Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 856/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 856/
Ședința publică din 31 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
GREFIER:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 113/CC din 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune la dosar motivele de recurs.
Apărătorul victimei, avocat depune la dosar împuternicire avocațială și solicită instanței a-i încuviința participarea la dezbateri.
Instanța pune în discuție cererea formulată de apărătorul victimei.
Procurorul și apărătorii aleși ai inculpatului recurent nu se opun acestei cereri.
În deliberare, instanța admite cererea formulată de apărătorul victimei privind participarea la dezbateri.
Se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se respingă propunerea de prelungire a arestării preventive și să se dispună lăsarea de îndată în libertate a inculpatului. Precizează că prezentul recurs se judecă în condițiile în care a expirat durata arestării preventive dispuse anterior, prin încheierea de ședință din 02.08.2009 a Tribunalului Timiș. De asemenea, invocă nulitatea referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive, considerând că în mod eronat instanța de fond l-a apreciat ca fiind motivat, acesta nefiind motivat nici în fapt și nici în drept. Se mai arată că, pe de altă parte organele de urmărire penală nu au prezentat nici o probă certă din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta neraportându-se numai la pericolul social al faptei ci, în principal, la persoana inculpatului, care a fost cooperant și sincer. Mai arată că din raportul de autopsie se relevă faptul că plaga cardiacă a fost cauza decesului, iar din declarația inculpatei dată la data de 05.08.2009 rezultă că aceasta a fost cea care a cauzat moartea victimei. Totodată, consideră că actele procedurale menționate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive se pot efectua și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, se raliază la concluziile antevorbitoarei sale și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156.C.P.P. întrucât nu există motivare nici în drept, nici în fapt. Arată că sub aspectul motivării în fapt există o singură frază, iar art.148 lit. f impune C.P.P. organului de urmărire penală ca în momentul în care se solicită a se lua o măsură preventivă, existența unor probe certe din care să rezulte pericolul social pentru ordinea publică. Mai arată că raportul definitiv al -ului stabilește ca și cauză a decesului, lovitura de cuțit, însă din declarația dată de inculpata la data de 05.08.2009 rezultă că aceasta a fost cea care a aplicat lovitura de cuțit. De asemenea, arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organul de urmărire penală.
Apărătorul victimei, avocat solicită respingerea recursului, arătând că în mod corect, Tribunalul Timișa admis propunerea de prelungire a arestului preventiv, fapta fiind deosebit de gravă și demonstrându-se că inculpații sunt două persoane deosebit de periculoase. Precizează că cei doi inculpați nu au prezentat starea de fapt reală, încercând să-și paseze reciproc responsabilitatea pentru fapta comisă, astfel încât se impune prelungirea măsurii arestului preventiv. Pe de altă parte, arată că încheierea prin care s-a dispus prelungirea arestului preventiv a fost motivată pe larg, iar procurorul a avut în vedere că actele materiale săvârșite de inculpați, precum și modul violent în care cei doi inculpați au profanat cadavrul duc la concluzia că aceștia sunt vinovați de săvârșirea faptei.
Procurorul solicită respingerea recursului și să se constate că încheierea tribunalului este temeinică și legală. Precizează că prelungirea stării de arest a inculpaților este necesară pentru a se putea efectua actele de urmărire penală, dar și că avându-se în vedere gravitatea faptei comise, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că nu reprezintă pericol pentru societate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 113/CC din 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -, a fost respinsă excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței invocată de inculpatul prin avocat.
În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui - și, născut la data de 26.04.1989 în B, jud.H, CNP - -, domiciliat în comuna B de C, sat nr.186, jud.H;
-, fiica lui și, născut la data de 25.04.1989 în I, jud.A, CNP - -, domiciliată în I,-, jud.A, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31. 08. 2009 până în data de 29. 09. 2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și 1451.p Cod Penal, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, invocate de inculpații si prin avocați.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.- la data de 25.08.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luata fata de inculpații și cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 al.1 și Cod Penal art. 319.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a constând Cod Penal in aceea ca în data de 31.07.2009, inculpatul, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul cu mai multe lovituri de cuțit aplicate în inimă, într-o cameră a 1-2 al
În cuprinsul actului s-a arătat că cercetările nu s-au finalizat, întrucât s-a impus extinderea cercetărilor față de ambii inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319 cod pr. pen. și schimbarea încadrării juridice fata de inculpata raportat la săvârșirea infracțiunii de omor in calitate de autor.
De asemenea, s-a arătat că, ținând seama de gravitatea faptei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, se impune prelungirea stării de arest, mai fiind necesare efectuarea următoarelor acte procedurale: examinarea neuropsihiatrică a inculpaților; testarea inculpaților cu aparatul poligraf; efectuarea unei confruntări între inculpați; audieri de martori; examinarea biocriminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului; reaudierea inculpaților; prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale în cauză.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.1987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 02.08.2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișsa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
S-a mai reținut că in data de 02.08.2009 prin ordonanța Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, l-a ajutat pe inculpatul să-l ucidă pe numitul, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
De asemenea, prima instanță a reținut că prin încheierea penala din nr. 107/02.08.2009 Tribunalului Timișs -a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de cei doi inculpați pe o perioada de 30 zile, emițându-se in acest sens mandatele de arestare preventivă nr. 57 si 58 / 02 08 2009.
La luarea acestei măsuri s-a reținut că tribunalul a avut in vedere că la dosarul cauzei subzistă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică, în contextul în care prin activitatea lor ilicită au încălcat una din valorile sociale fundamentale, respectiv dreptul la viată iar neluarea unor măsuri preventive față de persoana care produs o astfel de încălcare a ordinii publice ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea s-a reținut că la luarea acestei măsuri s-a avut in vedere de către instanță că arestarea preventivă se impune si fata de declarațiile contradictorii ale celor doi inculpați, in contextul in care eventualitatea intrării in contact intre cei doi inculpați ar putea sa conducă la o influențare pentru stabilirea unei poziții comune.
Totodată, s-a reținut că la luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Tribunalul a reținut faptul că s-a stabilit că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, de o violență deosebită, fiind urmată de încercarea celor doi inculpați de a scăpa de cadavru prin tranșarea acestuia și așezarea bucăților în mai mulți saci de plastic și într-un geamantan, ceea ce denotă sângele de care au dat dovadă cei doi inculpați, cei doi stabilind, fără nici un fel de remușcări, un plan pentru a-și asigura scăparea, plan care presupunea inclusiv abandonarea autoturismului și incendierea acestuia pentru ca victima să nu poată fi identificată, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice în sensul arătat de art. 5 alin 3 al CEDO.
De asemenea la luarea măsurii s-a avut in vedere propria protecție a inculpaților, fața de eventuale reacții violente ale susținătorilor si aparținătorilor victimei având in vederea mediatizarea incidentului si aparițiile publice ale membrilor comunității de romi.
S-a reținut că ulterior, in cursul cercetărilor, prin ordonata din 17 08 2009 s-a schimbat încadrarea juridica in ce privește fapta săvârșită de inculpata din complicitate la infracțiunea de omor in omor sub forma coautoratului, infracțiune prev. de art. 174 alin 1 cod penal, dispunându-se totodată extinderea cercetărilor si cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319 cod penal. De asemenea, tot prin ordonanța a procurorului din aceeași data s-a pus in mișcarea acțiunii penale și în ce privește săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev. de art. 319 cod penală.
Tribunalul Timișa reținut dispozițiile art. 155.C.P.P. potrivit cărora, în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând materialul probator administrat până in prezent prin raportare la prevederile textului de mai sus, precum si raportat la cuprinsul propunerii de arestare, prima instanță a constatat ca aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate.
Astfel, s-a observat că propunerea de arestare preventivă este motivată, dar si întemeiată sub aspectul menținerii temeiurilor care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de ambii inculpați.
