Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 46/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 341 /2009 )
ÎNCHEIERE NR. 46/
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 11 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 50 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea recurentului inculpat, căruia i se aduce la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit inclusiv împotriva sa, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul vizează încheierea pronunțată de Tribunalul Călărași la 10 februarie 2009 prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat. Solicită a se aprecia în ce măsură încheierea instanței de fond este lovită sau nu de nulitate absolută, atâta timp cât instanța nu a avut la dispoziție dosarul de fond pentru a putea verifica dispozițiile art. 148 raportat la art. 143 Cod procedură penală.
Trecând peste această ipoteză, susține că nu există probe temeinice în sensul că inculpatul ar fi vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală. Din declarația părții vătămate,coroborată cu declarația recurentului dată în la acest termen rezultă că la fața locului au fost mai multe persoane care au lovit partea vătămată. În mod surprinzător, organul de urmărire penală nu a făcut decât să audieze partea vătămată care a spus că a fost victima unei lovituri în cap, a căzut la pământ pentru a vederea cine l-a lovit, după care a căzut la pământ și nu mai știe ce s-a întâmplat. Singura probă care susține propunerea de arestare este o declarație a unui martor - prieten foarte bun al părții vătămate - și care este în contradicție cu declarația acesteia din urmă și a inculpatului.În speță nu s-a încercat a se stabili care sunt toate persoanele ce au fost de față și care este contribuția fiecăreia în incident.Inițial, pentru recurent s-a început urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, iar fără a exista declarații noi, în luna ianuarie 2009, cu ocazia luării măsurii arestării preventive s-a schimbat încadrarea juridică în tentativă de omor calificat, fără a i se da posibilitatea inculpatului de a-și formula apărări. Situația de fapt este incertă, iar probele pe care se întemeiază cererea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive nu sunt suficiente. Parchetul nu a audiat decât trei persoane - cele care au însoțit partea vătămată - dintre care două (martorii și ) nu au fost la fața locului, de față fiind numai martorul, care a văzut cu totul altceva decât partea vătămată.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și - în principal - respingerea propunerii parchetului și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara pentru ca inculpatului să își poate formula probatorii și a-și lămuri situația de fapt.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, apreciază că instanței de fond nu i se poate imputa nerespectarea dispozițiilor art. 159 Cod procedură penală, vizând procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale. Astfel cum rezultă din cererea de prelungire, primul motiv menționat a fost tocmai absența dosarului de fond întrucât acesta se afla la Curtea de Apel, măsura arestării preventive expirând pe 13 februarie 2009. Cauza s-a soluționat pe fond la 10 februarie 2009 și raportat la aceste motive calendaristice apreciază că primul motiv este unul întemeiat, în sensul soluționării cererii de prelungire în absența dosarului de urmărire penală.
Raportat la celelalte două motive de prelungire - respectiv neprezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de inculpare, apreciază încheierea legală și temeinică.
Pe de altă parte solicită a fi avute în vedere probele administrate până la acest moment și consideră că instanța de fond a apreciat just că sunt realizate cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și ale art. 155 și urm. Cod procedură penală, dispunând prelungirea măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin încheierea nr.11 din 10.02.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Călărași - Secția Penală a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, respectiv de la 13.02.2009 la 14.03.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat, în esență că sunt realizate exigențele art.155 și urm. Din Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive și pentru a se asigura finalizarea anchetei penale în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, formulând critici sub aspectul legalității și temeinicei hotărârii.
În acest sens, a susținut recurentul că încheierea atacată ar fi lovită de nulitate întrucât instanța a judecat cauza fără a avea dosarul de urmărire penală.
De asemenea, a mai susținut inculpatul că în mod greșit s-a reținut că ar exista probe referitoare la vinovăția sa și acuzarea se bazează numai pe declarația unui martor și a părții vătămate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1. Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat iar din datele existente până în acest moment al instrucției penale rezultă indicii temeinice (în sensul art.68/1 Cod procedură penală) care legitimează presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Cu alte cuvinte sunt realizate exigențele impuse de art.143 Cod procedură penală.
Totodată, idei este de observat că în această fază a procesului penal, pentru luarea și prelungirea măsurii arestării preventive este suficientă existența indiciilor temeinice, nefiind nevoie de probe certe de vinovăție așa cum se impune la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Așa fiind, Curtea va privi ca nefondată critica referitoare la lipsa probelor certe de vinovăție a inculpatului.
2. Alături de prevederile art.143 Cod procedură penală, la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost avute în vedere și dispozițiile art.148 lit.f din același cod, temei care, în aprecierea Curții, se menține în continuare.
În acest sen, se constată că distinct de limitele de pedeapsă (prevăzute de legea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului) actele de maximă violență exercitate în public, într-un context în care numai din întâmplare a existat o singură victimă, ușurința recurgerii la arme albe, ilustrează conduita impulsivă a inculpatului și potențialul criminogen al acestuia, ceea ce constituie un risc pentru comunitate, cu alte cuvinte un pericol pentru ordinea publică.
De altfel, gravitatea pericolului social a infracțiunii presupus a fi comisă (fără a confunda cu pericolul pentru ordinea publică) constituie, din perspectiva art.136 al.8 Cod procedură penală, un criteriu la luarea și evident, la prelungirea arestării preventive, cu un grad sporit de pericol social.
3. Față de inculpat s-a dispus prelungirea arestării preventive cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Curtea nu poate primi critica referitoare la nulitatea încheierii pentru lipsa dosarului de urmărire penală.
În acest sens, distinct de faptul că dispozițiile art.197 al.2 Cod procedură penală nu prevăd un asemenea caz în care s-ar putea pune problema nulității absolute, deși este real că dosarul de urmărire penală original nu s-a aflat la instanță, tribunalul a avut la dispoziție copia acestuia, cum rezultă din referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive, fila 3 - dosar fiind.
Așa fiind, critica recurentului este vădit formulată și nefondată.
4. Nu în ultimul rând, Curtea constată că ancheta s-a desfășurat cu celeritate și în mod corect tribunalul a apreciat că este necesar a se asigura același ritm în vedere finalizării cercetărilor prin efectuarea actelor de urmărire penală care impun prezența inculpatului, respectiv reaudierea acestuia și prezentarea materialului de urmărire penală.
Concluzionând, Curtea constată realizate condițiile impuse de prevederile art.155 Cod procedură penală, astfel cum a apreciat și instanța de fond și în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.11 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- și-l obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuielii judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /09.03.2009
Dact. / 10.03.2009/2 ex.
Jud. Tribunalul Călărași:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
