Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 70/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 70/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 26 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B), asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială de reprezentare în instanță a inculpatului precum și o serie de caracterizări de la instituția de învățământ unde inculpatul este elev și din partea membrilor comunității unde acesta locuiește, care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 26 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, casarea acestei încheieri și pe cale de consecință punerea în stare de libertate a inculpatului. Precizează că arestarea preventivă a inculpatului a avut în vedere dispozițiile art. 160halin.3 raportat la dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la a doua teză a lit.f a art. 148 Cod procedură penală ca și condiție subiectivă, apreciază că această condiție nu este îndeplinită. Solicită instanței a avea în vedere că arestarea preventivă ca și instituție a dreptului procesual penal funcționează ca și mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurării sau situații de natură să pună în pericol buna desfășurare a procesului penal, scopul ei fiind realizarea cadrului optim pentru desfășurarea în bune condiții a activității procesuale. De asemenea, arată că arestarea preventivă este o măsură extremă care vizează privarea de libertate, luarea ei impunându-se doar dacă s-ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal. Consideră că în cauză nu există date sau indicii că lăsarea în libertate a inculpatului minor ar face din acesta un pericol concret pentru ordinea publică sau că ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal. Apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi analizat generic, legiuitorul impunând existența unui pericol social concret iar argumentul luării unei astfel de măsuri trebuie să aibă în vedere printre altele și profilul inculpatului. Arată că din actele efectuate până în prezent s-a conturat profilul inculpatului, în raport de care se poate evalua pericolul pe care acesta l-ar prezenta pentru ordinea publică. Solicită instanței a avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, faptul că acesta se află la primul contact cu legea penală, acesta manifestând o atitudine sinceră și colaborând cu organele de urmărire penală. De asemenea, subliniază faptul că inculpatul este minor, nu are antecedente penale iar în comportamentul acestuia din trecut nu se regăsesc condiții deviante. Învederează instanței că inculpatul a înțeles că implicarea sa într-un eveniment atât de grav îi periclitează viitorul și cariera profesională și nu în ultimul rând subliniază faptul că acesta a conștientizat că și-a dezamăgit părinții și societatea. Menționează că inculpatul este bine integrat în societate, perspectivele sale constând în primul rând în definitivarea studiilor și construirea unei cariere profesionale. Solicită instanței a avea în vedere faptul că vizavi de fapta penală pentru care este cercetat, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, având în vedere că declarațiile sale sunt în sensul că doar a lovit o persoană pe care nu poate să o identifice și numai în zona șoldurilor. Apreciază că beneficiind de prezumția de nevinovăție și raportat la circumstanțele sale personale, nu există niciun impediment ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 26 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, casarea acestei încheieri și pe cale de consecință punerea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 26 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca nefondat. Arată că ceea ce se judecă la prezentul termen de judecată este o cerere de prelungire a arestării preventive, respectiv un recurs împotriva încheierii prin care s-a admis de către instanța de fond o cerere de prelungire a arestării preventive. Precizează că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art.148 lit.f Cod procedură penală anterior și subliniază că nu acest aspect reprezintă obiectul prezentei cauzei. Pe de altă parte, apreciază că raportat la probele care s-au mai administrat în cauză de la acel moment și până în prezent nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că acestea au dispărut sau s-au modificat. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de o violență extremă, respectiv pentru infracțiunea de omor calificat cu reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit.a Cod penal. Menționează că din probatoriul administrat, inclusiv parțial declarația inculpatului, declarațiile coinculpaților, depozițiile testimoniale și actele medico-legale, rezultă faptul că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. De asemenea, consideră că modalitatea concretă de comitere a faptei relevă acel pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește prelungirea arestării preventive, apreciază soluția instanței de fond, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca fiind legală și temeinică având în vedere că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în plus s-a făcut dovada că în cauză mai trebuie administrate probe, urmărirea penală nefiind finalizată. Precizează în acest sens că este vorba în cauză de audieri de martori, completarea probatoriului și sub aspectul înscrisurilor și efectuarea unor expertize. Față de aceste considerente, apreciază recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 26 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca nefondat și solicită respingerea acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea continua studiile. Precizează că se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și în consecință, în baza art. 155, 159 și art. 160/h alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 21/12.09.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu încă 20 de zile, începând cu data de 1.10.2008 până la 20.10.2008 inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a reținut de către prima instanță că în speță din actele și lucrările existente la dosarul de urmărire penală până la acest moment rezultă în continuare indicii temeinice și probe care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul este, împreună cu alți inculpați majori, autorul infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. i Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal, constând în esență în aceea că în seara zilei de 8.09.2008, în jurul orelor 21,30 - 22,00, împreună cu inculpații majori și, a agresat partea vătămată prin aplicarea mai multor lovituri de în zona capului, producându-i leziuni traumatice grave care au pus în pericol viața acestuia și care ulterior, la data de 13/14.09.2008 au condus la decesul victimei
De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani iar probele existente la dosar conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea public, astfel încât se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Cu toate că de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova continuat să efectueze acte de urmărire penală în cauză, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele este necesară completarea materialului probator administrat până în prezent, situație în care, văzând și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive precum și împrejurarea că durata arestării preventive a inculpatului se circumscrie unui termen rezonabil, cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 20 de zile apare fondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului formulat, s-a arătat că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani la dosar nu sunt date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică; nu este suficient să existe un pericol generic ci se impune existența unui pericol concret pentru a justifica o asemenea măsură preventivă extremă; ori în acest context se impune a fi analizate circumstanțele personale ale inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală și așa cum reiese din caracterizările depuse la dosar are în societate și la școală o conduită bună; nu sunt lămurite încă împrejurările comiterii faptei, inculpatul recunoscând doar parțial comiterea faptei reținute în sarcina sa, din depozițiile date de acesta până în prezent rezultând că a lovit o persoană pe care nu o poate identifica dar numai în zona șoldurilor, deci leziunile provocate de o astfel de lovire nu puteau conduce la decesul victimei. Față de aceste împrejurări, văzând că materialul probator administrat până în prezent nu conturează vinovăția sa, la dosar neexistând acele probe sau indicii temeinice care să permită privarea de libertate în continuare a inculpatului și dând relevanță de asemenea principiului "in dubio pro raeo" care profită inculpatului, se impune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a inculpatului.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 8/12.09.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului și a coinculpaților și pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 99 și următoarele în ceea ce-l privește pe inculpatul minor, constând în esență în aceea că în seara zilei de 8.09.2008, în jurul orelor 21,30 - 22,00, inculpatul împreună cu inculpații majori și, a agresat partea vătămată prin aplicarea mai multor lovituri de în zona capului, producându-i leziuni traumatice grave care au pus în pericol viața acestuia și care ulterior, la data de 13/14.09.2008 au condus la decesul victimei.
La data de 16.09.2008, prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, urmare a decesului victimei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 99 și următoarele în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. i Cod penal și art. 99 și următorele Cod penal.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin prisma stadiului urmăririi penale, a existenței în continuare a indiciilor temeinice privind săvârșirea de către inculpat infracțiunii reținute în sarcina sa și a subzistenței temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual care să impună privarea de libertate în continuare a inculpatului, în mod corect a apreciat prima instanță că în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Materialul probator existent până în prezent la dosarul de urmărire penală confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, chiar dacă acesta la acest moment procesual că el este cel care a aplicat lovitura care a condus la decesul victimei.
Inculpatul se găsește încă, așa cum corect a apreciat prima instanță în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina sa este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora, numărul persoanelor care au contribuit la producerea rezultatului și modul organizat în care aceștia au acționat, circumstanțele personale ale inculpatului, anturajul pe care îl are acesta și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii unei persoane în stare de arest preventiv trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta a conlucrat cu alte persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni de o asemenea natură, violența extremă cu care inculpații au acționat, precum și timpul scurt scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice ba dimpotrivă s-a amplificat prin decesul victimei - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, prelungirea acestei măsuri impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Împrejurarea că anterior comiterii faptelor inculpatul a avut o conduită relativ bună ( în sensul că nu s-a evidențiat printr-un comportament negativ) fiind cunoscut de vecini ca fiind un copil liniștit - astfel cum rezultă din caracterizările din parte vecinilor și a cunoștințelor familiei depuse în recurs - nu sunt în măsură să conducă la concluzia lipsei pericolului pentru ordinea publică creat prin lăsare inculpatului în libertate, atâta timp cât circumstanțele comiterii faptelor dovedesc un anumit anturaj al inculpatului care-i influențează conduita socială în afara sau al școlii, iar premeditarea cu care inculpații au acționat înarmându-se cu diferite corpuri contondente, urmărind victima pentru aoa gresa iar apoi violența extremă cu care grupul din care făcea parte inculpatul a acționat, lovind victima deși aceasta nu era înarmată și se afla într-o poziție de inferioritate, conturează un pericol social ridicat și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului minor, ca de altfel și a celorlalți inculpați majori.
Față de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit până în prezent modificări și nici nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă, așa cum s-a arătat anterior și impun privarea de libertate în continuare a inculpatului și văzând de asemenea că organele de urmărire penală au efectuat în dosar acte procesuale și au administrat probe în vederea aflării adevărului, iar materialul probator administrat până în prezent se impune a fi completat în vederea finalizării urmăririi penale, în mod corect a constatat prima instanță că în speță sunt incidente la acest moment dispozițiile art. 155 Cod procedură penală și în consecință în mod judicios a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și a dispus conform art. 159 raportat la art. 160/h alin. 3 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 20 de zile.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 5.05.1992, deținut actualmente în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - pt. - -
aflată în concediu postnatal
semnează președinte complet
- -
GREFIER
- -
Red./15.10.2008
Dact./15.10.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț
