Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2459/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 353/
Ședința publică de 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebați fiind, după ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurenții inculpați arată că doresc să facă declarații în cauză.
Potrivit art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea separată a recurenților inculpați,dat fiind faptul că aceștia au interese contrarii, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul este formulat împotriva încheierii din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a se dispune continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, dat fiind faptul că - în opinia apărării - instanța în mod greșit a reținut că există indicii temeinice care să poată duce la concluzia că inculpații au comis fapta pentru care s-a început urmărirea penală împotriva lor. Acest lucru se datorează calității martorilor folosiți de reprezentanții parchetului, martorii sub acoperire fiind martori cu care inculpații se află în relații evidente de dușmănie pentru motivele prezentate de recurenții. În ceea ce privește ceilalți martori - prieteni ai victimei - sunt martori indirecți, ce nu prezintă nimic nou.
Din primul raport de expertiză medico - legală a rezultat că moartea victimei s-a datorat unui accident, posibil produs prin precipitare. Din cel de-al doilea raport rezultă- de asemenea - că moartea ar fi putut surveni tot în urma unui accident. Abia după 5 ani și după ce s-a dispus exhumarea cadavrului și refacerea raportului de expertiză medico - legală s-a concluzionat că posibil a fost o crimă și posibil ca moartea să fi survenit urmare a loviturilor cauzate de obiecte dure, contondente.
În continuarea pledoariei susține că nu există nici o probă care să arate că în perioade în care s-a produs omorul, inculpatul pe care îl apără ar fi deținut sau ar fi folosit vreo crosă de golf sau vreun alt obiect dur, contondent, cu care să producă leziuni care să ducă la decesul victimei.
În încheiere mai arată că tot ceea ce prezintă parchetul nu sunt indicii, ci doar probe indirecte, declarații ale unor martori cu identitate protejată, ce ar trebui - în opinia apărării - înlăturate din dosar.
Concluzionând,solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a se dispune continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
În cauză au fost audiați cinci martori cu identitate protejată, martori ce l-au agresat pe clientul său, i-au pus viața în pericol - astfel cum rezultă din actele medicale de la dosar - și în încercarea de a forța o înțelegere cu acesta, i-au transmis prin intermediul a diferite persoane ca acesta să-și retragă plângerea,iar ei, pe cale de consecință, își vor retrage declarațiile.
În continuare susține că există cel puțin trei persoane care în seara zilei de 21-22 mai 2004 au fost în prezența inculpatului, respectiv fosta concubină și părinții acesteia. Atâta timp cât apărarea este în imposibilitatea de a face niște probe în apărare și a face niște susțineri care - la rândul lor să - să fie susținute de un material
probator adecvat, solicită Curții ca declarațiile la care a făcut referire mai sus să fie considerate ca pertinente și concludente.
Considerând că în cauză nu există probe sau indicii temeinice privind comiterea infracțiunii de către inculpatul pe care îl apără, iar declarațiile martorilor sunt indirecte, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că indiciile temeinice sunt explicate în conținutul art. 68/1 Cod procedură penală - text de lege incident în cauză. Parchetul apreciază că la acest moment analiza acestor elemente constituie acele indicii temeinice care permit luarea măsurii arestării preventive. Din declarațiile martorilor cu identitate protejată rezultă că aceștia au aflat direct de la inculpați că au comis faptele, dar recurenții încearcă să demonteze în fața instanței aceste declarații, plasându-le pe fondul unui alt conflict. cadavrului a avut loc la 5 ani de la comiterea faptelor, iar actele medico-legale pe care parchetul le consideră mai noi, sunt relevante sub aspectul exercitării violențelor, în condițiile săvârșirii unui agresiuni. Elementele relevate de martori, prin coroborare cu declarația unuia dintre inculpați care, în primă fază nu își recunoaște participația, dar face vorbire de participația coinculpatului - reprezintă cel puțin indicii temeinice de săvârșire a faptei, din datele cauzei rezultând presupunerea rezonabilă că recurenții au săvârșit infracțiunea pentru care sunt arestați preventiv.
