Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 564/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.413/
Ședința publică din data de 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de condamnatul împotriva Sentinței penale nr.148/F din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul condamnat, personal, asistat în stare de deținere la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului condamnat depune la dosar motivele scrise de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului condamnat solicită admiterea recursului, apreciind că sentința atacată este nelegală și netemeinică, în raport cu numeroasele înscrisuri depuse la dosar, care atestă situația gravă a familiei condamnatului, în special a copilului minor al acestuia, în vârstă de 8 ani, sens în care face referire la raportul de expertiză - opinie de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice și judiciare, întocmit de prof. univ. dr., dar și la ancheta socială efectuată în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere și actele din care rezultă starea precară de sănătate a tatălui condamnatului, care a fost afectat în mod deosebit la aflarea veștii privind condamnarea fiului său, precum situația specială a soției condamnatului, fost cadru, care, după 25 de ani de activitate în acest sistem, s-a văzut în imposibilitatea de a-și mai continua îndeplinirea sarcinilor de serviciu, din cauza stării de depresie în care, fără voia sa, a căzut la aflarea veștii privind condamnarea soțului său la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
În susținerea recursului, invocă și practica judiciară, potrivit căreia oricare condamnat are posibilitatea să beneficieze, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, de întreruperea executării pedepsei, pentru a-și putea asigura familia, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere moral. În speță, condamnatul, avocat de profesie, nu se va sustrage executării în continuare a pedepsei, neexistând niciun risc ca, după trecerea perioadei de întrerupere, acesta să nu se prezinte pentru executarea restului de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că, într-adevăr, referatul de anchetă socială întocmit în cauză a concluzionat că stările și situațiile create în familia condamnatului sunt consecințele certe ale condamnării acestuia. În aceeași ordine de idei, prin cererea formulată, condamnatul a relevat că, prin încarcerarea sa, membrii familiei au fost afectați din punct de vedere sentimental. Or, în opinia Parchetului, orice condamnare, urmată de încarcerarea persoanei, afectează din punct de vedere sentimental pe membrii familiei acesteia.
Mai arată că, din cererea de întrerupere a executării pedepsei și din actele depuse în susținerea acesteia, nu rezultă care este acea situație excepțională, care să aibă consecințe grave asupra familiei condamnatului, astfel cum prevăd dispozițiile art.455 rap. la art.453 lit.c din Codul d e procedură penală. Apreciază că, în mod just, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, nefiind prezentate dovezi în sensul existenței unei astfel de împrejurări excepționale, numai aceasta putând determina o asemenea măsură.
În consecință, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Recurentul condamnat, personal, având ultimul cuvânt, apreciază că, în privința sa, sunt îndeplinite cerințele art.453 lit.c din Codul d e procedură penală, fiind dovedite atât împrejurările speciale impuse de acest text de lege, cât și consecințele imediate și grave pe care le are condamnarea sa asupra familiei și activității desfășurate la locul de muncă. starea psihică în care el, în calitate de condamnat, se află, având în vedere că nu aparține acestui mediu, cu atât mai mult cu cât se consideră nevinovat. Apreciază că întreruperea executării pedepsei este benefică, atât pentru el, cât și pentru familia sa. A depus la dosar o expertiza extrajudiciară și, de asemenea, în cauză a fost întocmit și un raport de anchetă socială, din care rezultă situația în care se află copiii, soția și părinții săi. Arată că este de datoria lui, ca părinte, să acorde sprijin moral copiilor săi, îndeosebi celui mic, care cunoaște la acest moment că tatăl lui este plecat în străinătate. Solicită să se aibă în vedere și faptul, demonstrat prin actele depuse la dosar, al existenței unor înștiințări de plată din partea, unor cereri emanând de la bănci cu care a lucrat sau de la secții financiare și a unor contracte de leasing în derulare, rezolvarea tuturor acestor probleme impunând exclusiv prezența lui. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului și pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.148/F din data de 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
A respins, ca nefondată, cererea condamnatului (fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1962, deținut în Penitenciarul Rahova ) de întrerupere a executării pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.859/F din data de 14 iulie 2006 Tribunalului București - Secția I-a Penală (rămasă definitivă prin Decizia nr.2423/F din data de 09 iulie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală).
