Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 411/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2705/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.411
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat
, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de împrejurarea că recurenții inculpați sunt asistați de apărători aleși și la acest termen încetează contractul de asistență juridică pentru apărătorul desemnat din oficiu de instanță - avocat, cu delegație depusă la dosar.
Avocat, în susținerea recursului, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în sensul de a depune copia unui rechizitoriu, iar, în raport de disp art.140 ind.3 alin.3 Cod pr penală, arată că cel pe care îl apără dorește să dea o scurtă declarație în fața instanței.
Apărătorul recurentului inculpat, de asemenea, arată că inculpatul dorește să dea declarația.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri.
Curtea a procedat la audierea celor doi recurenți inculpați, depozițiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentului inculpat, apărătorul ales solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților. În susținerea motivelor de recurs, arată că încheierea atacată nu este motivată, întrucât face referire în mod general la indiciile prev art.143 și art.146 cu ref la art.68 ind.1 cod penal, or, având în vedere materialul probator administrat până la acest moment procesual, apreciază că nu există probe sau indicii că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce-i sunt imputabile și, în mod greșit se are în vedere ca și probe în acuzare declarațiile de la dosarul cauzei împreună cu procesul verbal de conducere în teren, raportul suplimentar de expertiză tehnico-auto, declarația părții vătămată, singura punte de legătură între evenimentul din urmă cu 5 ani și persona inculpaților fiind dată doar de declarația martorilor cu identitate protejată, față de care însă nu sunt îndeplinite condițiile prev de art.86 ind.1 Cod penal și cu care inculpatul se află în relații de dușmănie, instanța de fond încălcând disp art. 84 pct. 3.p Cod Penal, dând o mai mare credibilitate acestor declarații, justificând cu acest aspect declarația martorului cu identitate protejată - care la 5 ani descrie cu lux de amănunte. În opinia sa apreciază că trebuia a se da eficiență declarațiilor celor care au însoțit victima, cum ar fi martorul. Așa fiind, apreciază că nu există scopul pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive întrucât actele ce urmează a se efectua de către parchet - așa cum sunt menționate în referatul parchetului, pot fi efectuate și cu inculpații în stare de libertate, mai mult, declarația aflată la fila nr.8 vol 4 fost 159 descrie o altă ipoteză si anume posibilitatea ca victima - in urma accidentului - să fi încercat să se sinucidă.
Pentru recurentul inculpat avocat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, rejudecând a se dispune respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în temeiul art.140 ind.3 alin.7 Cod pr penală a se dispune revocarea arestului preventiv.
Arată că înțelege să invoce încetarea de drept a măsurii arestării preventive, sens în care solicită a se avea în vedere că, prin încheierea anterioară celei pe care o atacă, s-a dispus arestarea preventivă până la data de 19.11.200, iar potrivit disp. art.159 al.8 fraza 2 Cod pr penală recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive anterioare încheierii recurate, incidente fiind dispozițiile decizia nr.25/2008 a ÎCCJ are a statuat cu caracter imperativ și nu de recomandare că recursul se soluționează întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate iar disp art.114 ind.2 Cod pr penală prevăd că această decizi este obligatorie pentru instanță, consecința nerespectării termenului imperativ fiind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, chiar dacă nu este menționatexpresis verbis, disp. art.160 ind.b al.1 cod pr penală rap la art.140 al.1 lit.a Cod pr penală completat prin decizia nr.7/2006 și decizia 356/2006, sancționând neverificarea arestului preventiv în termenul de 60 zile în cursul cercetării judecătorești prin încetarea e drept a măsurii preventive.
Concluzionând, solicită ca în temeiul art.140 al.3 Cod pr penală să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive, cu punerea de îndată în libertate inculpaților.
