Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--01.09.2009
DECIZIA PENALĂ NR.880/
Ședința publică din data de 17.09.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata, împotriva încheierii penale nr.113/CC din 27.08.209, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest preventiv, asistată de avocați aleși și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat solicită admiterea recursului și încetarea de drept a măsurii arestării preventive la data de 31.08.2009, dată până la care trebuia soluționat recursul inculpatei. În subsidiar solicită casarea încheierii și trimiterea cauzei la ribunalul Timiș pentru a se judeca în cameră de consiliu conform art. 159 al. 2 Cod procedură penală, precizând că nerespectarea dispozițiilor art. 159 alin. 2 Cod procedură penală și art. 197 al. 2,3 Cod procedură penală atrag nulitatea încheierii.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat solicită admiterea recursului și încetarea de drept a măsurii arestării preventive la data de 31.08.2009, dată până la care trebuia soluționat recursul inculpatei, apreciind că depășirea termenului de judecată duce la încetarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatei. În subsidiar solicită casarea cu trimitere a cauzei la ribunalul Timiș spre rejudecarea propunerii de prelungire a arestării preventive, întrucât prima instanță nu a luat o declarație inculpatei, obligație care rezultă din interpretarea art. 1403Cpp și art. 159 alin. 3 și 10 Cod penal, și având în vedere și art. 6 CEDO care prevede dreptul la un proces echitabil. Mai arată că:prima instanță nu a respectat procedura de judecată a prelungirii arestării prevăzută de art. 159 în condițiile în care la această procedură secretă a fost permisă participarea avocatului părților civile, acesta punând concluzii de admiterea cererii de arestare; că nu s-a respectat obligativitatea ca ședința de judecată să fie secretă în condițiile în care o persoană care nu avea dreptul să participe la judecată a participat; precum și imposibilitatea de a se determina data redactării minutei; că un proces echitabil presupune ca motivele de prelungire a arestării să fie expuse separat pentru fiecare inculpat, raportat la particularitățile fiecăruia deoarece răspunderea este individuală și nu colectivă; că în condițiile în care arestarea preventivă s-a dispus până în 31 august 2009, prelungirea arestării nu se poate dispune tot din 31 august deoarece ar însemna că pentru aceeași zi o persoană este reținută în baza arestării și a prelungirii arestării, în baza a două încheieri diferite, ceea ce este absurd și ilegal.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică motivat de faptul că judecata în termenul legal nu s-a făcut din culpa apărătorului care a depus recursul prin poștă, deci culpa procesuală aparține apărătorului ales care a recurs la această stratagemă pentru a întârzia recursul. Faptul că a fost prezent apărătorul ales al părții vătămate nu poate produce nici un efect, această afirmație este în afara dispozițiilor legale. Pe fond soluția tribunalului este legală și temeinică.
Apărătorul ales al părții vătămate susține că potrivit disp. art. 173 al.1 Cod procedură penală partea vătămată poate participa în spiritul art. 24 din Constituție în orice fază procesuală.
Inculpata recurentă luând cuvântul solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.113/CC din 27.08.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței invocată de inculpatul prin avocat.
În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
A prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui - și, născut la data de 26.04.1989 în B, jud.H, CNP - -, domiciliat în comuna B de C, sat nr.186, jud.H;
-, fiica lui și, născut la data de 25.04.1989 în I, jud.A, CNP - -, domiciliată în I,-, jud.A, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31. 08. 2009 până în data de 29. 09. 2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și 1451.p Cod Penal, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, invocate de inculpații si prin avocați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 25.08.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații și cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174 al.1 și Cod Penal art.319 cu Cod Penal aplic. art.33 lit.a constând Cod Penal în aceea că în data de 31.07.2009, inculpatul, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul cu mai multe lovituri de cuțit aplicate în inimă, într-o cameră a 1-2 al
În cuprinsul actului s-a arătat că cercetările nu s-au finalizat, întrucât s-a impus extinderea cercetărilor față de ambii inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319 cod pr. pen. și schimbarea încadrării juridice față de inculpata raportat la săvârșirea infracțiunii de omor în calitate de autor.
De asemenea s-a arătat că, ținând seama de gravitatea faptei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, se impune prelungirea stării de arest, mai fiind necesare efectuarea următoarelor acte procedurale:examinarea neuropsihiatrică a inculpaților; testarea inculpaților cu aparatul poligraf; efectuarea unei confruntări între inculpați; audieri de martori; examinarea biocriminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului; reaudierea inculpaților; prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale în cauză.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.1987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 02.08.2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișsa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
Tot în data de 02.08.2009 prin ordonanța Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, l-a ajutat pe inculpatul să-l ucidă pe numitul, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
Prin încheierea penala din nr. 107/ 02 08 2009 Tribunalului Timișs -a dispus luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați pe o perioada de 30 zile, emițându-se în acest sens mandatele de arestare preventivă nr. 57 si 58 / 02 08 2009.