A obligat pe condamnat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul, analizând probatoriul administrat în susținerea cererii deduse judecății, a reținut că întreruperea executării pedepsei necesită un temei serios, care să justifice eliberarea temporară din penitenciar a celui condamnat.
Astfel, dispozițiile art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală fac referire la"împrejurări speciale"din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea"consecințe grave"pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea unde lucrează.
Lămurirea sintagmelor"împrejurări speciale"și"consecințe grave"a fost lăsată în sarcina instanțelor judecătorești, care trebuie să aprecieze de la caz la caz îndeplinirea acestora.
Practica judiciară a recomandat, pentru asemenea situații, să se efectueze o anchetă socială ( - Secția penală, decizia nr.1336/2000 și decizia nr.1758/2000).
Din conținutul referatului de anchetă socială, întocmit de Serviciul de Autoritate Tutelară al Primăriei Sectorului 1 B sub nr.- din data de 03 februarie 2009, rezultat că evenimentele din viața condamnatului au avut un impact negativ în viața de familie, asupra soției și celor doi copii.
și sentimentele care îi marchează pe membrii familiei condamnatului, din cauza lipsei acestuia, se vor regăsi însă pe toată perioada cât el va executa pedeapsa privativă de libertate, deoarece, după cum rezultă din probele dosarului și, de altfel, este și firesc, între membrii familiei există un puternic atașament.
Prezența condamnatului lângă familie pentru o perioadă de 3 luni nu va face decât să adâncească și mai mult sentimentele și trăirile de confuzie și anxietate ale membrilor ei, care trebuie să accepte existența acestei situații.
În ceea ce privește activitatea de avocat a condamnatului în cadrul propriului cabinet, legată de rezolvarea problemelor contractuale de asistență juridică sau raporturilor cu alte instituții (firme, bănci), Tribunalul a constatat că acesta are dreptul de a formula cereri în justiție sau către alte instituții abilitate să clarifice situația juridică a patrimoniului său, fie personal, fie printr-un mandatar.
Concluzionând, Tribunalul a constatat că, din actele dosarului, nu rezultă existența unor "consecințe grave" pentru condamnat sau familia acestuia și nici a unor "împrejurări speciale" care să impună întreruperea executării imediate a pedepsei, situația familiei sale neputând fi ameliorată prin măsura prevăzută de art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recurs în termenul legal(la data de 02 martie 2009)condamnatul, care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în motivele scrise și cu ocazia dezbaterilor, greșita apreciere a probelor prezentate în susținerea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei și solicitând admiterea acesteia, întrucât sunt întrunite cerințele art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Condamnatul se află, începând cu data de28 noiembrie 2008, în executarea unei pedepse de 13 ani închisoare, care i-a fost aplicată printr-o hotărâre de condamnare rămasă definitivă încă din data de09 iulie 2008.
Înainte de începerea executării pedepsei anterior menționate, condamnatul a mai introdus o cerere de amânare a acesteia, întemeiată tot pe dispozițiile art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, care a fost inițial admisă prin Sentința penală nr.916/F din data de 14 august 2008 Tribunalului București - Secția I-a Penală, hotărâre ce a fost casată însă în întregime prin Decizia penală nr.1344/F din data de23 octombrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, cererea respectivă fiind astfel definitiv respinsă.
Ulterior acestui moment, condamnatul a formulat, în prezenta cauză, la data de30 octombrie 2008, o nouă cerere de amânare a executării pedepsei, având același temei cu cea deja respinsă, transformată într-o cerere de întrerupere a executării pedepsei, conform precizărilor făcute în fața primei instanțe la termenul din data de 18 decembrie 2008 (fila 48 dosar de fond), ca urmare a încarcerării sale, între timp, în Penitenciarul Rahova.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea constată că, analizând prezenta cerere de întrerupere a executării pedepsei, instanța nu poate avea în vedere, în mod legal, decât acele împrejurări care se situează în timp după respingerea definitivă (la data de 23 octombrie 2008) a cererii anterioare, având practic același temei, întrucât, în caz contrar, ar însemna a se eluda autoritatea de lucru judecat a deciziei prin care s-a pronunțat acea soluție, fapt în mod evident nepermis.