Tribunalul a constatat că de la momentul luării măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente de natură sa justifice lăsarea în libertate a inculpaților, nici sub aspectul indicilor cu privire la posibila implicare a celor doi în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați si nici sub aspectul diminuării sau dispariției stării de pericol pe care l-ar reprezenta o posibilă punere in libertate a acestora.
Instanța sesizată cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a constatat că materialul probator administrat, respectiv alte doua declarații date de fiecare inculpat, fotografii judiciare, raport de expertiza medico legală conturează in continuare convingerea că inculpații au participat la producerea morții violente a părții vătămate si ulterior la disecarea cadavrului si încercarea de a ascunde urmele infracțiunii. S-a apreciat că depozițiile oscilante a acestora, date în cursul urmării penale cu privire la aspecte pe care le consideră fiecare din ei relevante in ce privește vinovăția, nu sunt de natură să înlăture probele existente cu privire la posibila implicare ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați si, pe de alta parte, sunt de natură să mențină suspiciunea că lăsarea lor in libertate poate influența mersul anchetei.
Mai mult, Tribunalul Timișa observat că, de la momentul luării măsurii arestării preventive, materialul probator administrat condus la extinderea cercetărilor ambilor inculpați si fața de altă infracțiune, respectiv profanarea de morminte, prev. de art. 319 cod penal.
In ce privește temeiurile prelungirii măsurii arestării preventive, tribunalul a remarcat faptul că in continuare gravitatea deosebita a faptei, natura infracțiunilor și împrejurările concrete de săvârșire creează o tulburarea însemnată ordinii publice, care nu poate fi restabilită fără o reacție prompta a autorităților in contra celor care au provocat-o iar acest deziderat este prioritar fata de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați in stare de libertate.
Pe de alta parte, s-a apreciat că amploarea mediatică care se menține încă în ce privește evenimentul justifică, în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților atât pentru propria protecție cât pentru a fi la dispoziția organelor de anchetă in vederea finalizării cercetărilor.
Prima instanță a observat că actele de urmărire ce urmează a fi efectuate și care sunt cuprinse in referatul conținând propunerea de arestare preventiva, sunt justificate iar necesitatea administrării lor rezulta din conținutul dosarului de urmărire penală depus la instanță.
Mai mult, declarațiile contradictorii ale inculpaților, au condus la îngreunarea cercetărilor si la necesitatea administrării mijlocului de probă a confruntării, precum si la necesitatea testării inculpaților cu aparatul poligraf pentru stabilirea unei corecte situații de fapt.
In ce privește excepția nulității referatului înaintat instanței de judecată cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, invocat de apărătorii inculpatului, tribunalul s-a pronunțat în sensul respingeri ca neîntemeiate, statuând că nu sunt incidente prevederile art 197 alin 2 cod pr penală.
Totodată s-a apreciat că referatul procurorului îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de art 155 cod pr pen, cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept care au condus la solicitarea unei prelungiri a măsurii arestării preventive și totodată evidențiat care sunt actele procedurale care urmează a fi administrate în vederea finalizării cercetărilor și care justifică menținerea inculpaților în stare de arest.
În ce privește durata stării de arest s-a remarcat de către prima instanță faptul că aceasta se încadrează în prevederile art 159 pct 13 teza 2 cod pr penală
Astfel, considerând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. Tribunalul Timișa admis cererea formulată si a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durata de 30 de zile.
Apreciindu-se că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, în baza art.139 alin.1 tribunalul C.P.P. a respins cererile formulate de inculpați prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, solicitând prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
S-a invocat faptul că nu au fost respectate dispozițiile deciziei 25/2008 ale Înaltei Curți de casație și Justiție, în sensul că recursul nu a fost judecat înainte de expirarea duratei arestării preventive anterioare, nulitatea referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive care nu este motivat în fapt și în drept, mai mult decât atât, nu s-a prezentat nici o probă din care să rezulte nemijlocit pericolul concret pentru ordinea public lăsarea în libertate a inculpatului, care a fost permanent cooperant, sincer.
S-a mai arătat că din raportul de autopsie rezultă că plaga cardiacă a fost leziunea tanatogeneratoare, iar acest fapt, coroborat cu declarația inculpatei din 05.08.2009 duce la concluzia că aceasta din urmă este cea care a cauzat moartea victimei, nemafiind probe concrete care să demonstreze necesitatea menținerii în arest preventiv a inculpatului, iar actele procedurale menționate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive se pot efectua și cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar,s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Din examinarea întregului material probator existent în cauză, instanța apreciază că subzistă în continuare temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală, infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura, gravitatea faptei de care este acuzat, respectiv de infracțiune care vizează relațiile sociale privitoare la dreptul la viață.
Jurisprudența europeană este constantă în sensul că permite privarea de libertate temporară a persoanelor în situația în care se impune protejarea ordinii publice, acest interes general fiind prioritar față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune datorită acuzației deosebit de grave care i s-a adus de către organul de urmărire penală, el fiind suspectat de uciderea victimei într-o manieră violentă, acest fapt fiind urmat de încercarea acestuia împreună cu inculpata de a scăpa de cadavru prin tranșarea acestuia și ambalarea bucăților din corpul victimei în saci de plastic, respectiv în geamantan, planul acestora fiind acela de a le transporta cu autoturismul victimei și apoi abandonarea și incendierea autoturismului pentru a se șterge urmele infracțiunii, această modalitate de săvârșire a faptelor suscitând o reacție particulară a opiniei publice, cu atât mai mult că acest caz a fost intens mediatizat.
În asemenea situații, se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare abilitate în sensul bunei desfășurări a procesului penal și implicit pentru aflarea adevărului, astfel că se impune în continuare judecarea în stare de arest a inculpatului, de altfel neintervenind nici un element determinant care să conducă la punerea în libertate a inculpatului, mai mult decât atât se fac cercetări împotriva inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 319 Cod penal.
Faptul că s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracțiunea de omor în cea de omor sub forma coautoratului față de inculpata, nu este un element de natură să schimbe situația inculpatului sub aspectul măsurii arestării preventive, acuzațiile legate de acesta din urmă rămânând aceleași.
Prelungirea măsurii arestării preventive s-a făcut motivat de către instanța de fond, această măsură fiind necesară pentru efectuarea unor acte de urmărire penală cum ar fi examinarea neuropsihiatrică a inculpaților, testarea inculpaților cu aparatul poligraf, efectuarea unei confruntări între inculpați, audieri de martori, examinarea biocriminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală.
Instanța constată că criticile formulate de către inculpatul împotriva încheierii recurate sunt nefondate. Astfel, instanța apreciază că nu s-a încălcat decizia în interesul legii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat că recursul împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive se judecă înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, termenul fiind unul imperativ, deoarece măsura arestării preventive a inculpatului s-a produs pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 02.08.2009, această măsură subzistând inclusiv în data de 31.08.2009, chiar dacă instanța de fond prin încheierea recurată a dispus prelungirea acestei măsuri începând tot cu data de 31.08.2009, termenul de soluționare a recursului încadrându-se în limitele legale.
De asemenea, instanța constată că nu există nici un motiv de nulitate absolută a referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, nefiind incident nici un motiv prevăzut de art. 197 al. 2.
C.P.P.Cu privire la solicitarea făcută în subsidiar de a se înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată, întrucât singura măsură preventivă care ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal este măsura arestării preventive, o altă măsură preventivă nefiind suficientă în acest sens.
Nefiind motive de casare a hotărârii penale atacate, aceasta fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 113/CC/27 august 2009 Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. -.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - G
Grefier,
Red..-01.09.2009
Tehnored. -01.09.2009
Primă instanță: jud..- Tribunalul Timiș
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Gheorghe
