Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 353/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 47/
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat A în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce i se aduce la cunoștință recurentului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, acesta arată că nu dorește să facă precizări suplimentare în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul vizează încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală la 11 februarie 2009 prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate si pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și continuarea urmăririi penale fără privarea acestuia de libertate. Susține că din probele administrate până la acest moment rezultă că recurentul nu a avut nici o clipă intenția de ucide partea vătămată și mai mult decât atât, a avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele de urmărire penală. De la momentul arestării preventive și până în prezent nu au apărut temeiuri noi, care să justifice lipsirea de libertate a inculpatului și nu există temerea că lăsarea în libertate a acestuia ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului și cercetarea recurentului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat - având în vedere încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat - infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de tâlhărie în formă calificată - și mijloacele de probă aflate la dosar.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 11.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art. 155, 156.C.P.P. a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpațilorși Ape o perioadă de 30 de zile, de la data de 14.02.2009 până la data de 15.03.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 175 lit. d, 176 lit. d și Cod Penal art. 211 alin. 1, 2 lit. b și art. 21lit. a, c Cod Penal, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, tribunalul a apreciat că în cauză există probe ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă se ține cont de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, natura și gravitatea deosebită a acestora, prelungirea duratei arestării preventive fiind necesară și pentru finalizarea actelor de urmărire penală indicate în referatul Parchetului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul A,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, susținând, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai impun privarea sa de libertate, având în vedere lipsa intenției de a ucide victima și atitudinea sinceră și cooperantă manifestată față de organele de urmărire penală.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 și următoarele C.P.P. prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul A impunându-se pentru finalizarea actelor de urmărire penală.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, din analiza coroborată a probelor administrate până la acest moment procesual, constatându-se existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul A, împreună cu, la data de 01.01.2009, prin escaladare, au pătruns în locuința victimei G în timp ce acesta se odihnea și i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii în zona feței pentru aod etermina să le comunice locul unde a ascuns banii. Inculpații au sustras din locuința părții vătămate mai multe bunuri, agresând-o din nou pe aceasta din urmă timp de mai multe minute, în urma leziunilor traumatice suferite victima decedând la data de 09.01.2009.
Susținerea recurentului-inculpat cu privire la lipsa intenției de a ucide victima este lipsită de relevanță în actualul cadru procesual, în care instanța nu are abilitarea de a analiza sub toate aspectele conținutul constitutiv al infracțiunilor ce fac obiectul cercetărilor, ci se limitează la a verifica existența unor date suficiente, care să convingă un observator independent și imparțial că incubatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Fiind îndeplinită această condiție, Curtea constată și subzistența temeiului prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor ce face obiectul cercetărilor, împrejurările concrete în care se presupune că a survenit uciderea victimei, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor de acest gen și al autorilor lor, care au dovedit o îndrăzneală și o agresivitate ieșite din comun, urmările iremediabile produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație sau un loc de muncă care să îi permită obținerea licită a unor venituri stabile.
Toate aceste elemente se constituie în date temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce o atingere concretă și serioasă ordinii publice, justificându-se sub acest aspect privarea sa de libertate în continuare, în vederea finalizării actelor de urmărire penală ce au stat la baza propunerii formulate de procuror.
Atitudinea procesuală a inculpatului este lipsită de relevanță sub acest aspect, cât timp ea nu poate fi analizată izolat de celelalte circumstanțe ale cauzei și nu relevă, prin ea însăși, o schimbare a temeiurilor ce au stat la baza măsurii arestării preventive.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /24.02.2009
Dact. / 25.02.2009/2 ex.
Jud. Tribunalul București - Secția I Penală:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