Pe fondul recursului, apreciază, în opinia sa, că la dosar nu există date ori indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, nefiind astfel îndeplinite cerințele prev de art.143 al.1 Cod pr penală rap. la art.68 ind.1 Cod pr penală, sens în care solicită se avea în vedere că de la momentul presupusei fapte 21/22.05.2004 și până în august 2009 nu există probe în sensul implicării inculpaților în comiterea infracțiunii de omor a lui, în toată această perioadă martorii audiați în prezent nu au făcut declarații referitoare la prezenta celor doi inculpați în noapte decesului victimei la acel local unde a avut loc un incident, nu a existat nici un indiciu cu privire la prezenta acestora acolo sau implicarea in comiterea infracțiunii, însă solicită a se avea în vedere că victima a avuto alcoolemie de 2,3-2,6 la mie, că acesta aplecat in acea noapte de la acel local însoțită de - care a relatat situația în care se afla victima si că starea de ebrietate a dus la producerea unui accident, că nu a avut nici o altercație cu vreo persoană, declarație ce se coroborează cu mijloace tehnice se specialitate de probă administrate în cauză, astfel că ipoteza sinuciderii victimei este dovedită.
în august 2009 apar indicii de vinovăție cu privire la cel pe care îl apără, indicii ce constau în declarațiile unor martori cu identitate protejată și care, în realitate, sunt inculpați în dosarul al cărui rechizitoriu l-a depus în copia la dosar - în care clientul său are calitatea de parte vătămată iar cei cinci martori au calitatea de inculpați - cu încadrări juridice foarte grave - de constituire de grup infracțional organizat ș tentativă de omor asupra lui, declarații care însă nu sunt în concordanță cu dis part.68 ind.1 Cod pr penală întrucât martorii nu sunt martori oculari ci au precizat în depozițiile date că au auzit de la sau, fie in 2004, 2007 date ce cuprind aspecte ce ar fi putut fi relatate numai de către un martor ocular, or perioada îndelungată de timp îi punea în imposibilitatea de a-și aminti cu exactitate acest date. Tot sub aspectul lipsei indiciilor temeinice datorate declarațiilorpro cauzăale martorilor cu identitate protejată, solicită a se avea în vedere declarația martorului în care a precizat din relatările uneia dintre cei doi inculpați că numitul împreună cu sau ar fi săvârșit fapta însă la dosar există probe care atestă că la acel moment, al presupusei fapte era în stare de arest preventiv, astfel că este dovedit că declarațiile martorilor cu identitate protejată sunt nereale si date cu scopul de a se răzbuna pe cei doi inculpați pe motivul rivalității între clanurile din orașul unde locuiesc. În apărare, clientul său arată că la data presupusei fapte se afla la domiciliul împreună cu concubina sa si părinții acesteia astfel că aceștia urmează a fi audiați pentru a dovedi nevinovăția inculpaților, fiind efectuate în acest sens și teste poligraf ale inculpaților dar nu si a martorilor cu identitate protejată - care au declarații "trase la indigo".
Mai arată că instanța nu a răspuns criticilor apărării formulate împotriva referatului procurorului cu propunere de luarea arestare preventivă, în sensul lipsei indiciilor temeinice de vinovăție, a se avea în vedere că instanța și-a motivat hotărârea în mod generic, astfel că măsura arestării preventive nu se impune nici din perspectiva probatoriului ce urmează să fie administrat, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea influența, deteriora, distruge sau modifica mijlocele de probă ce urmează a fi administrate.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și în temeiul art.159 al.8 rap la art.140 ind.3 al.7 Cod pr penală solicită a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la criticile aduse de apărare, arată că măsura de drept nu a încetat disp art.140 lit.a Cod pr penală referindu-se la expirarea termenului prevăzut de lege, termene pentru care se dispune măsura arestării preventive si nu la expirarea termenul pentru soluționarea căilor de atac, practica fiind unanimă în sensul că în condițiile în care recursul este soluționat după măsura anterioară, nu se poate constata că aceasta a încetat de drept, astfel încât solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat. Totodată, solicită a se avea în vedere că din materialul probator administrat rezultă suficiente indicii care să ateste săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, indicii ce constau în marea lor majoritate în declarațiile unor martori cu identitate protejată justificată de comportamentul frecvent agresiv al inculpaților, probe administrate dovedind datele personale inculpaților, cunoscuți în lumea interlopă din domiciliul unde locuiau. Arată că este firesc ca declarațiile acestor martori să fie mai vagi, având în vedere identitatea protejată tocmai pentru a nu putea fi identificați și a-i identifica inculpații.
