Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 62/

Ședința publică din 25 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a menținut arestarea preventivă și în rejudecare inculpatul să fie pus în libertate sub control judiciar.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea tribunalului fiind temeinică și legală, dată cu respectarea disp. art. 300 și 160.C.P.P. iar temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventivă nu s-au modificat.

Inculpatul recurent arată că nu are antecedente penale, că nu s-a sustras de la urmărirea penală, că nu poate influența martorii și partea vătămată dacă este lăsat în libertate, neavând nici o legătură cu aceștia. Mai arată că este arestat de 15 luni și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală de ședință din 16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prev. art. 300².C.P.P. rap. la art. 160 a C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.

Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin în continuare.

Împotriva încheierii prin care măsura arestării inculpatului a fost menținută, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit măsura arestării preventive a fost menținută.

Recursul este nefondat.

Arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul prevederilor art. 148 lit. f în C.P.P. fapt reținându-se că împreună cu inculpații, în perioada 2000-2005 racolat mai multe tinere, printre care și minore, în principal din județele din vestul țării, pe care le-au transportat la Viena, pentru a întreține raporturi sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani, însușite de aceștia, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, constituire de grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni și proxenetism, prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 329.Cod Penal, pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin rechizitoriul nr. 333/D/P/2004 al Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timișoara, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor avute în vedere la arestarea sa.

Potrivit dispozițiilor art. 300².C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 C.P.P. iar potrivit disp. art. 160 alin. 3.C.P.P. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi, care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prima instanță, prin încheierea recurată a analizat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză până în prezent, în mod corect a concluzionat că temeiurile arestării se mențin în continuare. Termenul rezonabil de arestare preventivă, respectiv durata acestei măsuri trebuie apreciată în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, complexitatea cauzei, comportarea procesuală a inculpaților, pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, ori analiza acestor elemente conduce și ea la concluzia că durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost depășită.

Dreptul la libertate al individului nu trebuie privit numai prin prisma interesului inculpatului, ci și al victimelor. Dacă se cuvine ca inculpatului să-i fie respectat dreptul la libertate, în condițiile în care la urmărirea penală se reține că el împreună cu inculpații mai sus enumerați au racolat persoane de sex feminin, unele dintre acestea minore, pe care le-a transportat în străinătate în vederea practicării prostituției, iar banii astfel obținuți să fie însușiți de inculpați, cu atât mai mult se cuvine a fi respectat dreptul la libertate al victimelor infracțiunilor reținute în seama inculpaților. Acest raport de interdependență al dreptului la libertate al individului și al societății nu trebuie situat în afara ordinii de drept, a ordinii sociale.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. va fi respins ca nefondat.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /28.01.2008

Tehnored./2 ex./31.01.2008

Prima instanță: