Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
201/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.40/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului solicită a depune înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale și acte de la locul de muncă al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărător cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a fi încuviințate.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, încuviințează și administrează proba, înscrisurile fiind atașate la dosar.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, învederează instanței că recursul este declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureștia admis propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală. Consideră că cele două condiții invocate de către legiuitor și care au stat la baza temeiului de drept invocat la arestare, art.148 lit.f C.P.P. nu sunt îndeplinite cumulativ în ceea ce-l privește pe inculpatul. Inculpatul a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor care sunt reținute în sarcina sa, cele două acte materiale din luna iunie și octombrie 2009, infracțiuni pentru care legea prevede pedepsea închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită prima teza a art.148 lit.f C.P.P. dar în ceea ce privește cea de a doua teză, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru societatea civilă, apărarea apreciază că nu este îndeplinită, având în vedere că încă din anul 2006, inculpatul are o serie întreagă de tulburări, cu caracter de debut de schizofrenie, care combinată cu un consum de produse halucinogene, au condus la un comportament influențabil și la un refuz de a mai putea să mai aprecieze gravitatea faptelor sale. De asemenea, solicită a se avea în vedere și dispozițiile art.136 aliniatul final C.P.P. conform cărora, la alegerea măsurii preventive trebuie să se țină seama, nu numai de natura și gravitatea faptei, dar și de vârsta, sănătatea, antecedentele și alte situații ce țin de persoana inculpatului. Inculpatul din prezenta cauză are 28 de ani, nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie d e intelectuali, a absolvit Facultatea de automatică și, din cadrul Universității B, precum și alte cursuri de specialitate în IT, are un loc de muncă stabil.
Față de aceste motive, solicită admiterea recursului, iar rejudecând, pe fond, să se respingă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar, solicită obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât are nevoie de o îngrijire de specialitate, într-o unitate spitalicească din rețeaua civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, având în vedere că inculpatul recunoaște numai două dintre cele 3 acte materiale. Apreciază că apărarea inculpatului nu este întemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din actele de urmărire penală, și la tranzacția care a avut loc în data de 22.10.2010, cu același investigator sub acoperire, s-a desfășurat în aceeași modalitate și în aceeași condiții. Această negare a activității infracționale cu privire la cel de al treilea act material, se datorează faptului că a fost realizat flagrantul, iar inculpatul dorea să se sustragă de la răspunderea penală, însă negarea activității infracționale nu se datorează problemelor de sănătate pe care le are inculpatul, ci faptului că dorește să scape de răspundere penală. Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că inculpatul este consumator de droguri de 4 ani, iar starea de sănătate se datorează exclusiv inculpatului și nu este dovedit faptul că inculpatul a depus diligențe pentru a se trata de consumul de droguri.
Pe de altă parte, Ministerul Public, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, prin forma continuată a infracțiunii și în consecință, față de aspectele învederate mai sus, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște săvârșirea a două fapte, cea de a treia faptă fiind o înscenare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția A II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 21.01.2010 la 18.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în dosarul nr. 115/D/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, a fost formulată propunerea de arestare preventivă a inculpatului cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalPrin ordonanța din 20.01.2010 emisă în dosarul nr. 115/D/P/2010 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o durată de 24 de ore și în aceeași zi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
În fapt s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 23.06.2009 a vândut împreună cu numitul cantitatea de 0,68 grame cocaină, investigatorului sub acoperire " " pentru suma de 420 lei. La data de 22.10.2010 i-a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 10 comprimate ecstasy în schimbul sumei de 400 lei, droguri pe care le-a procurat în prealabil de la numitul. De asemenea, în noaptea de 19/20.01.2010 a intermediat vânzarea de către numitul a cantității de 9 pastile ecstasy și a cantității de 231 comprimate rotunde de culoare roșie plus 2,81 fragmente comprimate, în schimbul sumei de 2000 de euro.
Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, transcrierile interceptărilor audio, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, celelalte procese verbale întocmite de organele de poliție.
Tribunalul a constatat totodată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f respectiv C.P.P. pedeapsa prev. de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol derivat din natura și gravitatea faptei, din modalitatea de săvârșire a infracțiunii și care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, circumstanțele personale ale inculpatului, care este consumator de droguri de peste 4 ani, nefiind încadrat în muncă și nedesfășurând o altă activitate sau îndeletnicire socialmente utilă.
