Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 51/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA NR. 51
Ședința publică de la 24 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Iașia fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 53 din data de 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care s-a dispus prelungirea măsurii de arest preventiv luată față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți si în stare de arest preventiv asistați de av. și, apărători aleși, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat, apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost înaintat ca urmare și înregistrat și recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii instanței de fond, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea procedează la verificarea identității inculpaților recurenți, fiul lui și, născut la 06.11.1971;, fiul lui și, născut la 20.06.1979;, fiul lui și, născut la 30.07.1967;, fiul lui și, născut la 01.04.1950 și, fiul lui și, născut la 26.03.1983, interpelând pe fiecare dintre aceștia dacă dorește să dea declarație în în fața instanței de recurs, inculpații recurenți precizând, fiecare, pe rând, că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Av. depune la dosarul cauzei un memoriu din partea inculpatului recurent.
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpații recurenți și, având cuvântul, arată că "a vorbit până acum despre lipsurile grave ale acestei propuneri, despre discriminare, despre toate aspectele care se puteau invocat, încât acum nici nu știe ce ar mai putea să invoce". "Legat de această propunere cu privire la starea de arest preventiv, s-a vorbit doar de un pericol al grupării, care ar fi creat un prejudiciu de 17 miliarde. Nici parchetul, nici instanța care a dispus arestarea, nici cea care a dispus prelungirea, nu au arătat pentru fiecare inculpat în parte care este prejudiciul pe care l-a creat. Se vorbește despre un prejudiciu ce depășește 2 miliarde lei, însă nu se individualizează pentru fiecare inculpat în parte; nici pericolul pentru ordinea publică nu este individualizat. Consideră că nu se poate aresta un inculpat relativ la periculozitatea pe care o prezintă grupul, în condițiile în care nu se știe care este prejudiciul efectiv creat de acel inculpat, nu se spune câte fapte a comis.
La instanța de fond a depus la dosarul cauzei o deciziei a Curții Constituționale, decizie în care s-a analizat o excepție cu privire la această periculozitate și în care se arată că nu sunt încălcate prevederile legii atunci când se analizează toate circumstanțele referitoare la faptă și făptuitor, în urma acestei analize constatându-se dacă există sau nu pericolul pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei.
Toate hotărârile date de instanță în cauză se bazează pe pericolul social al faptei, dar, o multitudine de fapte poate însemna și două. Nu a văzut nicio concluzie, decât din partea apărătorilor, cu privire la făptuitori.
În încheierea recurată se spune că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială și că inculpatul a spus că este amenințat de inculpații și. Această declarație a fost dată demult, în momentul de față nu mai există această certitudine. Se vorbește de un pericol de grup, ce a fost constatat de parchet și de instanță, însă, se întreabă care ar mai fi grupul dacă s-ar dispune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile în care inculpații locuiesc în localități diferite; nu este pericol de individ, ci doar de grup.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, și, deși de fiecare dată instanța a impus procurorului să facă referiri la fiecare inculpat în parte, în ultima încheiere reținându-se chiar că deși nu s-a procedat conform dispoziției instanței de judecată, aceasta nu înseamnă că nu există acel grup și că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, deși apreciază că trebuia să se facă distincție între pericolul social al faptei și cel al făptuitorului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. pentru inculpații recurenți și, având cuvântul, arată că în acest dosar "a început cu un resentiment, pentru că modul de construire a dosarului de urmărire penală este cel pe care îl avem. ca la instanță să se facă verificările corespunzătoare și să se îndrepte lucrurile. Deși s-ar putea interpreta că este părtinitor, nu este așa, ci dorește să se înțeleagă că în dosar lucrurile sunt departe de cum se susține. Cât timp procurorul vorbește de un prejudiciu de 17 miliarde lei, de existența unei grupări de criminalitate organizată (care, de fapt, nu există, pentru că inculpații nu sunt constituiți într-un astfel de grup, așa cum este el prevăzut de lege), în referatul cu propunere de arestare preventivă susținându-se că au acționat și în grup și individual, fără a se preciza când anume au acționat în grup și când individual; nu se precizează care a fost prejudiciul cauzat prin comiterea fiecărei fapte, în grup sau individual; toate acestea au dus la calificarea faptei în alineatele 2,3,4,5 ale art. 215, pentru a atrage cercetarea în stare de arest preventiv. La momentul de față suntem în situația de a analiza dacă cei doi inculpați trebuie sau nu să rămână în stare de arest preventiv.
