Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 370/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2485/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.370
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință nr. 81 din Ședința din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2009 Tribunalului Călărași - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului C, cu delegația nr.34 /29.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului, arătând că durata măsurii arestării preventive a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care inculpatul este arestat din luna iunie 2009, pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit și nu există date că, aflat în libertate, acesta ar putea comite alte fapte antisociale. Subliniază că inculpatul a cooperat cu organul de anchetă și, în plus, mama sa este grav bolnavă, elemente în raport cu care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, având în vedere complexitatea cauzei, împrejurarea că nu există martori oculari și necesitatea efectuării expertizelor tehnice, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. a și f Cod procedură penală, întrucât, deși a beneficiat de o altă măsură de prevenție, inculpatul a încercat, în două ocazii, să părăsească țara, fapt ce rezultă din interceptările aflate la dosar, iar pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit de circumstanțele concrete și de modalitatea de comitere a infracțiunii, tentativă la omor calificat, săvârșită prin împușcarea părții vătămate în timp ce aceasta se afla în autoturism, agresiune în urma căreia victima a rămas paralizată, în condițiile în care inculpatul a mai suferit 10 condamnări anterioare.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
Se prezintă în fața instanței dna. avocat și solicită a se lua act de faptul că i-a încetat delegația pentru asistență judiciară obligatorie a inculpatului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu nr.81 din data de 23 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Penală, în baza art. 159 Cod de procedură penală a dispus prelungirea arestării preventive ainculpatului(fiul lui și, născut la data de 20.06.1980 în comuna, jud. C, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit.e și i Cod penal, pe o durată de 30 de zile, de la 01.11.2009 la 30.11.2009.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal, cu privire la temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, a reținut că deocamdată nu s-a probat o altă situație de fapt în ceea ce privește încercarea inculpatului de a se sustrage urmăriri penale, acesta fiind depistat de organele de frontieră bulgare pe teritoriul statului vecin, încălcând astfel măsura preventivă dispusă anterior de procuror, aceea prevăzută de art.145/1 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei al arestării, cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, dar și condițiile generale impuse de art.143 alin.1 Cod de procedură penală, judecătorul de la tribunal a reținut că materialul probator administrat în cauză este a conduce la aprecierea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de art.148 lit.f, Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că se menține și acest temei al arestării preventive și dacă în ceea ce privește cuantumul pedepsei prevăzute de lege, nu se fac obiecțiuni, în ceea ce privește cea de a doua condiție s-a constatat că aceasta a fost contestată constant, încă de la luarea măsurii arestării preventive.
Relativ la acest aspect, a considerat Tribunalul că natura faptei, modul în care a fost comisă, chiar dacă nu fac direct obiectul evaluării în prezenta cauză (așa cum se întâmplă în cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor, pentru stabilirea pericolului social concret), sunt de natură a contura starea de temere și insecuritate indusă comunității locale, ca urmare a săvârșirii faptei penale, așa încât a apreciat îndeplinită în continuare și această condiție.
Totodată, a fost invocat și faptul că, aspectele aduse în discuție de apărarea cu privire la nevinovăția acestuia și la probele administrate, exced cadrului impus de art.159 Cod de procedură penală, ele fiind de atributul judecătorului fondului.
De asemenea, s-a precizat că nici durata prevenției (apreciată ca excesivă) nu poate justifica revocarea acestei măsuri preventive, nefiind depășită limita de 180 de zile.
Aceste considerente au fost de natură să fundamenteze opinia tribunalului în sensul că măsura preventivă a fost aleasă cu respectarea rigorilor cuprinse în art.136 Cod de procedură penală, motiv pentru care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării la a nu părăsi localitatea, iar în baza art.159 Cod de procedură penală a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 23 octombrie 2009)inculpatul.
Recursul, nemotivat în scris a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 26 octombrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 29 octombrie 2009, recurentul inculpat, asistat juridic de apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond punerea sa în stare de libertate pe motiv că durata măsurii arestării sale preventive a depășit un termen rezonabil în condițiile în care este arestat din luna iunie 2009, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit și nu există date că fiind lăsat în libertate ar putea comite alte fapte antisociale, în plus, în susținerea recursului a invocat și faptul că a cooperat cu organele de anchetă, iar mama sa este grav bolnavă, elemente în raport de care consideră că se poate aprecia că poate fi cercetat în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 07 iunie 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 05 iulie 2009 inclusiv, în baza nr.16/UP emis de Tribunalul Călărași - Secția Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.a și f din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat (prevăzută de art.20 Cod penal rap. la art.174 - 175 lit.e și i Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni până la 12 ani și 6 luni), reținându-se în sarcina sa, că la data de 02 iunie 2009, tras cu o armă de foc în autoturismul Solenza cu numărul de înmatriculare -, ce rula pe strada - din mun. C, împușcând pe numitul care se afla pe bancheta din spate a autoturismului.