Având în vedere și criteriile complementare prev. de art. 136 al.8 și C.P.P. apreciind că, pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a admis propunerea Ministerului Public și a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că în cauză cele două condiții invocate de către legiuitor și care au stat la baza temeiului de drept invocat la arestare, art.148 lit.f C.P.P. nu sunt îndeplinite cumulativ deoarece inculpatul a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor care sunt reținute în sarcina sa, lăsarea sa în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru societate civilă, având în vedere că încă din anul 2006, inculpatul are o serie întreagă de tulburări, cu caracter de debut de schizofrenie, care combinată cu un consum de produse halucinogene, au condus la un comportament influențabil.
Inculpatul invocă dispozițiile art.136 aliniatul final C.P.P. conform cărora, la alegerea măsurii preventive trebuie să se țină seama, nu numai de natura și gravitatea faptei, dar și de vârsta, sănătatea, antecedentele și alte situații ce țin de persoana inculpatului, care are 28 de ani, nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie d e intelectuali, a absolvit Facultatea de automatică și, din cadrul Universității B, precum și alte cursuri de specialitate în IT, are un loc de muncă stabil.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
La acest moment procesual, pentru a se verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este necesar să fie întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f C.P.P. temei în baza căruia s-a dispus luarea acestei măsuri.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, de recunoaștere parțială a faptelor, procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, transcrierile interceptărilor audio aflate la dosarul cauzei, raportul de constatare tehnico-științifică, precum și celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză.
Inculpatul nu contestă comiterea primelor două acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ci numai pe cel de-al treilea; or, acest aspect nu poate fi cenzurat în faza procesuală în care se află cauza, controlul judiciar putând viza numai existența indiciilor temeinice și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, iar simplul fapt că inculpatul nu recunoaște comiterea celei de a treia fapte nu este de natură a duce la concluzia inexistenței indiciilor temeinice cu privire la această faptă.
Astfel, cu privire la cel de-al treilea act material al infracțiunii continuate Curtea reține, ca și indicii în accepțiunea art. 681.C.P.P. declarațiile investigatorilor sub acoperire " " și ", procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție și chiar declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, care a afirmat că "nu știa că intermediază o tranzacție cu droguri ci doar i-a pus în legătură pe numitul și investigatorul sub acoperire " ".
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut în cauză existența indiciilor cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, având în vedere modalitatea în care a fost depistat inculpatul, declarațiile de recunoaștere ale acestuia, chiar parțiale, raportul de constatare tehnico-științifică privind substanța găsita asupra sa, conținutul transcrierilor interceptărilor audio.
Inculpatul contestă în recursul său îndeplinirea celei de-a doua cerințe prevăzute de art. 148 lit.f C.P.P. vizând existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
În mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, de modalitatea concretă de săvârșire, în mod repetat, de împrejurarea că inculpatul este și consumator de droguri ceea ce conduce la concluzia că există riscul ca acesta să continue activitatea infracțională dacă va fi pus în libertate.
Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și era angajat la data comiterii faptei, nu sunt suficiente în sine pentru a se respinge propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, în raport de celelalte elemente avute în vedere de instanță la luarea măsurii, aspectele învederate putând fi reținute, eventual, ca și circumstanțe atenuante în eventualitatea unei trimiteri în judecată și a unei hotărâri de condamnare.
De asemenea, starea de sănătate a inculpatului nu justifică o soluție de punere în libertate a inculpatului, în raport de dispozițiile art. 1391.C.P.P. care prevăd obligația administrației locului de deținere de a asigura tratamentul inculpatului în rețeaua Ministerului Sănătății, sub pază permanentă. Referitor la presupusa boală psihiatrică a inculpatului, pentru care au fost depuse la dosar înscrisuri medicale, la acest moment procesual Curtea apreciază că nu poate avea incidență asupra stării de arest, caracterul bolii și împrejurarea că acesta este consumator de droguri conducând cu atât mai mult la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin riscul sporit de reluare a consumului de droguri și a activității infracționale.
Așa fiind, există probe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, față de obiectul și specificul cauzei, aspect avut în vedere și de prima instanță la pronunțarea soluției în temeiul art. 149 ind.1 întrucât C.P.P. în cauză urmează a fi efectuată și finalizată urmărirea penală.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /10.02.2010
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Stan Mustață