Având în vedere toate aceste aspecte, gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea in care au acționat, urmările faptei - decesul unei persoane tinere, solicită a se dispune respingerea recursurilor ca nefondat.
În replică, avocat arată că declarațiile martorilor nu sunt vagi, ci extrem de detailate si identice. Cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive solicită a se avea in vedere decizia dată în interesul legii.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul arată că-și însușesc concluziile părătorilor aleși și solicită să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2009 Tribunalul București, Secția a II-a Penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, în temeiul art. 155 și următoarele C.P.P. pentru o durată de 30 de zile, de la data de 20.11.2009 la 19.12.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în dosarul nr. 698/P/2004 din data de 12.11.2009 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost definitivată, fiind necesară efectuarea unor acte de urmărire penală, respectiv efectuarea unei constatări medico-legale, a unei expertize psihiatrice, ce nu au fost încă depuse la dosarul de urmărire penală.
În fapt s-a reținut că, în noaptea de 21/22.05.2004, pe fondul unui conflict spontan, inculpații au urmărit-o pe victima, în timp ce părăsea incinta ștrandului din A, au lovit parbrizul victimei din față dreapta cu un corp dur, au scos victima din propriul autoturism, au introdus-o pe bancheta autoturismului celor doi. Victima a reușit să fugă dar a fost ajunsă din urmă de inculpați care au lovit-o, aplicându-i multiple lovituri cu corpuri dure, leziunile cauzându-i decesul.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și art. 148 alin.1 lit.f proc.pen, avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 ind.1 C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații a comis fapta reținută în sarcina lor, respectiv declarațiile martorilor cu identitate protejată, procesul verbal de conducere în teren, planșele foto, raportul suplimentar de expertiză tehnică auto din 28.10.2009, declarații de martori, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care inculpații sunt cercetați, din modalitatea de comitere.
Tribunalul a reținut că toate acestea sunt împrejurări ce au ca rezultat o stare de temere și nesiguranță în rândul societății, așa încât lăsarea în libertate creează un impact negativ la nivelul societății civile și insecuritate socială.
În consecință, dată fiind existența pericolului concret, Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și ele impun menținerea în stare de arest a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a reținut, totodată, actele ce urmează a se efectua în cauză, apreciind că sunt motive temeinice de a se considera necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva încheierii de ședință au declarat recurs inculpații și, susținând, în esență, că din probele administrate și declarația inculpaților de nerecunoaștere a faptelor, rezultă că aceștia nu se fac vinovați de faptele ce le sunt imputate.
Examinând motivele de recurs și dosarul cauzei, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate.
S-a invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât prezentul recurs este soluționat după expirarea duratei prelungirii măsurii arestării preventive anterior dispusă în cauză.
Curtea constată că, prin încheierea anterioară celei atacate, s-a dispus arestarea preventivă până la data de 19.11.2009, iar potrivit disp. art.159 al.8 fraza 2 Cod pr penală recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive anterioare încheierii recurate, incidente fiind dispozițiile decizia nr.25/2008 a ÎCCJ care a statuat că recursul se soluționează întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Este adevărat că potrivit disp art.114 ind.2 Cod pr penală această decizie este obligatorie pentru instanță, însă consecința nerespectării termenului imperativ nu este încetarea de drept a măsurii arestării preventive, cum se susține în apărare, nici legea nici decizia pronunțată în recurs în interesul legii neprevăzând o asemenea sancțiune.
Nu au incidență nici dispozițiile art. 160 C.P.P. cauza aflându-se în cursul urmăririi penale iar nu al judecății, iar motivul invocat de apărare nu se regăsește printre cele prev. de art.140 al.3 Cod pr penală de încetare de drept a măsurii arestării preventive.
Așa fiind, Curtea constată că măsura arestării prventive nu a încetat de drept, fiind respectate termenele prevăzute de lege.
Recurenții inculpați contestă existența indiciilor temeinice în sensul art. 143 rap. la art. 681.
C.P.P.Curtea constată că la dosarul cauzei există suficiente probe, ce constituie indicii temeinice, cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina inculpaților, în sensul dispozițiilor art. 143 alin. 1 C.P.P. și art. 68 ind. 1.
C.P.P.Cu privire la susținerea inculpaților în sensul că moartea victimei a fost în realitate o sinucidere, Curtea constată că în cauză există probe că decesul victimei a fost cauzat prin agresiunea comisă de alte persoane, respectiv: declarația martorului, dată la 14.06.2004, în sensul că victima nu avea nici un pahar sau sticlă în mână atunci când s-a urcat la volan; procesul verbal din care rezultă că autoturismul victimei a fost găsit parcat cu cheile în contact și portierele neîncuiate, pe malul celălalt al, față de locul unde a fost găsit cadavrul victimei, la o distanță foarte mare; raportul poliției rutiere din 28.05.2004 privind accidentul produs de victimă și celelalte rapoarte în acest sens aflate la dosarul de urmărire penală; declarațiile martorilor, sergent la T, de serviciu la ștrandul în noaptea de 21/22.05.2004, care au observat accidentul comis de victimă, precum și ale martorilor, militari în termen; rapoartele din 6.09.2005 și 7.09.2005 privind momentul găsirii cadavrului de poliție, telefonul mobil având bateria pusă invers; raportul de constatare tehnico-științifică din 9.11.2009 privind crosa și leziunile suferite de victimă; necesitatea efectuării exhumării victimei și concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit la data de 2.08.2005 de INML din care rezultă că moartea a fost violentă ca urmare a șocului traumatic și victima a prezentat: fractură de mandibulă cu avulsia dintelui, fractură de omoplat, fracturi costale dreapta, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreapta, ruptură renală dreapta, infiltrat sanguin perirenal bilateral, dehiscență de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea, dehiscență sacro-iliacă bilaterală, produsă prin forfecarea forțată a membrelor inferioare, concluzionându-se că leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, contondent.
De asemenea, Curtea constată, la o simplă analiză a planșelor foto aflate la dosarul cauzei, că ipoteza sinuciderii prin precipitare de la înălțime este neverosimilă, în condițiile în care cadavrul a fost găsit pe malul, la aproximativ 1,5 - 2 km de podul rutier, orice altă construcție aflându-se pe partea cealaltă a râului, iar leziunile victimei au fost atât de puternice încât este exclusă posibilitatea acesteia de a se deplasa sau de a înota ulterior producerii leziunilor.