Mai mult decât atât, se încearcă înlăturarea și a declarației martorului,ce face vorbire de o crosă pe care ar fi folosit-o inculpatul și pe care i-ar fi lăsat-
Urmărirea penală nu este completă, acesta fiind și motivul pentru care parchetul a formulat cererea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Având în vedere natura infracțiunii, modalitatea în care a fost comisă, fiind vorba de o infracțiune de omor calificată, săvârșită într-un mod deosebit de violent, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că nu a mai avut nici un incident cu victima, nu îl cunoaște pe martorul, nu își explică declarația mamei victimei din care rezultă că victima a mai a mai avut incidente cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât doamna nu a declarat în acest mod în anul 2004.
Mai arată că în anul 2004 nimeni nu a declarat că a fost văzut în și nu i s-a spus unde a fost găsită victima.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că nu este vinovat și nu bănuiește cine este autorul faptei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în temeiul art.155 și urm, Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei măsurii preventive a inculpaților și pentru 30 zile, respectiv de la 21.10.2009 până la 19.11.2009 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că sunt realizate și subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive.
În acest sens, prima instanță a reținut, în esență că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați iar pe de altă parte, punerea în libertate a inculpaților poate prezenta pericol pentru ordinea publică, astfel cum se poate deduce din natura, gravitatea și modul de operare ce se presupune că a fost folosit de aceștia la realizarea activității infracționale.
De asemenea, instanța a apreciat că privarea de libertate, în continuare a inculpaților se justifică și din perspectiva dispozițiilor art.136 alin.1 Cod procedură penală, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că în mod greșit s-a apreciat că sunt realizate exigențele impuse de art.143 Cod procedură penală în sensul că n-ar exista indicii temeinice referitoare la activitatea infracțională care se presupune că au săvârșit-
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care succed:
Inculpații sunt cercetați penal pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174-175 lit.i Cod penal.
Față de inculpați s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a luat măsura arestării preventive, temeiurile de drept fiind circumscrise dispozițiilor art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Cum chestiunea existenței temeiurilor de fapt și de drept în momentul luării măsurii preventive este intrată în puterea lucrului judecat, în prezenta cauză discuția poartă asupra persistenței acestor temeiuri și a necesității prelungirii arestării preventive pe baza acestora.
În acord cu tribunalul, Curtea constată că subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În acest sens este de observat că datele rezultate în cursul instrucției penale pun în relevanță indicii temeinice (art.681Cod procedură penală) de natură a legitima bănuiala că inculpații au săvârșit activitatea infracțională pentru care sunt cercetați.
Sub acest aspect, nu poate fi primită critica recurenților referitoare la caracterul subiectiv al susținerilor martorilor cu identitate protejată, întrucât verificarea acestora excede obiectului cercetării judecătorești în prezenta cauză și în acest moment procesual, astfel încât orice apreciere ar constitui o prejudecare a fondului.
Din perspectiva pericolului pentru ordinea publică ca stare dedusă din natura, gravitatea și modul de operare în comiterea infracțiunii de operare în comiterea infracțiunii pentru care există bănuiala legitimă că a fost comisă de inculpați, este evident că se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților.
În altă ordine de idei, având în vedere dificultățile investigative datorate, pe de o parte timpului îndelungat scurs de la momentul comiterii omorului, iar pe de altă parte, mulțimii actelor de urmărire penală menite verificărilor impuse de stabilirea situației de fapt, acte ce necesită prezența efectivă a inculpaților la dispoziția organelor de urmărire penală, Curtea apreciază ca necesară și oportună privarea de libertate a acestora, în continuare.
Sub aspectul legalității, se constată că prelungirea arestării preventive s-a făcut cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Așa fiind, Curtea constată că sunt realizate exigențele impuse de art.155 alin.1 Cod procedură penală, astfel încât încheierea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.11.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
