Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 82/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(536/2009)
ÎNCHEIERE NR. 82/R
Ședința publică de la 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din data de 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, in baza împuternicirii avocațiale nr.45212/19.03.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-inculpat, având cuvântul, învederează că își menține declarația ultimă dată în fața organelor de urmărire penală, în acea declarație și-a recunoscut faptele comise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință din data de 03.03.2009 prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului și pe fond respingerea prelungirii măsurii, dispunând ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Solicită să se constate că încă de la început au existat anumite suspiciuni cu privire la modalitatea în care s-a produs infracțiunea. Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră prin care a recunoscut că avut acel instrument de citire a cardurilor asupra sa și că urma ca acest instrument să îl folosească în vederea citirii cardurilor pe teritoriul unui alt stat, iar ulterior a recunoscut că a folosit acel instrument și pe teritoriul României și a precizat că a fost singur când a montat acel instrument în sensul că celelalte persoane nu au nici o legătură cu activitatea infracțională. Ulterior inculpatul și-a exprimat dorința de a obține datele necesare pentru recuperarea prejudiciului, întrucât familia a reușit să strângă suma de bani pe care dorește să o returneze.
Având in vedere întregul material probator și poziția inculpatului, consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește pericolul social al infracțiunii, arată că este de acord pentru că limita de pedeapsă maximă este peste patru ani.
Mai arată că inculpatul a declarat că numitul nu are nici o implicație, a fost întâmplător acolo, iar în ceea ce privește reținerile celorlalți doi învinuiți, nu există probatorii din care să rezultă că ar avea vreo implicație.
Pentru aceste considerente, solicită revocarea mandatului de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București, considerând că în cauză subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, să se aibă în vedere amploarea pe care au luat-o acest gen de infracțiuni, precum și faptul că infracțiunea este flagrantă. Cu privire la atitudinea inculpatului, arată că în declarația dată în fața tribunalului la data de 05.02.2009 acesta a recunoscut că asigura paza persoanei în timp ce aceasta lua banii.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu avocatul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 05.03.2009 la 03.04.2009, inclusiv.
S-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, vizând pericolul pentru ordinea publică și pedeapsa mai mare de 4 ani, subzistă în continuare iar pentru buna desfășurare a urmăririi penale ea se impune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertatea întrucât a avut o poziție sinceră în fața organelor de cercetare penală, a arătat că instrumentul deținut pentru citirea cardurilor urma să fie folosit în afara țării dar l-a utilizat și-n România, a depus împreună cu familia sa toate diligențele pentru recuperarea prejudiciului.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor la regimul instrumentelor de plată electronice prevăzute în Legea nr.365/2002 constând în aceea că, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, falsificând instrumentele de plată electronice și efectuând operațiuni cu carduri fără consimțământul titularilor.
El a fost arestat la data de 05.02.2009 de Tribunalul București - Secția a II- Penală prin nr.26/UP în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate periclitează ordinea publică.
Prelungirea acestei măsuri, solicitată de Parchet în temeiul art.155 Cod procedură penală, este necesară pentru finalizarea actelor de urmărire penală indicate de procuror în referatul cu propunerea înaintată instanței dar și în considerarea temeiurilor care au justificat măsura privativă de libertate ce subzistă și în prezent.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prevăzute de art.24 al.1 și 2, art.25 și art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, este mai mare de 4 ani iar pericolul pentru ordinea publică rezidă în natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, modalitatea în care au fost comise - cu instrumente apte a copia carduri bancare și folosirea acestora la devalizarea conturilor unor persoane fizice, încât lăsarea lui în libertate are urmări nefaste și certe pentru siguranța circuitului banilor și stabilitatea climatului bancar.
Din această perspectivă și în acord cu normele CEDO ale privării de libertate atunci când ea se impune pentru ordinea socială și asigurarea unei bune desfășurări a procedurilor, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar recursul inculpatului apare nefondat.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală el va fi respins cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /30.03.2009
Dact. /30.03.2009/2 ex.
Tribunalul București - Secția a II- Penală
Jud:
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă
