Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (339/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 57/
Ședința publică de la data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de aPEL - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat, împuternicire avocațială nr.55875/09.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 7 dosar, recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat -, împuternicire avocațială nr. 52032/02.11.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de dispozițiile art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală, întrebați fiind recurenții inculpați arată că își mențin declarațiile date, însă doresc să facă unele precizări.
S-au audiat separat recurenții inculpați, declarațiilor lor fiind consemnate și atașate la dosar.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, pentru egalitate de tratament continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere gradul de participație și atitudinea de recunoaștere și regret a faptei comise, precum și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă stabil și o familie organizată. Față de aceste aspecte, apreciază că liber fiind, clientul său nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de către organele de anchetă penală.
Apărătorul recurentului inculpat, în principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe cale de consecință punea în libertate a acestuia.
Critică încheierea recurată sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 159 alin. 8 teza a II Cod procedură penală, în speță devenind incidente dispozițiile art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală potrivit cărora măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea arestării dispuse anterior. În susținerea celor arătate depune la dosar înscrisuri doveditoare emanate de la.
Totodată, consideră că Tribunalul Bucureștia apreciat în mod greșit faptul că există în continuare pericol social pentru ordinea publică în ceea ce îl privește pe clientul său datorită gravității faptelor pe de o parte și prejudiciului cauzat care este foarte mare așa cum se susține. Solicită a se observa că, totuși, prejudiciul nu este așa mare, inculpatul a acoperit parțial o parte din acesta, suma fiind înmânată martorilor denunțători încă înainte să fie arestat preventiv. Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, participația sa la faptă a fost minoră, nu este cunoscut cu antecedente penale și avea un loc de muncă stabil.
Față de considerentele susținute, apreciază că în continuare efectuarea cercetărilor penale se poate face și cu clientul său în stare de libertate, acesta neprezentând un pericol pentru ordinea publică, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, ceilalți coinculpați fiind cercetați în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor, declarate de către inculpați, ca fiind nefondate.
Astfel, în cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate. În mod legal și temeinic s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive justificată de necesitatea întocmirii desfășurării urmăririi penale în bune condiții, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive fiind motivată de analizarea înscrisurilor ridicate de la inculpați, efectuarea de constatări științifice, de identificarea și a altor participanți la săvârșirea faptelor precum și identificarea altor infracțiuni întrucât sunt indicii temeinice că faptele care sunt cercetate nu sunt singulare.
Totodată, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptelor precum și faptul că inculpații au acționat în mod organizat și premeditat, demonstrează o periculozitate socială sporită. Față de cele susținute, consideră încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați, solicită judecarea lor în stare de libertate, achiesând la concluziile puse de apărătorii lor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.02.2010 până la 11.03.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, prin care se aduce atingere ordinii publice, sentimentul de insecuritate creat prin acest gen de fapte, inculpatul folosindu-se de funcția de lucrător de poliție în acțiunea de traficare a influenței pe lângă un funcționar, amploarea activității desfășurate, cuantumul prejudiciului precum și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen.
