Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2892/2009)
ÎNCHEIERE NR. 409/
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenții inculpați având cuvântul pe rând, arată că își mențin declarațiile anterioare și nu au nimic de adăugat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că în acest moment procesual nu au apărut elemente noi, care să mai justifice această măsură, neexistând nici un indiciu în acest sens. Mai mult, au apărut elemente ce nu mai impun menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv cele două etape ale percheziției informatice și din care s-a concluzionat că nu există elemente care să aibă legătură cu această cauză, aspect ce reiese și din procesele - verbale depuse la dosar. De asemenea,nici în urma percheziției domiciliare nu au rezultat elemente care să-l incrimineze pe clientul său.În opinia apărării, nu există presupunerea rezonabilă că recurentul ar fi implicat în comiterea infracțiunii de care este acuzat, dat fiind faptul că în afară de câteva convorbiri telefonice, nu există alte mijloace de probă, indicii temeinice și nici pericolul social, concret și actual despre care se face vorbire. Mai arată că inculpatul nu a fost prins în flagrant, nu există imagini video sau poze cu clientul său săvârșind faptele pentru care este cercetat. În referatul parchetului se arată că unul dintre motivele pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive este acela că recurentul ar prezenta pericol social pentru ordinea publică, dar nu se precizează în ce ar consta acesta, iar lăsat liber, clientul său nu ar putea împiedica buna desfășurare a urmăririi penale în continuare.
Tot în referatul parchetului se specifică faptul că această infracțiune ar fi produs un prejudiciu foarte mare, dar din studiu dosarului nu rezultă valoarea concretă și certă a acestui prejudiciu, nu există adrese sau reclamații din partea vreunei bănci în vederea dovedirii acestuia. Mai mult, la dosar au fost depuse adrese expediate de Banca Transilvania din care rezultă că de pe cardurile lui nu a fost efectuată nici o tranzacție bancară, fapt atestat și de percheziția informatică.
În concluzie, în opinia apărării,nu există motive clare, temeinice pentru menținerea arestării preventive a inculpatului, iar din referatul parchetului nu rezultă nimic nou în ceea ce-l privește pe acesta, ba, mai mult, acest referat nu se deosebește cu nimic față de cel anterior.
În sarcina lui s-a reținut și comiterea infracțiunii prev.de art. 25 din Legea nr.365/2002, dar aceasta este doar o presupunere a organelor de urmărire penală, nu o certitudine. Este adevărat că la percheziția efectuată pe aeroportul Sydney s-au găsit asupra inculpatului minicamere video, dar nu a apucat să le folosească, acestea fiind sigilate.
Concluzionând, apreciază toate actele de urmărire penală specificate în referatul parchetului se pot efectua fără privarea de libertate a inculpatului, motivat de faptul că multe dintre acestea nu-l implică.
Pe cale de consecință, solicită - în principal - admiterea recursului, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a recurentului.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Susține că cele mai multe dintre actele de urmărire penală ce sunt specificate în referatul parchetului nu-l implică pe recurent, iar cele care îl privesc pot fi efectuate fără privarea de libertate a acestuia.
În continuare susține că recurentul a muncit în străinătate, iar cu banii obținuți a deschis în Cof irmă de vânzări imobiliare și o firmă de creație vestimentară - în coproprietate cu o altă persoană, nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil de 3 ani în întreținere.
Mai mult decât atât, de la data arestării - 18 septembrie 2009 - nu s-au efectuat în privința inculpatului activități specifice urmăririi penale - care să-l implice, astfel că nu se justifică menținerea stării de arest preventiv, acesta nu poate influența în mod negativ mersul cercetărilor, ci dorește să-și dovedească nevinovăția.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de prima instanță și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în continuare a inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dat fiind faptul că are domiciliul stabil în
Apărătorul recurentului inculpatsusține că la pronunțarea soluției, instanța de fond a făcut două greșeli. O primă mare greșeală constă în aceea că a discutat și a admis propunerea de prelungire, avându-se în vedere - în principal - chestiuni administrative ale parchetului, activități ce mai sunt de efectuat. Instanța trebuie să analizeze dacă au apărut temeiuri noi și dacă cele vechi mai impun în continuare menținerea arestării preventive.
A doua greșeală - în opinia apărării - este aceea că încheierea recurată este motivată pe argumente pur generale - privind pericolul social abstract al faptei, periculozitatea în grup, făcând referiri generale numai la grupul constituit, fără a particulariza pentru fiecare inculpat în parte. Dacă ar fi făcut o particularizare a ceea ce s-a întâmplat și a temeiurilor, a presupunerii rezonabile și a pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond ar fi constatat că, deși dosarul este amplu și complex, inculpatul pe care îl apără - în calitate de programator - a creat un program ce a fost folosit de anumite persoane, legătura de participație între și celelalte persoane din grup este fragilă, iar implicarea acestuia este vagă, insuficientă atât pentru arestarea preventivă, cât și pentru prelungirea acesteia.
În continuarea pledoariei susține că recurentul este programator, aceasta fiind activitatea pe care a desfășurat-o atât la firma unde a lucrat, cât și la firma pe care o deține în C, câștiga suficient de mulți bani pentru a-și putea permite un trai obișnuit și normal,fără a fi nevoie să fie implicat în activități infracționale. Mai mult, soția sa este medic, are un copil de 2 ani și 6 luni și provine dintr-o familie deosebită, atât din punct de vedere moral,social, cât și material.