Curtea constată că există un semn de întrebare asupra modalității în care au fost efectuate cercetările după comiterea faptei, relevante în acest sens fiind următoarele: rapoartele polițistului, din 6.04.2006 și, din 12.02.2007 care au depistat la locul unde a fost găsit cadavrul un tânăr de 22-23 de ani care locuia în zonă și a arătat că a auzit zgomote de mașini, tânăr ce nu a putut fi identificat întrucât agenda în care cei doi polițiști au notat numele persoanelor prezente a fost distrusă; declarațiile oscilante și contradictorii ale martorului, inclusiv cu referire la modalitatea în care a fost efectuată ancheta și referirea la paharul pe care victima l-ar fi avut în mână, pentru a justifica parbrizul spart; raportul de constatare tehnico-științifică din 11.06.2004 privind pe - (testare poligraf) conținând întrebări ce nu au legătură cu obiectul cauzei, puse la dispoziție de poliție; raportul de constatare tehnic-științifică, de data aceasta din data de 8.05.2006, unde la întrebările relevante " cine l-a omorât pe?", "Ai avut o înțelegere cu cineva pentru a-l atrage în cursă pe?", "Ai avut o altercație cu în noaptea de 21/22.05.2004" martorul a răspuns negativ, iar concluziile a fost în sensul că este posibil ca subiectul să nu fie sincer, iar reactivitatea ar putea fi influențată de faptul că bănuiește cine ar fi implicat și i-e frică de consecințe, fapt afirmat de martor în timpul testării; raportul inițial de expertiză tehnică auto din 2004 unde se arată că "parbrizul se pare că a fost fisurat din cauza unui pahar pe care l-ar fi avut în mână numitul " și raportul suplimentar de expertiză tehnică auto referitoare la avariile parbrizului cu concluziile modificate în sensul că fisura se putea produce din exterior; rapoartele de expertiză medico-legală inițiale, cu completarea din 10.08.2004 care afirmă că "este neplauzibilă varianta producerii leziunilor traumatice în ansamblu prin lovire cu corpuri dure" și cel din 30.08.2004 care afirmă că "este plauzibilă căderea de la înălțime, așa cum se sugerează în dosarul cauzei".
Cu privire la presupusa participare a inculpaților la comiterea faptei, Curtea reține că există indicii temeinice și în acest sens, respectiv declarațiile martorilor sub acoperire, ce nu pot fi înlăturate la acest moment procesual și cu privire la care nu se poate afirma că sunt în relații de dușmănie cu inculpații până la proba contrară; declarația dată de inculpatul la data de 22.09.2009 în fața Tribunalului Arad, cu ocazia propunerii de arestare preventivă, în care arată că inculpatul a bătut-o pe victimă; declarația inculpatului la de la data de 23.09.2009, dată în fața procurorului și în prezența apărătorului ales în care arată că inculpatul și fosta soție acestuia, l-au bătut pe victimă; declarațiile martorului, la care am făcut referire anterior; apărarea inculpatului în sensul că a avut piciorul în ghips deși susține că a participat la ziua concubinei fratelui în noaptea de 21722.05.2004 iar biletul de externare prezentat este din datele de 13.04.2004 la 15.04.2004.
Ipoteza că inculpații cred că martorii sub acoperire fac parte dintr-un clan rival pe plan local și cu care s-ar afla în relații de dușmănie nu poate fi luată în considerare la acest moment procesual, neexistând probe în acest sens și nici un temei pentru ca declarațiile martorilor să fie înlăturate, instanța cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive analizând numai existența indiciilor temeinice în sensul că inculpații au comis infracțiunea.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta constituie infracțiunea de omor, precum și presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea reținută în sarcina lor.
Lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina acestora, modalitatea de comitere, persoana inculpaților care recunosc chiar în fața instanței de recurs că fac parte din grupări ce se ocupă cu jocul "A-neagra" din municipiul A, aflate în conflict violent cu alte grupări de același gen, modalitatea în care au fost efectuate inițial cercetările, faptul că inculpatul susține cu nonșalanță în fața instanței de recurs că are legături cu un polițist de la judiciar care l-a anunțat despre intențiile unui alt clan, imediat după înregistrarea unor convorbiri telefonice într-o altă cauză; toate aceste aspecte denotă atât periculozitatea inculpaților cât și faptul că ancheta în cauză ar fi periclitată în situația în care inculpații ar fi puși în libertate.
Prelungirea măsurii arestării preventive se impune și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cuprinsul referatului întocmit de procuror, respectiv efectuarea unei constatări medico-legale și a unei expertize psihiatrice.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515punct 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenții la câte 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /21.12.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud. G
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