Totodată, instanța a reținut că circumstanțele personale învederate de inculpați (faptul că sunt persoane integrate profesional și social, întreținători de familie) nu sunt relevante la momentul analizării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ci, în eventualitatea în care se va aprecia cu privire la necesitatea trimiterii în judecată a inculpaților și se va stabili, la finalizare cercetării judecătorești, vinovăția lor, vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, inculpații au recunoscu comiterea faptelor, le regretă, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale,valoarea prejudiciului nu este mare având în vedere diligențele depuse de inculpatul de a acoperi acest prejudiciu prin remiterea unor sume către denunțători iar, pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate solicită ca și ei să fie cercetați la fel.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de trafic de influență,fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la mărturie mincinoasă, complicitate la înșelăciune prevăzute de art.257 Cod penal rap. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, art. 25 rap. la art. 260 Cod penal, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal, constând în aceea că, a primit de la martorii denunțători și suma de 2700 de euro pentru a se ocupa de înmatricularea autoutilitarei marca Volkswagen LT 28, aparținând denunțătorilor; în luna mai 2008 aceștia au fost înștiințați de I că s-a dispus anularea înmatriculării vehiculului în cauză. În realizarea activității infracționale, inculpatul a primit de la proprietarii autoturismului (martorii denunțători) actele originale ale mașinii pe care le-a remis inculpatului în vederea contrafacerii și a participat la procurarea documentelor necesare falsificării deciziei de achitare a taxei de poluare, folosită de numitul G pentru înmatricularea autoutilitarei marca Volkswagen LT 28, dobândind o parte folosul procurat de la martorii denunțători (suma de 2700 Euro),restul fiind împărțită între ceilalți participanți la comiterea faptei. De asemenea, la data de 24.06.2009 i- instigat pe martorii și să facă afirmații care nu corespund realității în legătură cu modul de achiziționarea al utilitarei respectiv din târgul Auto de la o persoană care s-a ocupat și de prima înmatriculare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta este cercetat penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de:
- complicitate la trafic de influență, prev.de art.26 raportat la art.257 Cod penal constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul să obțină de la martorii-denunțători și - suma de 2700 de euro pentru a se ocupa de înmatricularea autoutilitarei marca "Volkswagen LT 28", acesta fiind persoana de legătură a învinuitului care se ocupa de falsificarea documentelor și de depunerea dosarului de înmatriculare, printr-un intermediar ( G );
- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, constând în aceea că a primit, prin intermediul învinuitului, de la proprietarii autoturismului marca "Volkswagen LT 28" (martorii - denunțători și -) actele originale ale mașinii pe care le-a remis unor persoane neidentificate în vederea falsificării documentelor necesare înmatriculării;
- complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal, constând în aceea că i-a dat învinuitului G înscrisurile contrafăcute pentru a fi folosite la înmatricularea autoutilitarei marca "Volkswagen LT 28";
- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal, constând în aceea că a remis numitului G un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoutilitara marca "Volkswagen LT 28", pentru a fi depusă la. participând totodată la împărțirea folosului obținut (suma de 2700 de euro primită de la martorii denunțători);
- trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal constând în aceea că a primit o sumă de bani de la numitul G pentru facilitarea înmatriculării autoturismului marca "Peugeot 406", cu număr B-82-;
- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal constând în aceea că a primit actele originale ale autoturismului marca "Peugeot 406" pe care le-a remis unor persoane neidentificate în vederea falsificării documentelor necesare înmatriculării;
- complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal, constând în aceea că i-a dat învinuitului G înscrisurile contrafăcute pentru a fi folosite la înmatricularea autoturismului marca "Peugeot 406", cu număr B-82-;
- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal, constând în aceea că a remis numitului G un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoturismul marca "Peugeot 406", înscris folosit de acesta din urmă pentru inducerea în eroare a și crearea unei pagube bugetului de stat;
- fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal, constând în aceea că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului marca BMW, model 320 3C, cu nr. B-32-, la instigarea numitului -;
- complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art.291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că la datele de 07.07.2009, 21.07.2009, 30.07.2009, 11.09.2009 a vândut unor persoane diferite folii transparente reprezentând dovada efectuării inspecției tehnice periodice( ), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind: declarațiile învinuiților, G, și, declarații martori, A, OG, G, a, A, declarații inculpați, procese verbale de efectuare a unor percheziții domiciliare, raportul de constatare tehnico-științifică nr.275.898/30.03.2009, procesele verbale de redare în scris a discuțiilor telefonice și în mediu ambiental interceptate, în baza unor autorizații emise de Tribunalul București și alte acte de urmărire penală.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, pericolul pentru ordinea publică având în vedere calitatea inculpatului de lucrător de poliție în cadrul DGPMB- Poliției Rutiere, modul organizat de săvârșirea a faptelor, cuantumul prejudiciului produs, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile de traficare a influenței asupra unui funcționar le generează în rândul membrilor societății, datele ce caracterizează persoana inculpaților, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
Curtea reține că principiul egalității de tratament nu presupune aplicarea unui tratament identic pentru toți inculpații cercetați într-un dosar penal, în condițiile în care la luarea măsurii arestării preventive se iau în considerare în primul rând circumstanțele care caracterizează persoana fiecărui inculpat în parte, starea mentală,riscul de a se sustrage cercetării penale, antecedentele penale, rolul și contribuția fiecăruia la comiterea faptei, astfel încât aflarea în libertatea a altor inculpați din cauză, nu impune cercetarea în stare de libertate a inculpaților și.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpaților fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și, față de faptul că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 04.02.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenții - inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./16.02.2010
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
