Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 39/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
195/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.39/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a acestuia, arătând că temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestării precum și prelungirile ulterioare, au avut la baza prev. art.148 lit.f.C.P.P. În ceea ce privește prima teză a acestui articol care se referă la pedeapsa prev. de legea penală pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, respectiv că este mai mare de 4 ani de zile, consideră că această teză este îndeplinită, dar în ceea ce privește teza a II-a a acestuia articol, respectiv că inculpatul reprezintă un pericol social pentru ordinea publică, consideră că nu este îndeplinită, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și modul în care a fost săvârșită fapta. Solicită a se avea în vedere și atitudinea inculpatului, ulterioară săvârșirii faptei, care după ce a lovit victima, a încercat să-i acorde primul ajutor, a chemat salvarea, pe perioada internării victimei a ajutat material familia victimei. De asemenea, trebuie avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, lucra cu carte de muncă înainte de a fi arestat, are 3 copii minori în întreținere iar incidentul care a dus la decesul victimei, a fost provocat de către aceasta, care a încercat să îl lovească pe inculpat, care, la rândul lui a lovit victima cu pumnul în zona feței iar în urma loviturii, fiind în stare de ebrietate, victima, a căzut și s-a lovit cu capul de o suprafață, în urma căreia a survenit decesul. La dosarul cauzei sunt depuse acte din care rezultă că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de acest aspecte, solicită casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptelor - lovituri cauzatoare de moarte, modul în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și urmările faptei, decesul victimei.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală la data de 19.02.2010, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul dispozițiilor art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile de la 23.01.2010 până la data de 21.02.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.183 Cod penal, constând în aceea că la data de 23.10.2009, în jurul orelor 20,00, într-o hală aparținând SC SRL din incinta Pieței de, sector 4, în urma unor neînțelegeri cu privire la o partidă de table, la lovit cu pumnul în bărbie (zona mentonieră) pe, acesta din urmă căzând în apropierea rampei de descărcare și lovindu-se cu capul de beton, leziunile traumatice provocându-i decesul la data de 09.11.2009.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurentul inculpat să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, din cuprinsul probelor deja administrate de organele de cercetare penală (cu referire la declarațiile inculpatului date atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, declarațiile martorului, C și, foaia de observație clinică de la Spitalul Clinic de Urgență privind-o pe victima ) reies indicii că recurentul a comis fapta pentru care este cercetat, reținând și împrejurarea că inculpatul a recunoscut acest lucru.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță, presupune antamarea faptelor principale (și chiar a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5, paragraf 1, litera c din CEDO, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurentul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent se deduce din natura și gravitatea faptei presupus a fi săvârșite, din modalitatea în care a comis fapta, ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunii ce îi este imputată.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, care afectează viața persoanei; toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpat, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, iar această faptă - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare; de altfel, aspectele relevate de apărare pot constitui elemente posibile a fi luate în considerare în procesul de individualizare a pedepsei.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.20.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./16.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Stan Mustață
