Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 410/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2691/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.410
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată aduce critici încheierii recurate pentru netemeinicie, apreciind că în mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, motivat de împrejurarea că ar subzista temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, or, raportat la datele ce au stat la baza luării măsurii dispuse în cauză, solicită se avea în vedere că timp de două zile de la momentul săvârșirii faptei inculpatul a fost lăsat în stare de libertate, s-a autodenunțat, a recunoscut și regretat faptele comise, este la prima abatere, are 42 ani, un copil minor în întreținere - care în prezent se află sub supravegherea părinților săi, nu este cunoscut cu antecedente penale; precizează că în opinia apărării toate aceste date dovedesc că. lăsat în libertate, inculpatul nu va impieta asupra bunului mers al procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru societate. Mai solicită a se avea în vedere că referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive este același cu cel anterior, iar actele de urmărire, procedurale și procesuale, ce urmează a fi efectuate de parchet în vederea finalizării urmăririi penale pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheieri și, pe fond, în principal respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive cu punea în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că se impune o astfel de măsură, aceasta să fie dispusă pe o perioada mai mică, organele de urmărire penală urmând să valorifice starea de arest.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect a fost dispusă prelungirea măsurii arestării preventive, apreciindu-se în mod legal și temeinic că lăsarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, actele săvârșite de inculpat ducând la decesul victimei, astfel încât perioada de 30 zile este suficientă pentru a fi depuse cele două rapoarte de expertiză de către organele competente, astfel încât nu poate fi imputabil organelor de urmărire penală că actele nu au fost depuse în termen util; mai mult, perioada arestului preventiv nu poate fi individualizată. Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.155 și urm. din Codul d e procedură penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 07.08.1967 în, Federația, domiciliat în B,-,. 21,. 4,. 41, sector 1 și ffl. în comuna, str. -. -, nr. 3, jud I, CNP: -, arestat în baza nr. 189/UP/21.09.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) pe o durată de 30 de zile, ncepând cu data de 19.11.2009 si până la 18.12.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prev. de art.148 lit. f si art 143 Cod de procedură penală se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel. Tribunalul a constatat că probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 Cod de procedură penală și art.681Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto întocmită cu ocazia cercetării locului faptei, concluziile preliminării ale raportului medico-legal de necropsie din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, existând legătură de cauzalitate între leziunile traumatice produse prin loviri repetate cu corpuri dure și deces, declarația martorei și declarațiile inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, care este mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut in vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi fost comisă de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (decurgând din aceea că inculpatul a acționat spontan, cu intenție directă de a suprima viața victimei, împrejurare ce rezultă din faptul că în condițiile unei altercații pe care a avut-o cu victima, a lovit-o pe aceasta din urmă în mod repetat cu o de topor), urmările grave produse (suprimarea vieții unei persoane), aspecte ce denotă periculozitate și conduc la concluzia că inculpatul prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cercetarea acestuia în stare de libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate și teamă în rândul societății civile, viața omului fiind valoarea supremă ocrotită de lege.
Pentru considerentele expuse, judecătorul fondului a apreciat că în acest moment procesual, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod de procedură penală și existând cazul prev. de art. 148 lit.f Cod de procedură penală, ceea ce justifică in continuare privarea de libertate a acestuia, iar prelungirea măsurii arestării preventive corespunde și scopului reglementat de art.136 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară și pentru efectuarea actelor procedurale care să ducă la finalizarea urmăririi penale, menționate în referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, urmând ca cele 30 de zile pentru care s-a dispus prelungirea arestării preventive luate față de inculpat, să fie valorificate de către organele de urmărire penală, astfel încât să nu se ajungă în situația de a li se imputa o anumită pasivitate în efectuarea actelor necesare finalizării urmăririi penale și eventualei trimiteri în judecată a inculpatului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciind caracterul rezonabil al duratei arestării preventive și în funcție de acest criteriu, al pasivității organelor judiciare.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în baza art.155 și urm. Cod de procedură penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.11.2009, până la data de 18.12.2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 11 noiembrie 2009)inculpatul.
Recursul, nemotivat În scris a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală la data de 19 noiembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, recurentul inculpat, asistat juridic de către apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale în stare de libertate, iar, în subsidiar, în cazul în care instanța ar aprecia că se impune totuși o astfel de măsură, aceasta să fie dispusă pe o perioada mai mică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpatului recurent a adus critici încheierii recurate pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, motivat de împrejurarea că ar subzista temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, considerând că în raport cu împrejurarea că timp de două zile de la momentul săvârșirii faptei inculpatul a fost lăsat în stare de libertate, acesta s-a autodenunțat, a recunoscut și regretat faptele comise, este la prima abatere, are 42 ani, un copil minor în întreținere - care în prezent se află sub supravegherea părinților săi, nu este cunoscut cu antecedente penale, lăsarea lui în stare de libertate nu va impieta asupra bunului mers al procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru societate. Totodată a solicitat a se avea în vedere și faptul că referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive este același cu cel anterior, iar actele de urmărire ce urmează a fi efectuate de parchet în vederea finalizării urmăririi penale pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21 septembrie 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 19 octombrie 2009 inclusiv, în baza nr.189/UP emis de Tribunalul București Secția I Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina sa, că în după amiaza zilei de 19 septembrie 2009 lovit în mod repetat cu corpuri dure ( de topor) pe victima, concubina sa, provocându-i leziuni traumatice care au dus la decesul acesteia.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită ulterior de instanță, până la data de 18 noiembrie 2009 inclusiv.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală, în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun și în prezent privarea de libertate a acestuia pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunea cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunii respective.
De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, la acest moment procesual, nu contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptei ce-i este imputată, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptei de care acesta este acuzat pedepsită foarte sever de către legiuitor (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (respectiv pe fondul consumului de alcool și al unei altercații avute cu concubina sa a lovit-o pe aceasta în mod repetat cu o de topor, asumându-și cu ușurință riscul de a suprima viața victimei), la urmările dramatice produse asupra victimei (constând în cauzarea unor leziuni traumatice foarte grave care în mod inevitabil au condus la decesul acesteia) și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care prin modul concret în care a acționat a demonstrat un comportament extrem de agresiv, lipsit de orice repere morale, elemente care relevă periculozitatea sa socială sporită și justifică în mod rezonabil temerea că punerea sa în stare de libertate, ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției, în momentul în care membrii comunității ar constata că o persoană acuzată de fapte atât de grave este încă în mijlocul lor.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea constată, ținând seama de dispozițiile art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, că datele personale favorabile invocate de inculpat (referitoare la lipsa antecedentelor penale, la situația familială delicată cu care se confruntă prin lăsarea copilului său minor în îngrijirea părinților săi, la atitudinea sa sinceră și cooperantă). nu sunt în măsură a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, aceste aspecte urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, evident în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lui.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2/15 12 2009
Jud. ---II.
Președinte:Moroșanu Raluca
Judecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
