Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 86/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 571/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 86
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pengă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Arestul, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială nr. 50281 din 23.03.2009, emisă de Baroul Constanța, depusă la dosar.
Se prezintă apărătorul din oficiu, avocat, cu delegație
pentru asistență juridică obligatorie nr. - din 16.03.2009, emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, desemnat la termenul anterior pentru asistența juridică obligatorie a recurentului - inculpat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales al recurentului - inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevedeProtocolul nr. -/2008, încheiat între Ministerul Justiției și
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, ca prim aspect, critică modul în care fost instrumentat acest dosar, plecând de la faptul că parchetul a înaintat dosarul la instanța de fond înainte de soluționarea recursului ce face obiectul cauzei deduse azi judecății; totodată, critică modul în care au fost avute în vedere probatoriile administrate în cauză, în sensul că acestea au fost interpretate ca fiind împotriva inculpatului.
Astfel, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea instanței de fond, de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând să se dispună continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru a lua măsura prelungirii stării de arest preventiv, instanța de fond a Tribunalului Bucureștia apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii, temeiuri prev. de art. 143 și 148 lit. f) Cpp, subzistă în continuare.
În opinia apărării, temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă la acest moment. Cu privire la presupunerea rezonabilă, așa cum prevede art. 68 ind. 1 Cp, în sensul că inculpatul săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, solicită instanței să aibă în vedere declarațiile coinculpaților și ale martorilor, nici una dintre acestea nefiind în sensul că inculpatul ar fi participat în vreun fel la săvârșirea faptei.
Sunt depuse la dosar de către parchet transcrieri ale convorbirilor telefonice insă, așa cum se poate constata, din cele aprox. 1000 pagini, doar 5 pagini conțin transcrieri ale unor convorbiri telefonice ce fac referire la; mai mult decât atât, din lecturarea acestora se poate constata ca nu s-a făcut nici o referire la "bancomat", "", "card", "bani", "extragere", ori alte referiri specifice acestui gen de infracțiuni.
La data de 24.02.2006 parchetul a solicitat efectuarea unui filaj asupra unor persoane ce erau sub urmărire, filaj în care apare și; cu privire la acesta, se rețin următoarele: ". la sfârșitul serii, unul dintre inculpați s-a suit în mașina lui." Așa fiind, rezultă ca parchetul apreciază că acest fapt constituie o probă și, mai mult decât atât, că acesta ar fi determinant pentru propune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu privire la pericolul social prev. de art. 148 lit. f) Cpp, solicită instanței să aibă în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatului fost săvârșită în luna august 2006, în urmă cu aprox. 3 ani ori, așa cum rezultă din doctrină și jurisprudență, pericolul social se diminuează odată cu trecerea timpului. Raportat la persoana inculpatului solicită să se observe că în dosar sunt cercetați 17 inculpați, toți fiind judecați în stare de libertate, cu excepția inculpatului, și asta în condițiile în care toți ceilalți inculpați sunt cercetați pentru autorat, inculpatul fiind singurul cercetat pentru complicitate. În consecință, apreciază ilogic ca o persoană cercetată pentru complicitate să prezinte pericol social mai ridicat, si care să impună menținerea stării de arest, față de ceilalți coinculpați care sunt cercetați ca autori ai faptei. De menționat este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, la momentul la care se presupune că a săvârșit fapta era student și avea un loc de muncă stabil.
De asemenea, instanța de fond a apreciat ca în cauză trebuie efectuate o serie de noi acte de urmărire penală; cu privire la acest aspect învederează instanței că inculpatul, prin apărător ales, la momentul luării măsurii arestării preventive, arătat instanței că respectivele acte de urmărire penală nu pot fi efectuate, acestea neavând nici o legătură cu cauza.
Față de toate aceste considerente, și față de prevederile art. 136 Cpp, cu referire la scopul măsurii arestării preventive, solicită să se constate că arestarea inculpatului, la acest moment, nu reprezintă altceva decât un început de executare pedepsei și nu o măsură preventivă.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și, rejudecând, să se respingă propunerea parchetului, dispunându-se continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică și, în mod corect s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului; actele de urmărire penală ce au fost indicate în referatul parchetului, și anume: prezentarea materialului de urmărire penală și prezentarea convorbirilor telefonice, precum și redactarea rechizitoriului au fost efectuate. Astfel, la data de 18.03.2009, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care, de altfel, a fost și arestat.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului, având în vedere că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, și în acest sens sunt relevante convorbirile din data de 01.03.2008, convorbiri în care inculpatul este anunțat de către inculpatul că unul dintre membrii grupului infracțional fost arestat, pentru o durată de 29 zile; urmare a acestei convorbiri, inculpatul, la o perioadă scurtă de timp, a părăsit teritoriul României.
În ceea ce privește indiciile cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, sunt relevante tot convorbirile telefonice purtate între inculpatul și la data de 28.02.2006 și 01.03.2006, din care reiese recrutarea unor persoane și formarea acestora în vederea amplasării de dispozitive de citire a datelor de identificare a card-urilor.
De asemenea, aceste aspecte se coroborează și cu procesul verbal de supraveghere la care face referire și apărătorul ales al inculpatului, proces verbal în care inculpatul este observat în momentul în care îl preia în autoturismul său pe numitul, după ce acesta a retras dintr-un de pe raza Municipiului C diferite sume de bani, în mod fraudulos.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său. Solicită instanței să ia act că nu s-a sustras; este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 06.03.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală în ședința camerei de consiliu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art. 155 și urm. Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, de la 10.03.2009 până la 08.04.2009, inclusiv; a respins ca nefondată cererea aceluiași inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Instanța a reținut că inculpatul este cercetat penal pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003; art. 26 rap. la art. 24 alin. 2 și art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2006, prefigurând obținerea de beneficii materiale importante, inculpatul, alături de alte persoane (cercetate în alte dosare) au constituit un grup infracțional organizat în scopul contrafacerii de cărți de credit, punerii acestora în circulație și efectuării de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică falsificate în prealabil.
La data de 24.02.2006 organele judiciare au desfășurat o amplă acțiune de supraveghere a activităților criminale desfășurate de gruparea vizată, pe raza localităților C, Nord și M, fiind vorba de intervalul de timp în care grupul infracțional organizat de inculpatul, a, a coordonat prin intermediul unor complici, utilizarea frauduloasă a unor carduri falsificate, efectuându-se retrageri de numerar din bancomate amplasate pe raza județului Faptele ilicite au cauzat un prejudiciu în cuantum de aproximativ 60.000 RON.
Din raportul de supraveghere operativă datat 24.02.2006 se observă că în jurul orelor 17:00 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare CT. 06 în zona complexului din În parcarea acestui complex l-a preluat pe inculpatul, trimis anterior în judecată în aceeași cauză, individ care, în intervalul orar 16:30 - 16:47 a retras de mai multe ori bani cu cărți de credit contrafăcute dintr-un bancomat amplasat în complexul.
Cei doi indivizi s-au deplasat pe traseul C - Nord- Sud - și au oprit la ieșirea din ultima localitate, într-o parcare. Acolo erau așteptați de gruparea - A și de un alt individ neidentificat. În acest timp de întâlnire autorul retragerilor de bani - fost preluat de ceilalți infractori și ulterior a efectuat din nou retrageri de numerar în localitatea
La rândul lui, inculpatul și-a făcut apariția în localitatea sus-menționată și a oprit în zona căii ferate. Aici s-a întâlnit din nou cu și, iar după o scurtă discuție inculpatul și sau deplasat spre hotelul Siemens unde și-au continuat activitatea infractională. În jurul orelor 19 inculpatul i-a însoțit pe ceilalți infractori pe șoseaua M - C, ultima întâlnire dintre aceștia fiind consemnată în zona localității 23 August.
În cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea că, inculpatul alături de alte persoane, prefigurând obținerea unor beneficii materiale substanțiale din comiterea de infracțiuni, a participat la constituirea unui grup infracțional organizat, sens în care au pus în comun bani, mijloace materiale, iar ulterior, în realizarea scopului și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a participat efectiv la comiterea infracțiunilor de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, efectuare de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, în zilele de 23 și 24 februarie 2006, când de la bancomate de pe raza jud. C cu utilizarea clonelor unor instrumente de plată electronică (cărți de credit) emise de bănci din Italia a fost retrasă suma de 600 milioane lei.
că, inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat rezultă din următoarele mijloace de probă: interceptarea unor convorbiri telefonice conform autorizațiilor emise, perchezițiile domiciliare emise de instanță și identificarea sistemelor informatice și dispozitive de stocare a datelor informatice, declarațiile inculpaților și precum și alte probe existente la dosarul cauzei.
De asemenea, este îndeplinită și condiția privind limitele pedepselor în cazul infracțiunilor prev și ped. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 26 rap. la art. 24 alin. 2 și art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 33 lit. a Cp.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că Iăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. În speță, se constată ca inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, faptul că inculpatul a fost arestat în lipsă întrucât s-a sustras de la urmărirea penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prelungirii stării de arest preventiv.
Recurentul inculpat susține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, neexistând indicii temeinice în sensul comiterii faptei de către inculpat, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
temeinice nu rezultă nici din declarația coinculpaților, ori ale martorilor și nici din convorbirile telefonice transcrise.
Mai susține că pretinsa faptă penală ar fi fost comisă în luna august 2006, iar rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat mult, ceea ce face ca prin lăsarea în libertate a inculpatului să nu fie periclitată ordinea publică, mai ales că ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
De asemenea, prin lăsarea în libertate a inculpatului nu s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar efectuarea actelor de urmărire penală menționate în referatul procurorului nu ar putea fi influențată de inculpat.
Curtea, examinând potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că aceste nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanța fondului a făcut o temeinică aplicare a dispozițiilor art. 155 și urm. Cod procedură penală, art. 143 și art. 148 lit. a, f Cod procedură penală, inculpatul fiind arestat în lipsă, reținând existența indiciilor temeinice și a dovezilor care conduc la constatarea că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor reținute.
În încheiere sunt menționate și mijloacele de probă administrate și care fundamentează această constatare, acestea coroborându-se cu poziția procesuală a inculpatului care, deși nu recunoaște întocmai comiterea faptelor, relatează împrejurări dovedite în cauză.
Temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă se mențin, iar conținutul normativ al dispozițiilor art. 148 lit.a,f Cod procedură penală se regăsește în cauză. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, există dovezi de încercare a influențării desfășurării procesului penale în realizarea scopului său de aflare a adevărului, după cum lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea infracțiunilor reținute, împrejurările comiterii și modul de acțiune, pluralitatea de inculpați și modul organizat de acțiune, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, valoarea prejudiciului reclamat, constituie suficiente elemente ce conturează o periculozitate sporită a unor astfel de fapte penale și a inculpatului (care nu a acționat singur) și conferă un pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
O asemenea măsură nu ar fi de natură să asigure prezervarea ordinei de drept, înlăturarea sentimentului de temere în rândul celor care au deschis conturi bancare.
Circumstanțele personale invocate deși reale nu pot conduce la revocarea măsurii preventive câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit.a,f Cod procedură penală, valorificarea acestor circumstanțe urmând a se efectua la individualizarea pedepsei.
Cum se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, urmează a constata că măsura dispusă este legală și temeinică, aceasta fiind necesară și pentru efectuarea actelor de urmărire penală efectuate în referatul parchetului.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a arat. 69 din Legea nr. 51/1995 pentru onorariu parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./07.04.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
