Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 753/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, - și împotriva încheierii de ședință nr. 97/CC din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți, - și în stare de arest preventiv asistați de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpaților recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți depune la dosar motivele de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință, revocarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că ultimele două încheieri ale tribunalului prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt identice, în dosarul de urmărire penală nu sunt probe că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, actele de urmărire penală nu sunt verificate dacă sunt efectuate sau nu, cele două expertize nu sunt depuse la dosar, deși sunt efectuate, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea influența urmărirea penală, inculpații nu au fost audiați în 4 luni de zile de către parchet.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate arătând că nu a fost audiat la urmărirea penală.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea de ședință nr. 97/CC din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art.159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. și art. 148 alin.1 lit. f C.P.P. s-a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a prelungit starea de arest a inculpaților:, începând cu data de 16.07.2009 până la data de 14.08.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. s-au respins cererile inculpaților:, și, formulate prin apărătorul acestora, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi tara.
Prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 010.07.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive inculpaților:, și .
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații:
cunt cercetați pentru săvîrșirea infracțiunilor de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a,b, art. 208,209 alin. 1 lit.a,c,g,i și alin. 4. cu aplic. Art. 41 alin. 2. art. 139 ind. 9 din Lg. 8/1996 cu aplic art 41 alin. 2. art. 140 alin. 1 lit. a din Lg. 8/1996 cu aplic. Art. 41 alin. 2. totul cu aplic art. 33 lit. a constând în aceea că: în perioada 2007 - 2009 cei menționați împreună cu alte persoane au constituit,aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud.M, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. S, loc. jud. T, loc. M jud. M, loc. jud. B, și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 900.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență. În cazul uneia din fapte inculpații au folosit violența.
Prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de: emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de aretsrae preventivă nr.30/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile,de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin încheierea nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 pentru o perioadă de 29 de zile din data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin încheierea nr.51/CC/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s- prelungit măsura arestării preventive față de și ceilalți inculpați, cu 30 de zile de la data de 18.04.2009 - până la data de 17.05.2009. Ulterior această măsură a fost prelungită până la data de 16.07.2009.
În cauză de la ultima prelungire și până în prezent au fost administrate mai multe probe( audieri martori, efectuarea de perche iții informatice, obțineri de locații și listinguri telefonice, desecretizări documente etc.) care se găsesc în ultimele 5 volume ale dosarului de urmărire penală - volumele 20-25.
Având în vedere complexitatea cauzei și necesitatea definitivării materialului de urmărire penală, cu privire la infracțiunile susmenționate, se solicită prelungirea arestării preventive a susnumiților,cu 30 de zile, urmând a se efectua următoarele acte procesuale și procedurale:
- întocmirea ultimelor 12 procese verbale de desecretizare a documentației strict secretă primită de la serviciile speciale;
- obținerea raportului de expertiză neuropsihiatrică solicitat de inc. și care este în faza finală de semnare și înaintare către organele de urmărire penală;
-obținerea raportului final de constatare tehnico-științifică pe aparatele -sitemele de navigație, de la Institutul de Tehnici Înalte;
-obținerea raportului de constatare tehnico științifică de la în raport cu analiza sistemelor informatice;
-audierea inculpaților în raport cu încadrarea juridică finală;
-prezentarea materialului de urmărire penală;
Se apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică raportat la întreg materialul dosarului de urmărire penală( procese verbale de sancționare contravențională, fișe de cazier judiciar, procese verbale de filaj, ). Apreciem că situația juridică a inculpaților s-a înrăutățit deoarece prin ordonanța din data de 6.07.2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale în raport cu actele materiale concrete la care au participat.
Parchetul solicită instanței de judecată să aibă în vedere și prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi săvârșit acele infracțiuni.S-a apreciat că toate condițiile fixate prin aceste decizii sunt întrunite în cauza de față.
Dosarul de urmărire penală a inculpaților privește fapte de o gravitate deosebită ( constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, furt cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani ) iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte apreciem că poate suscita o tulburare a ordinii publice.
Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire sau prin frecvența lor, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular) fie prin circumstanțele personale ale inculpaților. Majoritatea inculpaților au comis în mod repetat acțiuni de sustragere de bunuri în mod organizat, iar unii dintre inculpați au comis faptele din prezentul dosar având anterior comise fapte penale pentru care au și fost arestați. În concret inc. a fost liberat de către Judecătoria Brașov cu obligarea de a nu părăsi localitatea iar la scurt timp respectiv în data de 21.01.2009 a participat la spargerea bancomatului din localitatea M. De asemenea inc. a fost condamnat în mod repetat pentru fapte de furt calificat, vătămare corporală gravă, ultraj contra bunelor moravuri.
În cazul de față, se apreciază de procuror, în raport cu toți inculpații sunt îndeplinite ambele condiții enumerate mai sus, existând în acest moment fapte sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și un pericol expres față de valorile sociale consacrate, în caz de lăsare a acestora în libertate.
În concluzie, prelungirea acestei măsuri se impune, fiind în concordanță cu prevederile art. 156 din Codul d e Procedură Penală și cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpații au săvârșit fapte penale, ci dovezi certe( procese verbale de cercetare la fața locului, declarații martori, procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, procese verbale de percheziții domiciliare și informatice, ), că lăsarea lor în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție, atât martorilor, părților vătămate, cât și întregii comunități din care facem parte.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.12/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Prin ordonanța nr. 12/D/P/2009, față de inculpații, și a fost începută urmărirea penală în data de 02.02.2009, în dosarul sus-menționat, iar la data de 20.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, fapta constând in aceea ca în perioada 2007 - 2009 cei menționați, împreună cu alte persoane au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 900.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență..
Prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de:, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.30/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile,de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin Încheierea nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 pentru o perioadă de 29 de zile din data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin încheierea nr. 51/CC/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventive fata de toți inculpații cu 30 de zile de la data de 18.04.2009 până la data de 17.05.2009.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în considerarea cazului prev. de art. 148 lit. f din Codul d e Procedură Penală, reținându-se că la dosarul cauzei există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați penal, și care sunt pedepsite cu pedepse mai mari de 4 ani, și că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, si, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei stării de arest a inculpaților, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Examinând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că se poate constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Inculpații și, au recunoscut în fata organelor de urmărire penala si in fata instanței împrejurarea că încercau sa sustragă prin efracție banii din bancomat.
Inculpații si, au arătat în declarațiile lor că nu au avut cunoștința de faptul că urmează să se spargă bancomatul de către ceilalți inculpați, efectuând cu autoturismele, în calitate de șoferi de taxi transportul acestora la locul indicat.
Cu toate acestea, înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de perchezitie, rapoartele întocmite de organele de politie, declarațiile martorului, imaginile video surprinse la momentul săvârșirii faptei, dovedesc contrariul, respectiv că aceștia cunoșteau activitatea pe care urma să o desfășoare ceilalți inculpați si că ulterior urmau sa asigure deplasarea de la săvârșirea faptei.
De altfel, în acest sens este si declarația inițială data în fata organelor de politie de către inculpatul.
Inculpatul, prin declarațiile date, a recunoscut săvârșirea faptei reținuta in sarcina sa, arătând că în data de 19/20 a pătruns în incinta cultural din localitatea jud.B împreună cu ceilalți coinculpați în scopul de sparge bancomatul și de a sustrage banii.
Deși inculpatul nu a recunoscut în fața instanței ca ar fi vrut sa lovească un polițist, declarând ca a fost împușcat din greșeală, susținerea acestuia este infirmata de celelalte mijloace de proba din dosar, respectiv declarațiile coinculpaților, procesele verbale de cercetare la fata locului, procesul verbal de prindere in flagrant si planșele foto.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în prezenta cauză există, în continuare, indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte.
Prin urmare, față de cei cinci inculpați sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. referitor la probele existente cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv tentativă la furt calificat, chiar dacă cel puțin, până la acest moment procesual nu toate acuzațiile fata de inculpați sunt dovedite, respectiv infracțiunile de spălare de bani sau grup organizat prev. de art. 23 lit. a, c din Legea 656/2002 si art. 7 din Legea 39/2003.