La luarea acestei măsuri instanța a avut in vedere că la dosarul cauzei subzistă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică, în contextul în care prin activitatea lor ilicită au încălcat una din valorile sociale fundamentale, respectiv dreptul la viată, iar neluarea unor măsuri preventive față de persoana care produs o astfel de încălcare a ordinii publice ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea la luarea acestei măsuri s-a avut în vedere de către instanță că arestarea preventivă se impune și față de declarațiile contradictorii ale celor doi inculpați, în contextul în care eventualitatea intrării în contact între cei doi inculpați ar putea să conducă la o influențare pentru stabilirea unei poziții comune.
De asemenea la luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
S-a stabilit că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, de o violență deosebită, fiind urmată de încercarea celor doi inculpați de a scăpa de cadavru prin tranșarea acestuia și așezarea bucăților în mai mulți saci de plastic și într-un geamantan, ceea ce denotă sângele de care au dat dovadă cei doi inculpați, cei doi stabilind, fără nici un fel de remușcări, un plan pentru a-și asigura scăparea, plan care presupunea inclusiv abandonarea autoturismului și incendierea acestuia pentru ca victima să nu poată fi identificată, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice în sensul arătat de art. 5 alin 3 al CEDO
De asemenea la luarea măsurii s-a avut in vedere propria protecție a inculpaților, față de eventuale reacții violente ale susținătorilor și aparținătorilor victimei având în vederea mediatizarea incidentului și aparițiile publice ale membrilor comunității de romi.
Ulterior, în cursul cercetărilor, prin ordonata din 17 08 2009 s-a schimbat încadrarea juridică în ce privește fapta săvârșită de inculpata din complicitate la infracțiunea de omor în omor sub forma coautoratului, infracțiune prev. de art. 174 alin 1 cod penal, dispunându-se totodată extinderea cercetărilor si cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319 cod penal. De asemenea, tot prin ordonanța procurorului din aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală și în ce privește săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev. de art. 319 cod penală.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând materialul probator administrat până in prezent prin raportare la prevederile textului de mai sus, precum și raportat la cuprinsul propunerii de arestare, instanța a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate.
Instanța a observat că propunerea de arestare preventivă este motivată, dar și întemeiată sub aspectul menținerii temeiurilor care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați.
De la momentul luării măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente de natură să justifice lăsarea în libertate a inculpaților, nici sub aspectul indicilor cu privire la posibila implicare a celor doi în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați și nici sub aspectul diminuării sau dispariției stării de pericol pe care l-ar reprezenta o posibilă punere in libertate a acestora.
Instanța sesizată cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a constatat că materialul probator administrat, respectiv alte doua declarații date de fiecare inculpat, fotografii judiciare, raport de expertiza medico legală conturează in continuare convingerea că inculpații au participat la producerea morții violente a părții vătămate și ulterior la disecarea cadavrului și încercarea de a ascunde urmele infracțiunii. Depozițiile oscilante a acestora, date în cursul urmării penale cu privire la aspecte pe care le consideră fiecare din ei relevante în ce privește vinovăția, nu sunt de natură să înlăture probele existente cu privire la posibila implicare ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați și, pe de altă parte, sunt de natură să mențină suspiciunea că lăsarea lor in libertate poate influența mersul anchetei.
Mai mult, instanța a observat că, de la momentul luării măsurii arestării preventive, materialul probator administrat a condus la extinderea cercetărilor ambilor inculpați și față de altă infracțiune, respectiv profanarea de morminte, prev. de art. 319 cod penal.
In ce privește temeiurile prelungirii măsurii arestării preventive, tribunalul a remarcat faptul că în continuare gravitatea deosebită a faptei, natura infracțiunilor și împrejurările concrete de săvârșire creează o tulburare însemnată ordinii publice, care nu poate fi restabilită fără o reacție promptă a autorităților în contra celor care au provocat-o iar acest deziderat este prioritar față de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.
Pe de alta parte, amploarea mediatică care se menține încă în ce privește evenimentul justifică, în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților atât pentru propria protecție cât pentru a fi la dispoziția organelor de anchetă în vederea finalizării cercetărilor.
Instanța a observat că actele de urmărire ce urmează a fi efectuate și care sunt cuprinse în referatul conținând propunerea de arestare preventiva, sunt justificate iar necesitatea administrării lor rezultă din conținutul dosarului de urmărire penală depus la instanță.
Mai mult, declarațiile contradictorii ale inculpaților, au condus la îngreunarea cercetărilor și la necesitatea administrării mijlocului de probă a confruntării, precum și la necesitatea testării inculpaților cu aparatul poligraf pentru stabilirea unei corecte situații de fapt.
In ce privește excepția nulității referatului înaintat instanței de judecată cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, invocat de apărătorii inculpatului, instanța s-a pronunțat în sensul respingeri ca neîntemeiate, statuând că nu sunt incidente prevederile art 197 alin 2 cod pr penală.
Totodată instanța a arătat că referatul procurorului îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de art 155 cod pr pen, cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept care au condus la solicitarea unei prelungiri a măsurii arestării preventive și totodată evidențiat care sunt actele procedurale care urmează a fi administrate în vederea finalizării cercetărilor și care justifică menținerea inculpaților în stare de arest.
În ce privește durata stării de arest s-a putut remarca faptul că aceasta se încadrează în prevederile art 159 pct 13 teza 2 cod pr penală
Pentru aceste considerente, întrucât prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis cererea formulată și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durata de 30 de zile.
Pentru motivele arătate mai sus, prin care s- apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, în baza art.139 alin.1 instanța C.P.P. a respins cererile formulate de inculpați prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii penale nr. 113/CC din 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpata solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive la data de 31.08.2009, dată până la care trebuia soluționat recursul inculpatei. În subsidiar s-a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 159 alin. 2 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în condițiile art. 385 pct. 9 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că Tribunalul Timiș, în baza art. 159 alin. 7 Cod procedură penală rap. la art. 155 Cod procedură penală, cu aplicarea art.143 și 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, a admis propunerea parchetului și a prelungit măsura arestării preventive pentru inculpata pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 31.08.2009 și până la 29.09.2009. Prin aceeași încheiere s-au respins și cererile inculpatei și a coinculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Într-adevăr potrivit disp. art. 159 alin.8 Cod procedură penală recursul împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Acest lucru nu a fost posibil din culpa apărării care a depus recursul formulat împotriva încheierii prin poștă, ultima dată a poștei fiind 31.08.2009, iar înregistrarea recursului la Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost 01.09.2009, după data de 31.08.2009, dată până la care trebuia judecat, în condiții normale recursul inculpatei.
Oricum, disp. art. 140 Cod procedură penală care reglementează situațiile în care măsurile preventive încetează de drept, nu prevăd și această situație invocată în apărarea inculpatei. De altfel, nici decizia nr.25 din 2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii - vizând disp. art. 159 alin. 8 Cod procedură penală nu arată care ar fi consecința încălcării acestui termen. Atât legiuitorul cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă avea în vedere că încălcarea dispozițiilor art. 159 alin. 8 Cod procedură penală conduc la încetarea de drept a măsurii arestării preventive prevedea în mod expres acest lucru.
Referitor la cererea de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare, deoarece s-a încălcat caracterul secret al ședinței în care s-a dispus prelungirea arestării preventive se constată că nu au fost încălcate disp. art.159 alin. 2 Cod procedură penală. Astfel, art. 159 alin.2 Cod procedură penală prevede că propunerea de prelungire a arestării se soluționează în cameră de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura cauzei. Din analiza încheierii recurate, rezultă că ședința a respectat această procedură, iar participarea avocatului părții vătămate la această ședință nu încalcă nici o dispoziție legală.
S-a mai invocat faptul că inculpata nu a fost audiată în cadrul procedurii de prelungire a arestării preventive - dispuse în cursul urmăririi penale, dar disp. art. 159 Cod procedură penală- nu prevăd acest lucru, doar faptul că inculpatul este adus în fața judecătorului și va fi asistat de apărător. Instanța a respectat aceste dispoziții - inculpata fiind prezentă în fața instanței fiind și asistată de apărător ales.
Așa fiind, se apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul inculpatei să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul prev.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr.113/CC/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpata recurentă la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 06.10.2009
Tehnored.
2ex/06.10.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--01.09.2009
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.880/
Ședința publică din data de 17.09.2009
În temeiul prev.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr.113/CC/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpata recurentă la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--01.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 1987/P/2009 ( 2 volume: vol. I- 189 file, vol. II-127 file) privind pe inculpații și, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 880 din 17.09.2009, pronunțată de această instanță, a fost respins recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 113/CC din 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 18.09.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--01.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 1987/P/2009 ( 2 volume: vol. I- 189 file, vol. II-127 file) privind pe inculpații și, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 880 din 17.09.2009, pronunțată de această instanță, a fost respins recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 113/CC din 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 18.09.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Victor Ionescu