În consecință, avându-se în vedere cele arătate mai sus, precum și faptul că temeiurile s-au schimbat după prima lună de arest preventiv, iar la percheziția informatică nu s-au descoperit elemente care să-l incrimineze pe clientul său,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propuneri parchetului, cu punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, dacă nu va fi primit acest punct de vedere, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate, considerând că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventiv impun în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate la acest termen sunt contrazise atât de încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor 14 inculpați - în care s-au expus pe larg atât starea de fapt și de drept reținută în sarcina fiecărui inculpat, probatoriul existent la data respectivă, precum și considerentele ce au condus la ideea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că în mod corect în încheierea recurată judecătorul fondului a făcut o motivare generică, în grup a inculpaților, a stării de fapt, a probatoriului și a considerentelor pentru care a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind faptul că de la data emiterii mandatului de arestare preventivă și până în prezent nu au apărut elemente care să conducă la ideea fie că temeiurile inițiale au dispărut, fie că s-au modificat în așa manieră încât instanța să orienteze spre o altă măsură preventivă prin aplicarea dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Este adevărat că prin modalitatea prin care inculpatul a acționat în decursul timpului, a reușit să-și creeze o situație nu tocmai bună în În ceea ce privește lipsa conflictului cu legea penală - sunt concludente actele de la dosar, iar în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de acesta, ceea ce rezultă din probe și din încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă este aceea că a organizat și a coordonat grupul infracțional ce avea drept scop efectuarea unor operațiuni de skimming, iar ulterior, prin folosirea datelor astfel obținute - obținerea unor sume ilicite, de o consistență deosebit de mare, astfel cum rezultă din actele de la dosar.
În continuare susține că în cauza de față convorbirile telefonice interceptate s-au purtat fără a se vorbi codificat și nu este de acord cu susținerea apărătorului ales al inculpatului - în sensul că actele de urmărire penală efectuate sunt acte administrative. Dacă referatul parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive nu ar fi fost motivat, instanța ar fi respins propunerea și consideră nefiresc a se asimila un act de urmărire penală efectuat de parchet - fie în favoarea, fie în defavoarea inculpaților - cu un act administrativ,ce nu poate fi avut în vedere de instanță la aprecierea legalități unei propuneri de prelungire.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, este adevărat că aceasta a utilizat un program care în mod normal se găsește în comerțul liber al programelor informatice, dar a adaptat acest program operațiunilor desfășurate de cele două grupuri - cel constituit și organizat de inculpatul - pe de o parte și cel constituit de inculpați și - pe de altă parte -, iar operațiunile desfășurate de acest inculpat sunt pe larg descrise în declarațiile date organelor de urmărire penală. Faptul că acesta, prin activitatea pe care o desfășura la firma din C, unde era angajat cu un salariu destul de mare și desfășura activități de editare - și nu de programare -, astfel că nu se poate susține că prin activitatea sa devenea titularul unui program de calculator, astfel încât să își poată proteja acest program.
Pentru toate cele expuse mai sus, apreciază încheierea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, astfel că solicită menținerea acesteia și respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, susținând că nu există prejudiciu, iar liber fiind, nu poate influența administrarea probelor.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 9.12.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală, între altele, și.
De asemenea, prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate formulate de cei trei inculpați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat realizate exigențele impuse de art.155 și urm. Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pe de o parte nu au survenit noi temeiuri de natură a justifica privarea de libertate a inculpaților, în continuare iar pe de altă parte ancheta nu a relevat elemente din care să se stabilească cu certitudine implicarea lor în activitatea infracțională care face obiectul instrucției penale în ceea ce-i privește.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și reține în acest sens următoarele:
1. Potrivit dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din perspectiva acestor prevederi legale rezultă că lipsa unor noi temeiuri este irelevantă cât timp subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă.
Or, în cauză actele de urmărire penală efectuate ulterior măsurii arestării preventive nu au fost de natură să infirme implicarea inculpaților în activitatea infracțională pentru care sunt cercetați penal, astfel încât indiciile temeinice care justifică bănuiala referitoare la vinovăția acestora subzistă, cum judicios a apreciat instanța de fond.
2. Deasemenea, instanța consideră realizată în continuare și dubla condiționalitate impusă de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, reținute ca temei la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, cu privire la pericolul pentru ordinea publică ce l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța deduce posibilitatea realizării acestei stări de risc din modul elaborat sofisticat și specializat de operare și disponibilitatea de conlucrare în echipă a inculpaților dar mai ales din natura activității infracționale pentru care există indicii temeinice că a fost desfășurată de aceștia, activitate infracțională de natură a afecta grav încrederea publică în siguranța mijloacelor de plată electronice și a securității fondurilor bănești depuse în bănci, ceea ce constituie un pericol pentru starea de legalitate prin care se menține siguranța persoanei și a bunurilor sale.
3. Sub aspectul legalității, instanța constată că măsura preventivă a fost prelungită cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 9.12.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./13.01.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Cristina Rotaru
