Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 71/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(459/2010)
ÎNCHEIEREA NR.71/
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 09.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.- emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat după ce i s-a explicat conținutul dreptului la tăcere, învederează că nu are de făcut alte declarații cu privire la faptele cercetate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii recurate considerând că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar termenul rezonabil a fost depășit. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, consideră că acesta nu a fost dovedit prin probele administrate in cauză.
În principal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și judecarea inculpatului in stare de libertate, iar in subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că,
într-adevăr, inculpatul este arestat din data de 30.03.2005, dar este deținut pentru executarea unei alte pedepse, iar infracțiunea pentru care este cercetat in prezenta cauză este săvârșită in mediul penitenciar.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 09.02.2010 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive, consideră că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv 148 lit.f Cpp, se mențin.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 9.02.2010, a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - Serviciul Teritorial București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 9.12.1984 în P, CNP -, și cu 30 zile, de la 12.02.2010 până la data de 13.03.2010 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pentru motivele arătate în partea introductivă.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 lit.c din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2009 împreună cu deținutul l-a instigat pe inculpatul să cumpere și să faciliteze introducerea cantității de 5 grame heroină în Penitenciarul d e Maximă Siguranță G, cei doi deținuți organizând activitatea infracțională.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea din 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru menținerea stării de arest Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați- art 143, 681.p Cod Penal,;
- infracțiunile cercetate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit f C.P.P.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive,prevăzut de art.136 alin. final Cod procedură penală;
- sunt întrunite exigențele art. 155 și urm
C.P.P.În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoanele trimise în judecată au săvârșit faptele cercetate.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiindîntrunite cumulativ exigențele art.148 lit.Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura drogului traficat, locul unde se urmărea plasarea acestuia, respectiv în mediul penitenciar, pluralitatea infracțională și de participanți,.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ca o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptei cercetate.
Complexitatea cauzei generate de, numărul faptelor și inculpaților cercetați, în contextul în care actul de inculpare este emis în ianuarie 2010, conduc la concluzia că nu s-a depășit un termen rezonabil nici al procedurii judiciare și nici al duratei prevenției.
În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală,măsura fiind judicios aleasăși aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. Actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale, precizate în referatul conținând propunerea de prelungire a duratei prevenției, reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea mai reține că drepturile inculpatului și garanțiile procesuale prevăzute de art.171 și 155 și următoarele, au fost respectate la momentul luării măsurii preventive ca și la momentul prelungirii acesteia.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 9.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.03.; 8.03.2010
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Dumitru