Arată că la solicitarea anterioară de prelungire a măsurii de arest preventiv, soluționarea acestei cereri a durat mai multe ore, de la 9 la 14, cei cinci inculpați dând declarații ample, chiar dacă au abordat și chestiuni de fond; ei și-au exprimat punctul de vedere pentru că au sperat că dacă vor da explicații judecătorului vor putea beneficia de cercetare în stare de libertate. Consideră că întrucât în cauză nu există un prejudiciu clar stabilit, lucrurile sunt dovedite, existând înregistrările convorbirilor telefonice, în cauză nefiind date din care să rezulte că între inculpați ar exista vreo colaborare sau vreo relație de altă natură decât că sunt tată și fiu, se poate dispune cercetarea lor în stare de libertate.
A abordat mai întâi aceste chestiuni, pe care le consideră esențiale, pentru a fi analizate de instanța de recurs și a se aprecia dacă se impune sau nu privarea de libertate a celor doi inculpați. Instanța de fond a avut răbdare, a respectat drepturile inculpaților, însă, în final, a prelungit arestarea preventivă făcând referire la aceleași probe, care, în opinia sa, nu justifică această măsură.
Mai arată că în calitate de apărător al celor doi inculpați a solicitat procurorului de caz să fie chemat la întocmirea tuturor actelor în cauză, însă, până în prezent nu a fost chemat niciodată, ceea ce îl face să creadă că nu s-a făcut nimic în dosar și că instanța de fond trebuia să cenzureze solicitarea parchetului, să constate dacă sunt sau nu temeiuri pentru prelungirea legală a stării de arest. În atare condiții, deși este adevărat că măsura arestării preventive se poate dispune oricând, solicită a se avea în vedere că legiuitorul, prin art. 149 ind. 1 ind. 3.C.P.P. a dorit să facă o nuanțare cu privire la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale. Propunerea de arestare preventivă, în condițiile în care inculpații au fost reținuți, trebuia formulată în termen de 24 de ore, însă, la momentul formulării propunerii de arestare preventivă, reținerea expirase de mult, pentru că nu li s-a dedus în întregime perioada reținerii, respectiv de la momentul la care au fost luați. Se mai face un lucru, "care s-a vrut a fi acoperitor pentru organele de urmărire penală", în sensul că s-au emis mandate de aducere conform art. 183.C.P.P. deși, în prealabil, inculpații nu au fost citați. Mandatul de aducere trebuia "dat și înmânat, însă inculpații au fost efectiv luați, percheziționați și duși în mașina poliției, fără a li se înmâna mandatul. Legea prevede că declarația trebuie luată de îndată, însă, inculpații au fost aduși la ora 12,00, iar declarația a fost luată la ora 02,00, și se întreabă dacă acest interval de timp care a trecut a fost pentru a se da posibilitatea inculpatului să se relaxeze sau dacă nu este un abuz, care trebuia îndreptat de instanța de judecată.
Consideră că pericolul social concret, pentru fiecare inculpat în parte, nu există, și că se impune cercetarea lor în stare de libertate. Au fost efectuate percheziții, ocazie cu care au fost indisponibilizate sume de bani, bijuterii, etc, însă toate aceste acte nu constituie decât un mod în care s-a desfășurat urmărirea penală până acum, și care va continua, însă măsura arestării preventive nu trebuie prelungită, în condițiile în care nu există pericolul pentru ordinea publică prevăzut de legea procesual penală.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a măsurii de arest preventiv luată față de acesta. Așa cum se poate observa, ar putea începe cu o concluzie, și nu ar mai spune nimic altceva decât să susțină concluziile anterioare. A făcut multe susțineri, corelări între probele de la dosar, probele administrate după arestarea inculpatului, însă toate "s-au lovit de un zid, nu au fost combătute de nicio instanță". De aceea, și la momentul de față nu poate să nu facă din nou aceste susțineri, pentru că inculpatul l-a rugat să mai spună o dată întrucât speră că până la urmă cineva îl va asculta. Inculpatul este printre puținii inculpați care au dat declarație și a colaborat cu organele de anchetă. Din toate hotărârile date până în prezent în cauză rezultă că măsura arestării preventive luată față de acesta s-a dispus în temeiul art. 148 lit. f C.P.P. reținându-se că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, însă, în niciuna dintre aceste hotărâri nu a văzut cum este dovedit acest pericol concret, nu se arată ce pericol ar exista dacă inculpatul ar fi liber. Mai mult, dacă toate aceste hotărâri ar fi puse una lângă alta, s-ar putea constata cu ușurință că aproape toate sunt identice, au aceleași greșeli de dactilografiere, ceea ce duce la ideea că au fost copiate, și doar în final se face referiri cu privire la unele aspecte de grup. Se susține că temeiurile sunt neschimbate și că nu a intervenit nicio modificare, însă practica și doctrina arată clar că pericolul pentru ordinea publică trebuie dovedit. Trebuie să se facă distincție între pericolul social al faptei și al făptuitorului, pericolul pentru ordinea publică nu trebuie să fie dedus din limitele de pedeapsă.
Din cuprinsul încheierii recurate rezultă că instanța de fond a constatat că pericolul pentru ordinea publică este reliefat de gradul de pericol al faptei presupus comise, și alte aspecte menționate în cuprinsul încheierii. Raportat la această frază, în ceea ce îl privește pe inculpatul, urmează a se constata că din actele și lucrările dosarului rezultă că nu există un număr mare de părți vătămate, și, mai mult, are convingerea că nici nu există vreo plângere a părților vătămate împotriva lui. Singura presupusă parte vătămată este acea societate de la S, față de care se presupune că ar fi comis infracțiunea de înșelăciune prin emiterea filelor cec fără acoperire pentru achiziționarea unor plăci de placaj, care au ajuns la inculpat și vândute la firma din SC SMa făcut vorbire de tot acest lanț, însă nici un moment nu a spus că inculpatul ar fi contribuit în vreun fel la producerea prejudiciului. El doar a luat plăci de placaj de la o societate - SC Plast SRL Târgu Acestea sunt faptele care i se impută inculpatului. Furnizorul lui este martor în cauză și în declarația pe care a dat-o îi aduce acuzații, însă nu spune dacă el a plătit marfa, de unde știe că mai departe "lanțul s-a rupt" și, chiar dacă ar fi așa, de ce doar este învinuit și nu și cei din Târgu Inculpatul a achitat toată marfa pe care a achiziționat-o și, anterior, cumpărase mult mai mult marfă.
Se susține și se face vorbire despre un cuantum foarte mare al prejudiciului, că inculpatul ar fi contribuit la crearea acestui prejudiciu, sens în care urmează a se constata că nici un moment nu se susține că inculpatul ar fi creat prejudiciul, organele de urmărire penală nefăcând precizări cu privire la contribuția efectivă a fiecărui inculpat la cauzarea prejudiciului.
Pe parcursul soluționării cererilor cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților, în hotărârile pronunțate, instanțele de judecată au arătat același lucru referitor la pericolul social.
Mâine, 25.04.2009 se împlinesc 60 de zile de la arestarea preventivă a inculpaților și până în prezent organele de cercetare penală nu au făcut nimic pentru a clarifica aspectele legate de contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor, crearea prejudiciului, nu au făcut precizări cu privire la încadrarea juridică. Această atitudinea organelor de cercetare penală aduce mari prejudicii inculpatului, pentru că, neexistând stabilită o încadrare juridică, acesta nu poate beneficia de alte drepturi pe care legea i le conferă. În acest sens, precizează că a formulat o cerere de liberare provizorie, însă, raportat la încadrarea juridică în art. 215 al. 5 Cod penal, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
A rugat ca organele de cercetare penală să facă precizări cu privire la încadrarea juridică pentru fiecare inculpat în parte, însă, s-a solicitat prelungirea stării de arest fără a se face aceste precizări și fără a se motiva cererea de prelungire; actele despre care se face vorbire nu îl privesc pe inculpatul. Un singur martor audiat a declarat că el a avut o atitudine sinceră, a spus care a fost implicarea lui în tranzacția cu plăcile de placaj, pe cine cunoaște din grup, respectiv un singur inculpat, și că nu a acționat niciodată la comandă.
Se mai fac referiri cu privire la periculozitate, însă nu se arată în ce anume constă pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru societate. Din actele dosarului rezultă foarte limpede care a fost contribuția acestuia, că nu s-a sustras în nici un fel de la cercetări, astfel încât, apreciază că se reține în mod nejustificat pericolul pentru ordinea publică. Inculpatul nu a emis nicio filă cec fără acoperire, nu s-a aflat în relații cu societăți ale inculpaților de etnie rromă, el a avut un singur furnizor de marfă, de la care cumpăra marfa, pe care o vindea mai departe; de fiecare dată achita marfa, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că ar fi implicat în neplată sau că ar fi coordonat ori ar fi dorit ca marfa să nu se plătească. Solicită admiterea recursului, respingerea propunerii de prelungire și punerea în libertate a inculpatului, raportat și la persoana acestuia.
Av. pentru inculpatul, având cuvântul, dă citire conținutului art. 136 alin.8 p Cod Penal și arată că a recurat încheierea instanței de fond întrucât nu s-a ținut cont de prevederile acestui text de lege în ceea ce îl privește. Inculpatul este grav bolnav, și, deși are afecțiuni care pot fi tratate și în arest, el are o situație foarte grea, soția fiind însărcinată în ultimele zile, fiind internată în spital, iar ceilalți doi copii au rămas singuri, cu o bunică bolnavă de TBC. că avea convingerea să sistemul juridic românesc este altul și nu că, odată intrat în arest nu mai ieși, făcându-se abstracție de art. 5 din CEDO.
Motivele aduse de parchet în susținerea cererii de prelungire pe care a formulat-o nu sunt întemeiate, și, dacă s-ar lua în considerare că ar exista ceva, s-ar putea prelungi arestarea preventivă, însă, niciunul din actele care urmează a se efectua nu au legătură cu inculpatul. Acesta a dat declarație, a colaborat cu organele de anchetă încă din primul moment, dând dovadă de bună credință; la efectuarea percheziției a pus la dispoziție toate actele, a dat declarații ample și detaliate, astfel încât nu se poate susține că ar împiedica în vreun anume fel aflarea adevărului. Consideră că în aceste condiții nu este justificată susținerea potrivit căreia ar prezenta pericol social, având în vedere și situația lui familială. În cauză, până în prezent, niciodată nu s-a făcut o individualizare pentru fiecare inculpat în parte, ci s-a făcut referire la grup, deși nici grupul nu este dovedit, nu s-a făcut dovada existenței vreunei legături între inculpați cu scopul de a înșela mai multe persoane juridice.
Într-una din încheierile pronunțate anterior de Tribunalul Iași se arată că s-ar fi reținut că inculpatul a susținut că ar fi fost amenințat de alți doi coinculpați, în aceste condiții, consideră că ar fi trebuit ca dânsul să fie liber pentru a putea avea grijă de el și de familie. Prin toată atitudinea sa, inculpatul a dat dovadă de bună credință, inclusiv la momentul la care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă și când, deși expirase perioada reținerii, el a rămas și a așteptat pronunțarea, ceea ce înseamnă că nu vrea să se sustragă.
Inculpatul a fost administrator al SC timp de 2 luni. În această perioadă a desfășurat acte materiale, însă de atunci și până în prezent nu a făcut nimic; el recunoaște, însă aceste acte sunt ulterioare celor ce i se impută; nu a emis file cel în acea perioadă de timp.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, respingerea propunerii și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, și stabilirea obligațiilor pe care urmează a le îndeplini.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că apărătorii celorlalți inculpați au făcut ample referiri cu privire la pericolul pentru ordinea publică, aspecte care se aplică și acestui inculpat, care este la prima abatere.
În ceea ce privește gradul de participare a inculpatului, arată că din declarațiile date de acesta și din susținerile procurorului rezultă că participarea lui s-a mărginit doar la emiterea de file cec cu o lună înainte de a se solicita arestarea preventivă; el ar fi ajuns în acest grup în ianuarie 2009, sub atenta supraveghere a organelor de urmărire penală. Inculpatului i se poate imputa că a emis file cec cu scadență la o dată la care deja era arestat preventiv. Pentru emiterea de file cec nici măcar nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, și, prin urmare, ar trebui sancționat organul de urmărire penală pentru cele susținute.
Solicită a se avea în vedere susținerile apărătorilor cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, a propunerii de prelungire a acestei măsuri, considerând că organul de urmărire penală a refuzat efectiv că stabilească pentru fiecare inculpat în parte care este infracțiunea imputată, prejudiciul creat. Deși instanța de judecată a făcut aceste recomandări, nici la momentul de față nu s-a procedat în acest sens, în dosarul de urmărire penală nefăcându-se nimic. Este adevărat că această cauză are un grad de complexitate mai mare, că sunt cercetați mai mulți inculpați, însă legea procesual penală dă dreptul oricăror inculpați să formuleze cereri cu privire la starea de arest preventiv. Prin neindicarea unei încadrări juridice pentru fiecare inculpat în parte, aceștia sunt privați de dreptul de a formula cereri de liberare. de lucru a organelor de cercetare penală trebuie sancționată, pentru că au trecut 2 luni de la arestarea inițială și inculpaților li se încalcă drepturile. Măsura de arest preventiv se transformă într-o sancțiune antecondamnatorie. Inculpații sunt ținuți arestați fără a se individualiza faptele, prejudiciul creat.
Consideră că se impune punerea în libertate a inculpatului, și reiterează cererea formulată și la instanța de fond cu privire la înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că și cu privire la această cerere ar fi trebuit să se prezinte motivele referitoare la pericolul social, în condițiile în care inculpatul locuiește în, iar fapta s-a comis la
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este pentru a treia oară când apărarea face aceleași susțineri, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inițială. Solicită a se constata că de la momentul arestării și până în prezent în cauză nimic nu s-a schimbat în sens pozitiv pentru inculpați. De fiecare dată a precizat că toate criticile referitoare la caracterul lapidar al propunerii de arestare preventivă au fost combătute, în sensul că motivele expuse în cuprinsul propunerii au fost complinite prin cuvântul procurorului de ședință, care a arătat pentru fiecare inculpat în parte, care sunt faptele și prejudiciul.
Se aduc critici referitoare la faptul că nu ar fi defalcat prejudiciul și nu s-a indicat care este fapta imputată efectiv fiecăruia dintre inculpați, însă, în aceste sens, arată că urmărirea penală încă nu a fost finalizată, toate aceste precizări urmând a fi făcute la final. Precizează că atunci când se reține coautoratul în privința săvârșirii unei infracțiuni cu prejudiciu, regula este că vor răspunde în solidar coinculpații.
Se face vorbire despre faptul că grupul de criminalitate organizată nu ar exista. În acest sens arată că un astfel de grup presupune mai mult decât solidaritate, și organizare, iar din această perspectivă toate criticile apărării sunt nefondate.
Solicită a se constata că în cauză subzistă temeiurile inițiale ale arestării, temeiuri prev. de art. 143, 148 lit. f.C.P.P.
Consideră că prin admiterea recursurilor inculpaților s-ar sancționa nu numai organul de urmărire penală - care a procedat așa cum a dispus instanța și nu doar a susținut că subzistă temeiurile inițiale, ci a dovedit și existența unor temeiuri noi, pentru care au fost administrate probe - dar ar fi sancționate și concluziile instanțelor anterioare cu privire la arestarea preventivă a inculpaților.
Referitor la cererile de înlocuire a măsurii de arest preventiv solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 139.C.P.P. urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate; solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate; arată că are doi copii minori în întreținere.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, că a fost indus în eroare și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât are o situație familială deosebită; arată că este o eroare să se rețină că face parte dintr-un grup de crimă organizată, că a recunoscut fapta de înșelăciune.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate; arată că nu este chiar așa de vinovat cum se susține.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea de ședință nr. 53 din 17.04.2009 a fost admisă propunerea procurorului și în baza art. 159, raportat la art. 155, 156 Cod procedură penală,s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, și pentru o perioadă de câte 30 zile începând cu data de 26.04.2004.
Au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive și cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, în continuare există indicii temeinice și chiar probe că inculpații ar fi comis faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, ce rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă, ce au fost amintite pe larg și în încheierea de arestare, și anume:
- procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate, în special, de inculpații:, zis "", dar și, precum și o parte dintre martori - persoane interpuse angajate de inculpații;
- procesele-verbale de sesizare din oficiu;
- numeroasele procese-verbale de investigații ce conțin rezultatele diverselor verificări efectuate în cauză, precum și procesele-verbale de percheziție (a se vedea volumul III - ), la domiciliile unora dintre inculpați - ocazii cu care au fost identificate numeroase înscrisuri, dar nu numai, cu relevanță probatorie, ce confirmă implicarea activă a inculpaților în comiterea faptelor penale de care sunt acuzați;
- înscrisurile și relațiile comunicate de unele unități bancare, la solicitarea procurorilor, precum și înscrisurile solicitate de la.;
- plângerile penale ale societăților comerciale-părți vătămate (vol. 6-10) coroborate cu declarațiile reprezentanților lor legali, cu declarațiile unora dintre angajații acestora (care au intrat în contact direct cu inculpații ori cu persoane interpuse acestora), precum și cu înscrisurile ce relevă relațiile comerciale încheiate prin inducere în eroare (contracte, avize, facturi, chitanțe, înscrisuri referitoare la societățile implicate în raporturile comerciale, file CEC, refuzuri bancare de decontarea a filelor CEC, cereri de înscriere a refuzului bancar în );
- declarațiile numeroșilor martori audiați în cauză până în acest moment, printre cele mai elocvente, numărându-se cele ale persoanelor angajate de unii inculpați ca secretare sau "delegați" (cum ar fi: --, - - vol. 5 ), dar și a altor persoane, precum: -, -, -A, și (declarațiile ultimilor doi fiind deosebit de elocvente în privința implicării inculpatului ), etc.;
- declarațiile inculpați și învinuiților date în fața procurorului sau/și în fața judecătorului care a soluționat anterioara propunere de arestare;
- numeroasele procese-verbale de recunoaștere după fotografie și declarațiile martorilor asistenți, coroborate cu planșele foto anexă.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpaților, tribunalul constată că și acesta este unul concret și actual, chiar după trecerea unui interval de aproximativ 60 de zile de la arestare.