Pentru infracțiunea de tentativa de furt calificat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din modalitatea de săvârșire a faptei, de către inculpați împreună, pe timp de noapte, în mod organizat, prin efracție, rezultă cu evidentă că cercetarea acestora în stare de libertate reprezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, pe care inculpații în stare de libertate îl reprezintă, constă nu numai în datele de mai sus ci și în împrejurarea că fapta inculpaților a creat un puternic sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, referitor la păstrarea și respectarea proprietății, astfel încât prezervarea ordinii publice impune arestarea preventivă a acestora.
În realitate acest pericol subzistă, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați, care au fost surprinși în flagrant, în timp ce încercau să sustragă bani dintr-un bancomat, după o acțiune premeditată și organizată, pe timp de noapte acționând în real dispreț față de valoarea socială a proprietății.
Față de aceste împrejurări, nu se poate susține că temeiurile care au impus luarea măsurii ar fi dispărut, în sensul că prin cercetarea inculpaților în stare de libertate nu s-ar crea o stare de temere și de nesiguranță în rândul opiniei publice.
În plus, raportat la numărul inculpaților, la complexitatea cauzei, nu se poate susține că perioada de arest preventiv mai sus menționată ar avea o durată nerezonabilă, neconformă cu art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora cei cinci inculpați este posibil să fie implicați în desfășurarea unor activități infracționale organizate, specializate în sustragerea unor sume mari de bani din bancomate.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea dreptului de proprietate, unul dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, instanța apreciază că lăsarea în libertate a celor cinci inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
În acest sens instanța a reținut că, așa cum s-a arătat deja anterior în cauză, noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În consecință, raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, la numărul persoanelor implicate în activitatea presupus infracțională, la modalitatea în care acestea au acționat, la urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, instanța a apreciat că toate aceste împrejurări reprezintă tot atâtea elemente că lăsarea în libertate a inculpaților va contribui doar la sporirea sentimentului de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că în momentul de față cercetările nu sunt finalizate, probatoriul nu este administrat în întregime, iar poziția inculpaților este contradictorie. În acest context, lăsarea inculpaților în libertate, în momentul de față, ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, astfel că menținerea lor în arest apare ca fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, evitându-se astfel riscul intrării în contact a tuturor persoanelor cercetate în prezenta cauză în vederea realizării unei poziții comune.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.07.2009 până la data de 14.08.2009.
În condițiile în care a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța, pentru aceleași considerente, a respins cererile inculpaților:, și, formulate prin apărătorul acestora, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi tara.
Împotriva încheierii de ședință nr. 97/CC din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpații, - și solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile art. 3859alin. 3 C.P.P. se constată că Tribunalul Timișa admis cererea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive pentru inculpați și totodată a respins cererile de înlocuire a acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate formulate de inculpații, și .
Inculpații sunt cercetați pentru faptul că au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani, iar datorită complexității cauzei urmărirea penală nu a putut fi finalizată, în cauză fiind necesar efectuarea unor acte procesuale cum ar fi constări tehnico-științifice, expertize medicale, audieri inculpați, prezentarea materialului de urmărire penală.
În privința temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se constată că aceste temeiuri nu s-au schimbat iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol real pentru ordinea publică având în vedere infracțiunile săvârșite, caracterul organizat a activității infracționale și lezarea încrederii populației în sistemul financiar bancar.
Având în vedere necesitatea continuării urmăririi penale și faptul că între timp s-a extins urmărire penală și pentru alte acte materiale, și faptul că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat instanța a procedat în mod justificat la prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În acest moment al urmăririi penale nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu există elemente de fapt sau de drept care să determine modificarea hotărârii atacate, urmând ca în baza art. 38515punct. 1 lit. b) recursurile C.P.P. declarate de inculpați să fie respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 recurenții C.P.P. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpații, -, IlieRobin și împotriva încheierii de ședință nr.97/CC din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei fiecare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./17.07.2009
Tehnored. CP
Ex. 2/ 22.07.2009
Primă instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 753/
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpații, -, IlieRobin și împotriva încheierii de ședință nr.97/CC din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei fiecare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Victor Ionescu, Constantin Costea
