Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 372/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2502/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.372
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR -
...
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, din cadrul Baroului B, cu împuternicirea avocațială nr.10/29.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar motivele de recurs și practică juridică CEDO.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat invocă excepția nulității relative a mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că limitele de pedeapsă menționate în cuprinsul acestuia sunt greșite și, pe fondul recursului, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut și a regretat comiterea infracțiunii, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului. Solicită să fie avute în vedere motivele de recurs formulate în scris, aflate la dosar, la filele 22-25.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că excepția nulității relative a mandatului de arestare preventivă a mai fost invocată anterior și a fost soluționată în mod definitiv. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că activitatea sa infracțională este mult mai amplă și inculpatul are legături puternice cu lumea traficanților de droguri, în plus, este absolvent a 12 clase și nu a făcut dovada că ar avea un loc de muncă. A săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, fapt care denotă că, lăsat în libertatea, reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând și temerea că își va relua activitatea infracțională câtă vreme nu are surse licite de venituri.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), a fost espinsă - ca neîntemeiată - excepția nulității relative; s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, pe cale de consecință, în temeiul art. 155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 30.10.2009 până la 28.11.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din: procesele-verbale de redare în scris a comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza unei autorizații emise de Tribunalul București; procesele-verbale de redare în scris a discuțiilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, în baza unei autorizații emise de Tribunalul București; procesele-verbale de supraveghere operativă (filaj); procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire având nume de cod " "; procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire având nume de cod " "; rapoartele de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor primite cu titlu gratuit și respectiv cumpărate de la persoanele cercetate penal în această cauză de către specialiștii din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; procesele-verbale de verificare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul investigațiilor din prezenta cauză; procesul-verbal de constatare a săvârșirii unei infracțiuni flagrante; declarațiile învinuiților și inculpaților audiați în prezenta cauză; declarațiile martorilor identificați până în prezent; procesele-verbale de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantelor; procesul-verbal întocmit în temeiul dispozițiilor art. 224 alin. 3.C.P.P. art. 2241și următoarele C.P.P. precum și art. 22 din Legea nr. 143/2000; alte acte de urmărire penală.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, care este pedepsită cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.
Totodată, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite - infracțiuni de pericol prin care s-a adus atingere relațiilor sociale care protejează sănătatea publică, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpaților care au înțeles să obțină venituri prin săvârșirea unei fapte de natură penală, cu un grad ridicat de pericol social pentru populație.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în datele de 29.09.2009 și 30.09.2009, împreună cu, a vândut investigatorilor sub acoperire, având nume de cod " " și " ", cantitatea de 387, 78 grame rezină de cannabis cu suma totală de 2500 euro, fiind prinși în procedura flagrantului la data de 30.-.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, se constată că există suficiente indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat a comis fapta pentru care este cercetat, relevante fiind - în acest caz amplul probatoriu strâns de Parchet până la această dată.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că în speță ar fi incidentă o nulitate relativă a mandatului de arestare preventivă, Curtea arată că acest aspect a mai fost invocat anterior și a fost soluționat în mod definitiv.
Pe de altă parte, susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este apreciată tot ca nefondată, Curtea apreciind că natura și gravitatea deosebită a faptei, pentru care există indicii temeinice că acesta a săvârșit-o, modul în care inculpatul a acționat reprezintă aspecte pertinente care validează temerea că acesta - odată lăsat în libertate - ar constitui o amenințare pentru ordinea publică, ce ar putea fi expusă riscului comiterii de noi infracțiuni.
De altfel, sintagma "pericol pentru ordine a publică" desemnează - în primul rând - o stare ce ar putea periclita, pe viitor, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate, ceea ce -în speța dedusă judecății - se regăsește, pe deplin, în datele cauzei privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, fiind vorba de comiterea infracțiunii în formă continuată, împreună cu o altă persoană, dar mai ales de cantitatea de drog însemnată ce a fost traficată, respectiv 387,78 grame, inculpatul neavând nicio reținere să acționeze, in probatoriul administrat în cauză, rezultând că activitatea sa infracțională este mult mai amplă, el având legături puternice cu lumea traficanților de droguri; în acest context, nu trebuie ignorată reacția cetățenilor, rezonanța negativă ce produce o reacție concretizată într-un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, în sensul că autoritățile nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Cu siguranță gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este una excepțională, astfel că luarea, ca și prelungirea sau menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinei publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane și, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, fapta reținută în sarcina inculpatului este una extrem de gravă, care imprimă și persoanei sale o periculozitate corespunzătoare, sporită și de împrejurarea că, acesta nu a făcut dovada obținerii de venituri licite, aspect ce potențează riscul ca acesta să-și continue activitatea infracțională.
Pe de altă parte, temeiurile unei măsuri de prevenție trebuie privite în conexitatea lor și nu în mod izolat, singular, astfel că, în acest caz, prelungirea duratei măsurii arestării a recurentului - împotriva căruia a fost luată această măsură la data de 1 octombrie 2009 - se impune și pentru eficiența anchetei penale, având în vedere că este necesară identificarea tuturor persoanelor cu care inculpatul a colaborat și cărora le-a vândut droguri, precum și verificarea unor apărări ale acestuia.
Împrejurarea singulară a datelor personale nu este suficientă pentru a se concluziona în sensul schimbării temeiurilor ce au legitimat arestarea preventivă a inculpatului, după cum nici aptitudinile școlare ale acestuia nu constituie o justificare pentru revocarea măsurii preventive.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Corina Ciobanu