Astfel, așa cum s-a arătat și cu ocazia arestării (de altfel toate argumentele de fapt și de drept de la acel moment, ce au fost redate în mod detaliat și clar de către judecătorul care a soluționat propunerea de arestare, sunt valabile și în prezent, instanța însușindu-și toată această argumentație), pericolul concret pentru ordinea publică este reliefat în primul rând de gravitate deosebită a faptelor presupus a fi comise de către fiecare inculpat, gravitate conturată de aria importantă a acțiunilor ilicite, de numărul foarte mare de părți vătămate, de prejudiciul foarte mare cauzat, dar și de urmările pe plan financiar, și chiar social, greu cuantificabile, provocate societăților comerciale păgubite prin neplata unor mărfuri, dar și de periculozitatea socială ridicată a fiecărui inculpat, ce reiese din premeditarea comiterii faptelor, din cooptarea unui număr mare de participanți, din activitățile de spălare a banilor iliciți obținuți, dar și din poziția procesuală adoptată până în acest moment.
Fiecare, inculpat, prin apărător, a invocat faptul că trebuie dovedit pericolul concret pentru ordinea publică în cazul fiecăruia și nu a grupului, drept pentru care procurorul trebuia să indice faptele comise de fiecare inculpat și prejudiciul cauzat de către fiecare. Totodată, a fost criticată și încadrarea juridică reținută în sarcina fiecărui inculpat, și anume cea prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5. pen.
Analizând aceste critici, tribunalul constată că acestea au fost invocate și cu ocazia arestării inculpaților, și, ulterior, cu ocazia prelungiri măsurii preventive pe o durată de 30 de zile, când s-a constatat netemeinicia acestora.
Astfel, nu lipsită de relevanță sunt împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, respectiv prin constituirea și, ulterior, aderarea la un grup infracțional care a avut ca scop inducerea în eroare a unui număr foarte mare de persoane vătămate, fiind implicate mai multe persoane în diferitele etape ale acțiunilor ilicite, a mijloacelor frauduloase folosite în acest scop, de culegere a câștigului ilicit, de ascundere a urmelor, de disimulare a bunurilor și sumelor obținute injust.
Așa cum s-a reținut și prin încheierile anterioare, modul de operare a inculpaților a fost următorul: liderii grupului identificau societăți comerciale viabile economic, cu capacitatea de a emite cecuri, după care le preluau prin persoane interpuse; obțineau astfel spații cu destinația de birouri ori depozite și creau aparența de bonitate (esențială în mediul afacerilor), după care coordonau pe ceilalți inculpați membrii ai grupului infracțional să negocieze și să execute contracte comerciale, în sensul cumpărării de mărfuri plătibile cu cecuri (care deveneau fără acoperire prin trecerea unui anumit termen), conveneau cu furnizorii un anumit termen de plată pentru a câștiga timpul necesar valorificării bunurilor astfel obținute și ștergerii urmelor; în final mărfurile erau re-vândute sub prețul pieței (cu sau fără factură); banii astfel obținuți erau însușiți, iar câștigul ilicit era distribuit între membrii grupului; acest ciclu presupus infracțional era reluat, după epuizarea credibilității (prin neonorarea cecurilor și apariția incidentelor de plată, adică neplata mărfurilor cumpărate de la persoanele vătămate), respectivei societăți, prin mutarea sistemului de fraudare, la o altă firmă cu reputație; pentru a îngreuna o eventuală cercetare a organelor judiciare, nucleul conducător al grupului infracțional organizat, prin promisiunea unor câștiguri facile, se presupune că angrena persoane din categoria celor considerate dezavantajate (educație scăzută, situație materială precară, disponibilitate către zona ilicitului) care acționau "la vedere" în relațiile cu societățile persoane vătămate.
Din descrierea modalității de operare rezultă foarte clar că, deși pe acest parcurs infracțional erau implicați mai mulți inculpați, cu activități ilicite proprii,doar prin concertarea acțiuniloracestora se putea ajunge la prejudicierea societăților comerciale furnizoare, acțiunea fiecărui inculpat fiind hotărâtoare și determinante pentru atingerea scopului.
Acesta este motivul pentru care, în mod just, s-a considerat cu prilejul arestării și ulterior, cu ocazia prelungirii că nu poate fi ignorat, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, întregul tablou infracțional.
Dar, cu ocazia arestării inculpaților a fost analizat separat și pericolul concret pentru ordinea publică a fiecărui inculpat, în încheiere fiind realizată o defalcare a faptelor pe fiecare inculpat și o prezentare a gradului de participare în săvârșirea presupuselor infracțiuni (a se vedea pentru fiecare inculpat încadrările juridice și faptele presupus a fi comise ce au fost precizate la începutul prezentelor considerente).
Mai mult, deși se poate considera că inculpații și, în calitate de coordonatori și principali beneficiari a câștigurilor ilicite, ar avea și cea mai mare responsabilitate, nu lipsite de relevanță sunt și activitățile autorilor presupuselor acțiuni de inducere în eroare, respectiv inculpații și, fără de care nu se putea concretizaîn faptplanul ilicit al coordonatorilor. acțiuni de valorificare bunurilor obținute prin înșelăciune, prin disimulare a provenienței lor, săvârșite de inculpații și au fost determinante în atingerea scopului comiteri infracțiunilor.
