nemotivate;
- nu există nicio dovadă privind o eventuală sustragere de la urmărirea penală ori vreo tentativă de împiedicare a aflării adevărului;
- nici cerința existenței unui pericol social concret pentru ordinea publică nu este îndeplinită.
Și ceilalți inculpați, care nu și-au motivat recursurile, au susținut că încheierea este nemotivată în privința pericolului social concret pentru ordinea publică și au arătat că această condiție legală nu este îndeplinită. Am solicitat casarea încheierii și punerea lor în libertate, ținându-se seama și de circumstanțele personale, care le sunt favorabile.
Examinând actele și lucrările dosarului, în contextul criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Susținerile recurenților inculpați privind nulitatea absolută a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, pentru depășirea termenului legal, nu pot fi primite. Dispozițiile art.155 alin.1 raportat la art.159 alin.8 teza II din Codul d e procedură penală, astfel cum au fost interpretate, cu forță obligatorie, prin Decizia în interesul legii nr.25 din 2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite sunt în sensul că soluționarea cererii de prelungire a duratei arestării preventive trebuie să aibă loc înainte de expirarea duratei arestării preventive. În speță, încheierea de ședință din 30.09.2009 a fost pronunțată de Tribunalul București înainte de expirarea duratei arestării preventive a inculpaților, astfel încât cerința legală este îndeplinită.
Pe fondul său însă, încheierea atacată nu cuprinde o analiză completă și particularizată a tuturor elementelor cauzei, relevante pentru problema stării de arest a recurenților inculpați, ea mărginindu-se la o serie de aprecieri cu caracter general și la reluarea umor ample fragmente din referatul Parchetului.
Sub un prim aspect, este de menționat că tribunalul nu a dat ponderea cuvenită unor principii generale incidente în această materie, desprinse atât din legislația română cât mai ales din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Jurisprudența Curții Europene.
Astfel, în decizia Wermhoff c Germaniei, Curtea a reiterat principiul general potrivit căruia detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumția de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cauza Labita Italiei).
Or, o astfel de evaluare s-a făcut în cauză de o manieră cu totul generală.
Astfel, tribunalul nu a ținut seama de o serie de elemente care conduc la concluzia că măsura excepțională și provizorie a privării preventive de libertate nu se mai justifică:
- cea mai mare parte a urmării penale a fost finalizată, nefiind pusă în pericol desfășurarea normală a procesului, de altfel, nici măcar nu s-a susținut de către Parchet că vreunul dintre inculpați ar fi încercat să se sustragă eventualei răspunderi penale ori să zădărnicească aflarea adevărului;
- nu există elemente concrete care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a recurenților inculpați ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, toți sunt fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună în comunitate, caracterizați pozitiv în colectivitățile locale;
- după trei luni de arest preventiv și parcurgerea aproape în întregime a fazei de urmărire penală, cea mai "severă măsură" preventivă, și anume arestarea, nu mai apare ca absolut necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de lege.
În lumina tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că, în raport de datele concrete ale cauzei, o măsură preventivă mai puțin severă și restrictivă, și anume cea de obligare de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului judiciar este suficientă pentru normala desfășurare a procesului și preîntâmpinarea unei stări de pericol.
În consecință, Curtea va admite recursurile declarate de inculpați în baza prevederilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând, va face aplicarea art.139 alin.1 cu referire la art.1451Cod procedură penală și va întocmi măsura arestării preventive a recurenților inculpați cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea organului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, de la 21.10.2009 până la 19.11.2009 inclusiv.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Conform art.145 alin.11și art.145 alin.12Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive se vor stabili în sarcina recurenților inculpați următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu comunice, direct sau indirect, cu celelalte persoane cercetate, precum și cu martorii din prezenta cauză.
Conform art.145 alin.22Cod procedură penală se va atrage atenția recurenților inculpați că în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Se va face aplicarea art.145 alin.21Cod procedură penală cu privire la comunicarea copiilor de pe prezenta încheiere.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpații, T, T, și () împotriva încheierii de ședință din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată și, rejudecând:
Conform art.139 alin.1 cu referire la art.1451Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților, T, T, și cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea organului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, de la 21.10.2009 până la 19.11.2009, inclusiv.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Conform art.145 alin.11și art.145 alin.12Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara,fiecare dintre inculpați trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu comunice, direct sau indirect, cu celelalte persoane cercetate, precum și cu martorii din prezenta cauză.
Conform art.145 alin.22Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art.145 alin.21Cod procedură penală, copie de pe prezenta va fi comunicată inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.11.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Anca Alexandrescu, Costiniu Viorica
