Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 49512/3/2009
2993/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 451
Ședința publică din data de 23 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Craiu Cristina
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, aflat în stare de arest, și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales depune la dosar Ordonanța privind prelungirea obligării de a nu părăsi țara.
Curtea încuviințează și administrează proba cu înscrisuri.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea Încheierii Tribunalul București, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive iar în temeiul art. 140 ind. 3 alin. 7 Cod de Procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul invocă încetarea de drept a măsurii arestării preventive având în vedere dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a, care prevede că recursul se soluționează înaintea expirării duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
În raport de decizia în interesul legii nr. 25/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că termenul prev de art. 159 alin. 8 fraza a II-a este imperativ sub sancțiunea prev. de art. 140 alin. 1 lit a respectiv încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 140 alin. 1 lit a în cazul de față este vorba de un termen procedural iar în codul d e procedură penală nu există nicio sancțiune cu privire la acest aspect.
Curtea Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică soluția instanței de fond sub aspectul reținerii indiciilor temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta.
Referitor la aceste indicii apărătorul arată judecătorul s-a bazat pe declarațiile martorilor cu identitate protejată care sunt persoane aflate în relații de dușmănie cu inculpatul din cauză. martori sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor și tentativă de omor calificat asupra inculpatului, care a făcut și o plângere penală împotriva acestora. De asemenea inculpatul a primit de nenumărate ori amenințări de la acești martori.
Solicită a se avea în vedere că în nicio declarație dată de către acești martori nu apare mențiunea dacă se află sau nu în relații de dușmănie cu inculpatul. De asemenea toți martorii audiați în cauză sunt martori indirect întrucât nu au luat parte personal la săvârșirea infracțiunii ci au auzit despre aceasta de la inculpați.
Apărarea face referire la declarațiile martorilor respectiv martorul, considerând că marea perioadă de timp care a trecut de la săvârșirea faptei precum și aspectul că nu a fost un martor direct, nu îi dă acestuia posibilitatea să relateze cu precizie faptele care s-au întâmplat într-o perioadă îndepărtată.
Se reține în declarații că și inculpatul ar fi participat la săvârșirea faptei, însă cauza sa a fost disjunsă.
Martorul cu identitate protejată arată în declarația dată că împreună cu, și aflându-se în T, inculpatul s-a la cum l-a bătut pe fiul judecătorului.
Martora fiind învinuită de săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor, aceasta a făcut dovada că se afla în Italia în acea perioadă și referitor la aceasta s-a disjuns cauza în vederea cercetărilor.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, având în vedere că nu există indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și nu există date din care să rezulte că inculpatul ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești, având în vedere că marea parte a actelor de urmărire penală au fost administrate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice din care să rezulte vinovăția inculpatului având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei de omor calificat rezultă pericolul concret pentru ordinea publică.
Susținerea apărării că indiciile temeinice rezultă doar din depozițiile unor martori cu identitate protejată nu este fondată, considerând firesc ca martorii să declare sub identitate protejată având în vedere că inculpații făceau parte din lumea interlopă.
De asemenea apreciază că nu este relevant în cauză nici aspectul că martorii au dat declarații fără a preciza dacă se află sau nu în relații de dușmănie cu inculpatul tocmai pentru a nu fi descoperită identitatea acestora.
Cu privire la cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea reprezentantul Ministerului Public consideră că în raport de gravitatea faptei, modul deosebit de violent al săvârșirii faptei rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toarte aceste elemente solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului arătând că toți martori audiați în cauză erau în relații de dușmănie cu inculpații și din cauza faptului că nu a dorit să-și retragă plângerea formulată împotriva lor, aceștia se răzbună și l-au amenințat.
Inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală la data de 17.12.2009, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile de la 20.12.2009 până la 18.01.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.174- 175 lit. i Cod penal, constând în aceea că, în data de 22.05.2004, în mod repetat, în public, i-a aplicat victimei, multiple lovituri cu corpuri dure, în zone vitale ale corpului, leziuni care au produs la scurt timp decesul acestuia.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurentul inculpat să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, din cuprinsul probelor deja administrate de organele de cercetare penală (cu referire declarațiile martorilor cu identitate protejată, coroborate cu declarațiile inculpatului din data de 23.09.2009 și 22.09.2009, cu procese verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, cu procesul verbal de constatare a efectuării exhumării și planșa fotografică aferentă, cu raportul de expertiză medico-legală nr.5/6749/12.08.2005, cu avizul Comisiei Superioare Medico-Legale nr.El/6749/2005, cu raportul de autopsie medico - legală nr. 207/B/1/ 23.05.2004 cu completarea la raportul de autopsie medico-legală nr.207/B/1/23.05.2004, cu raportul de expertiză medico-legală nr.1632/30.08.2004 și planșa fotografică aferentă, cu raportul de expertiză medico-legală, raportul de expertiză tehnică-auto, raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/30.06.2004, raportul de expertiză criminalistică nr. 11/25.01.2005) reies indicii care fac rezonabilă presupunerea pentru un observator independent că recurentul a comis fapta pentru care este cercetat.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurentul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, din modalitatea în care a pus la cale fiecare demers ce ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunilor ce îi sunt imputate și care au produs decesul victimei.
Cât privește apărările invocate de inculpat, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact./21.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Găgescu Risantea, Craiu Cristina