Se observă, că și separat, acțiunile ilicite ale fiecărui inculpat prezintă un pericol social important.
Astfel, fiind tribunalul constată a fi vădit nefondate criticile privind nedescrierea faptelor pentru fiecare inculpat.
Este adevărat, că prin încheierea de arestare și, ulterior, cea de prelungire nu au fost descrise în detaliu pentru fiecare parte vătămată acțiunile ilicite ale inculpaților, dar aceste încheieri nu reprezintă și nici nu ar trebui să reprezinte adevărate acte de inculpare sau de condamnare a inculpaților, ci doar o analiză a unor elemente probatorii sub aspectul identificării sau nu a unor indicii temeinice din care să rezulte bănuiala legitimă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, și ulterior a evaluării existenței sau nu a unui pericol social concret ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a fiecărui inculpat.
Din această perspectivă, tribunalul nu a analizat criticile inculpaților privind lipsa unor probe certe de vinovăție (a se vedea precizările depuse în scris de către inculpatul prin care critică lipsa unor probe temeinice care să confirme săvârșirea unor infracțiuni, precum și nedovedirea unor elemente constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și de ), sau nedovedirea unor fapte pentru care sunt cercetați (a se vedea concluziile orale ale apărătorilor inculpaților), având în vedere că aceste apărări exced cadrul procesual de față.
Totodată, tribunalul constată că o serie de critici, respectiv neatașarea la dosar a mandatelor de aducere, depășirea termenului de 24 de ore al reținerii, modalitatea de aduce la îndeplinire măsurii asiguratorii a sechestrului, reținerea unor încadrări juridice greșite privesc măsurile și actele de urmărire penală, și pot fi formulate doar în fața procurorului de caz sau a procurorului ierarhic superior.
În ceea ce privește încălcarea unor dispoziții procedurale cu ocazia luării propunerii de arestare și anume încălcarea disp. art. 1491al. 3 proc. pen. tribunalul constată că această critică a fost invocată și la momentul respectiv și ulterior, cu ocazia prelungirii, când s-a constatat că este vădit nefondată, întrucât, mai întâi textul de lege vizat prevede doar obligația instanței de stabili ziua și ora de soluționare a propunerii înăuntrul celor 24 de ore al reținerii, ceea ce s-a și făcut, dar așa cum s-a arătat și prin încheierea de arestare, arestarea preventivă se poate dispune și în lipsa inculpatului ori fără ca acesta, în prealabil, să fie reținut, astfel că nu se poate reține vreo eventuală vătămare a drepturilor procesuale ale inculpaților.
Referitor la cererea de revocare a măsurii de arest preventiv formulată de către inculpatul, prin apărător, tribunalul constată că motivele invocate ce privesc încălcarea dreptului la apărare, prin lipsa avocatului la efectuarea unor acte procedurale, prin neindicarea în rezoluția de începere a urmăririi penale, și ulterior, în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a faptelor și încadrărilor juridice în mod clar, au fost analizate și cu prilejul soluționării propunerii de prelungire anterioare, când s-a constatat netemeinicia acestei cereri, motivele prezentate pe larg și în detaliu în considerentele respectivei încheieri fiind valabile și în prezent.
Astfel, tribunalul constată că actele de urmărire penală care au impus prezența învinuitului, și ulterior a inculpatului au fost îndeplinite cu asigurarea asistenței juridice, iar atât în rezoluția de începerea urmăririi penale cât și în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale au fost descrise clar faptele de care este acuzat inculpatul, precum și încadrările juridice ale acestora.
În ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la starea de sănătate, poziția procesuală sinceră și situația familială, tribunalul constată că aceste elemente prin ele însele nu pot determina punerea în liberate a inculpatului, acestea existau și la momentul luării măsurii arestării preventive, când, în mod just, s-a considerat că aceste circumstanțe personale nu pot prevala asupra rațiunilor de ordine publică ce au determinat arestarea.
Trebuie avute în vedere la analizarea temeiniciei măsurii arestării preventive și temeiurile noi ce au apărut după arestare, respectiv descoperirea unor noi acte materiale ce privesc alte societăți, precum și presiunile exercitate de către inculpații și asupra inculpatului în vederea schimbării declarațiilor (a se vedea declarația acestui din urmă inculpat dată în fața judecătorului).