Ulterior măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungiră succesiv în condițiile art.155 și următoarele Cod de procedură penală, până la data de 31 octombrie 2009 inclusiv.
Potrivit art.155 alin.1 pr.pen. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia impun și în prezent privarea sa de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunea cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunii respective. Prezintă relevanță sub acest aspect depozițiile martorilor și, care afirmă că l-au văzut pe inculpat, respectiv autoturismul acestuia de culoare albastră, la locul săvârșirii faptei și că din mașina acestuia s-au tras focurile de armă, depozițiile ocupanților autoturismului Solenza în care se afla și partea vătămată, aceștia indicându-l pe inculpatul ca fiind șoferul autoturismului implicat în incidentul cu, transcrierile convorbirilor telefonice purtate între ocupanții autoturismului Solenza care îl indică pe inculpatul ca fiind acela care a tras cu arma, precum și înregistrările video surprinse la data de 02 iunie 2009 de o cameră de supraveghere a Agenției Bank situată pe strada - din mun. C, în care se observă trecerea autoturismului inculpatului prin acea zonă în momentul săvârșirii faptei, precum și faptul că în autoturism se afla o singură persoană. De altfel, însuși inculpatul în declarațiile sale, nu contestă faptul că ar fi trecut cu mașina prin zona respectivă, aspect care coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, îl plasează pe acesta la locul săvârșirii faptei și fundamentează bănuiala legitimă că el este autorul infracțiunii a cărei victimă a fost partea vătămată.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptei de care acesta este acuzat, la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (fiind vorba despre acte de agresiune fizică săvârșite prin împușcare cu o armă de foc, într-un loc public), la urmările socialmente periculoase produse asupra victimei constând în cauzarea unor leziuni traumatice extrem de grave soldate cu paralizia victimei și nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana inculpatului care a dovedit o remarcabilă perseverență infracțională, în variate domenii ale ilicitului penal, anterior suferind numeroase condamnări definitive pentru diverse infracțiuni (furt calificat, înșelăciune și chiar un omor), toate aceste elemente relevând profilul său agresiv și periculozitatea sa socială sporită.
Pe de altă parte, în contextul săvârșirii unei fapte atât de grave și al profundei conduite antisociale manifestate de către inculpat în repetate rânduri, prin încălcarea gravă a unor importante valori sociale ocrotite de lege, apare ca fiind rezonabilă și temerea că punerea sa în stare de libertate ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției.
De asemenea, Curtea constată că necesitatatea prelungirii arestării preventive a inculpatului este justificată și de temerea că acesta va încerca să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată sau chiar de la executarea pedepsei, o astfel de temere având drept fundament faptic împrejurarea că deși în debutul urmăririi penale, față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă neprivativă de libertate (măsura obligării de a nu părăsi țara), acesta a nesocotit cu bună-știință această măsură de prevenție, încercând de două ori și la intervale scurte de timp, să părăsească în mod fraudulos teritoriul țării, în scopul evident de a se sustrage cercetărilor întreprinse în cauza de față. Astfel la data de 03 iunie 2009, adică a doua zi după săvârșirea faptei și imediat după ce a fost audiat în legătură cu aceasta, inculpatul a încercat să părăsească România, fiind oprit în Aeroportul Otopeni, prilej cu care a invocat faptul că nu a avut cunoștință de ordonanța procurorului prin care i se interzicea să părăsească țara și că intenționa să meargă în Spania pentru rezolvarea unor probleme personale. Ulterior, la data de 06 iunie 2009, inculpatul a trecut în mod fraudulos granița de pe Dunăre dintre România și Bulgaria, fiind surprins de către polițiștii de frontieră bulgari, incident pe care l-a motivat, în mod rizibil, în sensul că aflându-se la pescuit pe Dunăre, nu și-a dat seama că a depășit limita teritorială a statului român.
Nu în ultimul rând, în pofida susținerilor inculpatului recurent, Curtea constată că durata privării de libertate a acestuia (arestat preventiv la data de 07 iunie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care cu privire la comportamentului concret al organelor judiciare implicate, nu se remarcă perioade de inactivitate care să le fie acestora imputabile, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, iar urmărirea penală preconizându-se a fi definitivată în scurtă vreme.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial al apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 27.11.2009
.-
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Corina Ciobanu
