Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 407/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2862/2009)
ÎNCHEIEREA NR.407/
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publica s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, după ce i s-a pus în vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurentul inculpat arată că dorește să dea declarație în cauză.
Potrivit art.1403alin.3 Cppse procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul ales al recurentului inculpatsolicită proba cu acte în circumstanțiere.
Reprezentantul parchetuluinu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu acte în circumstanțiere solicitată de recurentul inculpat și act de depunerea la dosar a acestora.
Apărătorul ales al recurentului inculpatși reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a refuzat să dea declarație întrucât la momentul respectiv nu-și mai amintea nimic, fiind în sevraj. Inculpatul a recunoscut faptul că împreună cu alte persoane cumpăra heroină pentru consum și nu este sigur că-l cunoaște pe numitul și bănuiește că el ar fi acea persoană cu care și-a procurat drogurile pentru le consuma împreună.
Față de poziția procesuală a inculpatului de la acest moment, apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită, de asemenea, a se ține cont de faptul că inculpatul dorește să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru depistarea și prinderea altor persoane care se ocupă cu trafic de droguri. Din actele medicale depuse la acest termen rezultă că inculpatul a urmat tratamente medicale în scopul dezintoxicării.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca neîntemeiat, apreciind legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală. Consideră că există atât indicii cât și probe în ceea ce privește comiterea de către inculpat a celor două acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a solicitat arestarea preventivă a acestuia. De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, acesta, prin activitatea desfășurată, aducând atingere valorilor sociale care intră în contextul mai larg al noțiunii de ordine publică. În ceea ce privește circumstanțele reale ale infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, arată că este vorba de fapt de un intermediar de droguri de risc și droguri de mare risc în condițiile în care activitățile desfășurate de inculpat au avut ca scop procurarea dozei zilnice de drog necesară dependenței. Apreciază că apărarea inculpatului este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 08.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în temeiul dispozițiilor art.149/1 pct.10 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului zis "" fiul lui și al, născut la11.10.1981 în B, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în B, șos.- nr.328,.5,.B,.76, sector 2, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 08.12.2009 și până la data de 05.01.2010, inclusiv.
Conform art.192 alin.3 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rezoluția din data de 07.12.2009 s-a dispus, în baza art.228 alin.l rap. la art.201 alin.l și art.221 alin.l din Codul d e procedură penală, începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infr. prev. de art.2 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art.41 al.2 din Codul penal și de art.2 alin.l din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, reținându-se că la data de 07.05.2009 colaboratorul " a procurat în mod autorizat, în schimbul sumei de 160 lei, de la inculpat 3 ( trei) doze de heroină din care 2 ( doua) au fost oferite drept comision iar una în cantitate de 0,14 grame i-a revenit doar colaboratorului și la data de 02.07.2009 același colaborator a procurat în mod autorizat de la același inculpat o doză de heroină, drog de mare risc, preparată într-o seringă, în schimbul sumei de 100 lei, precum și cantitatea de 0,14 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu diazepam, phenobarbital și pentazocine, droguri de risc, în schimbul sumei de 85 lei.
De asemenea, prin ordonanța de la 07.12.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a luat față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, cu începere de la data de 07.12.2009, ora 13.30 până la data de 08.12.2009, ora 13.30.
Totodată, prin ordonanța nr.l23/D/P/2009 de la data de 07.12.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului .
Examinând propunerea de arestare preventivă, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art 143.C.P.P. existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681.C.P.P. și al art.5 par. 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că inculpatul a comis faptele.
Astfel, tribunalul a constatat că indiciile temeinice în sensul art.68 ind. 1.C.P.P. ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor imputate există, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză.
Pe de altă parte, în cauză s-a constatat că există situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, tribunalul a avut în vedere periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, dată de natura și gravitatea infracțiunilor, având în vedere că infracțiunile de trafic prin amploarea lor deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectiv sănătatea publică reprezentând totodată una din cele mai grave forme ale criminalității organizate. În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui flagel social, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
În consecință, faptele săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Ținând seama și de prevederile art. 136.C.P.P. existând motive temeinice a se crede în necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin crearea posibilității administrării tuturor probelor necesare în vederea aflării adevărului, tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în conformitate cu art 149 ind.l a C.P.P. dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheierii de ședință, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.148 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile enumerate la lit.a-
Totodată, luarea măsurii trebuie să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile prev. de art.2 alin. l și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art.41 alin.2 din Codul penal și de art.2 alin.l din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal,
Relevante în acest sens sunt: procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, declarațiile colaboratorului, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/08.05.2009, procesele verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante, dovada seria H nr.-, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/06.07.2009, procesele verbale de redare a unor mesaje scrise, procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate în baza autorizației de interceptare și înregistrare audio.
În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, constată că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc fiind mai mare de 4 ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestei fapte, astfel cum aceasta a fost descrisă în propunerea de arestare preventivă și sunt relevate de probatoriul administrat.
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, respectiv trafic de droguri de mare risc, denotă perseverență infracțională.
Astfel, activitatea infracțională desfășurată de inculpat, creează temerea că lăsarea în libertate ar putea conduce la reluarea activității infracționale.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni în ultimii ani.
Nu în ultimul rând, luarea măsurii arestării preventive se justifică pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului iar recursul inculpatului ca fiind neîntemeiat.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.SC-17.12.2009/Dact.EA-30.12.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