În termen încheierea a fost recurată de inculpații - și cu motivarea că nu s-a precizat cuantumul prejudiciului creat de fiecare inculpat, că nu este individualizat pericolul pentru ordinea publică, că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social, că nu sunt îndeplinite cerințele prelungiri stării de arest, că nu există o grupare de criminalitate organizată, întrucât nu există probe în acest sens, că nu s-a formulat propunerea de arestare preventivă anterior expirării reținerii, că urmărirea penală se face cu încălcarea normelor procesuale, inculpatul cu motivarea că a dat declarații prin care colaborat cu organele de urmărire penală, că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere că prin activitatea lui se presupune că indus în eroare o singură parte vătămată, că nu se efectuează acte de urmărire care să stabilească în concret vinovăția fiecărui inculpat, că nu s- demonstrat în ce constă pericolul pe care îl prezintă inculpatul, de inculpatul cu motivarea că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală că propunerea nu a fost motivată, că a colaborat cu organele de poliție, de inculpatul în motivare că a avut o participație redusă, că nu s-a stabilit pentru fiecare inculpat prejudiciul creat, că s-au încălcat drepturile procesuale.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Împotriva inculpaților s-a luat măsura arestării preventive pentru existența de indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit fapte pedepsite de lege cu închisoare mai mare de patru ani (înșelăciune, inițiere sau constituire de grup infracțional organizat, spălare de bani, că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât aceste temeiuri subzistă, față de interesul urmăririi penale, propunerea motivată a procurorului de prelungire a măsurii arestării preventive, a fost admisă.
Ceea ce se analizează la luarea unei măsuri preventive sunt aspectele legate de existența indiciilor temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că s-au săvârșit faptele pentru care s- formulat propunere și existența unuia din cazurile enumerate la art. 148 Cod procedură penală.
În cauza de față, atât la luarea măsurii arestării preventive, cât și la prelungirea acestuia, instanța a reținut motivat existența indiciilor temeinice și a apreciat corect asupra pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
Pericolul concret pe care îl prezintă inculpații, prin lăsarea lor în libertate, este dat de natura relațiilor sociale lezate, de amploarea și modalitatea corectă în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, de urmările produse, aspecte care guvernează un sentiment de insecuritate socială în rândul colectivităților.
Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a unor inculpați care se presupune că au săvârșit fapte deosebit de grave nu se raportează numai la persoana inculpaților, ci și la faptul că s-ar produce o stare de neliniște, nesiguranță în rândul colectivităților atunci când nu se intervine cu fermitate pentru sancționare unor astfel de fapte.
Față de existența indiciilor de temeinicie, de pericolul concret pe care îl prezintă inculpații prin lăsarea lor în libertate, de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării eficiente a probelor în cursul urmăririi penale, prelungirea măsurii arestării preventive este legală și temeinică.
Critica care se referă la neindividualizarea răspunderii civile inculpaților, inexistența unor fapte penale pentru care s-a formulat propunere, conduita inculpaților față de organele de urmărire penală, numărul de părți vătămate presupus a fi înșelate, condițiile în care s-a dispus reținerea ori s-au administrat unele probe în cursul urmăririi penale, exced cadrul procesual de față.
Starea de sănătate poate constitui un motiv pentru apreciere la luarea măsurilor preventive, dar acest aspect nu a fost susținut cu probe, în cazul inculpatului recurent, din care să rezulte că nu poate fi luată măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:
1., fiul lui și, născut la 06.11.1971;
2., fiul lui și, născut la 20.06.1979;
3., fiul lui și, născut la 30.07.1967;
4., fiul lui și, născut la 01.04.1950,
5., fiul lui și, născut la 26.03.1983;
deținuți în Arestul I, împotriva încheierii de ședință nr. 53 din 17.04.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent NA.(fiul lui și al lui, născut la 06 1971), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent NA.(fiul lui și al lui, născut la 20 Iunie 1979),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 30 Iulie 1967),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 Aprilie 1950),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 24.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 26 Martie 1983)- ARESTUL,un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 27.04.2009
CĂTRE
MINISTERUL PUBLIC
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
- BIROUL TERITORIAL IAȘI -
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 21D//P/2008 (XI volume) privind pe inculpații, la care am atașat o copie a dispozitivului încheierii de ședință nr. 51din data de 24.04.2009 prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii nr. 53 din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 13.05.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent NA.(fiul lui și al lui, născut la 06 1971), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 13.05.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent NA.(fiul lui și al lui, născut la 20 Iunie 1979),pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 13.05.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 30 Iulie 1967),pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 13.05.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 Aprilie 1950),pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 13.05.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia încheierii penale nr. 51 din 24.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 26 Martie 1983)pentru a fi înmânat acestuia
PREȘEDINTE,
Judecător, - - - - GREFIER,
Președinte:Obreja Manolache Ancuța GabrielaJudecători:Obreja Manolache Ancuța Gabriela, Chirilă Mihaela