Pornind de la această premisă, Curtea observă că una dintre principalele probe invocate de recurentul condamnat în susținerea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de prof. univ. dr. pe baza investigării psihologice a copilului său minor (filele 28-33, dosar de fond), a fost administrată și în dosarul anterior, fiind avută în vedere la soluționarea cererii precedente, astfel că nu mai poate fi luată în considerare.
De asemenea, înscrisul prezentat cu privire la starea de sănătate a soției condamnatului (fila 40, dosar de fond) constată internarea acesteia în perioada 25 august - 03 septembrie 2008, prin urmare tot anterior soluționării definitive a primei cereri.
În ceea ce privește ancheta socială realizată în prezenta cauză la data de 03 februarie 2009 (fila 85, dosar de fond), Curtea constată că aceasta s-a întemeiat, pe de o parte, pe intervievarea directă a soției condamnatului, care a exprimat sentimentele trăite de membrii familiei ca urmare a judecării și condamnării acestuia, sentimente absolut firești pentru orice persoană, minoră sau matură, aflată într-o astfel de situație, fără a putea constitui drept urmare "împrejurări speciale", în accepțiunea art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, iar, pe de altă parte, pe constatarea nemijlocită a condițiilor de viața ale familiei, care sunt foarte bune (soția și copii condamnatului locuiesc într-un imobil la curte, deținut în proprietate de fiul major, cu parter și 2 etaje, compus din living, 6 dormitoare, mai multe dependințe și anexe, având dotări și amenajări moderne, care asigură un confort sporit).
Caracterizările nou prezentate (filele 34-35, dosar de fond) conturează aspecte pozitive ale personalității condamnatului în raporturile cu părinții săi, pe care i-a susținut financiar, fără a dovedi însă că aceștia ar avea urgent nevoie de sprijinul său material, cu atât mai mult cu cât, din relatările consemnate într-una dintre caracterizări, în afara condamnatului, acei părinți mai au doi copii, de la care sunt îndreptățiți, moral și legal, să primească ajutor în caz de necesitate.
Nici starea de sănătate a tatălui condamnatului, evidențiată de asemenea de un înscris nou prezentat (fila 39, dosar de fond), nu constituie o " împrejurare specială ", în accepțiunea textului legal anterior citat, prezența, doar temporară și de scurtă durată, a fiului său în libertate neputând determina înlăturarea simptomatologiei sale depresive, care se poate chiar accentua la momentul revenirii acestuia în penitenciar, aceleași considerații fiind, de altfel, valabile și în ceea ce privește raporturile condamnatului cu soția și proprii săi copii, ale căror trăiri afective, incontestabile, nu pot suferi modificări semnificative într-o perioadă de timp atât de scurtă precum cea de maximum 3 luni, la care se referă art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală.
Cu privire la aspectele de ordin financiar rezultate din obligații profesionale sau contractuale asumate de condamnat, conform înscrisurilor prezentate (filele 55-80, dosar de fond), Curtea constată, în primul rând, că, dacă ar fi dorit într-adevăr lămurirea lor, acesta avea posibilitatea de a proceda astfel în intervalul de mai mult de 4 luni și J, care s-a scurs între rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și încarcerarea sa în executarea pedepsei. Deoarece condamnatul nu a făcut nicio dovadă că ar fi întreprins personal vreun demers în acest sens, Curtea nu poate decât să aprecieze că el a urmărit perpetuarea problemelor respective, tocmai pentru a le invoca ca motive ale întreruperii executării pedepsei, împrejurare ce dovedește caracterul lor nejustificat. În al doilea rând, Curtea constată că, și aflat în stare de deținere, condamnatul, de profesie avocat, are la îndemână posibilități legale (care îi sunt cunoscute) de a rezolva acele probleme, starea respectivă nelipsindu-l de drepturile civile care îi permit să procedeze oricând în sensul menționat.
Întrucât în cauza de față nu a fost dovedită nicio împrejurare specială, pentru care executarea în continuare de către condamnat a pedepsei închisorii să determine consecințe grave pentru familia sa, instanța de fond a constatat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.455 alin.1 rap. la art.453 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, hotărârea acesteia de respingere, ca nefondată, a cererii condamnatului de întrerupere a executării pedepsei fiind, în consecință, legală și temeinică.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul împotriva Sentinței penale nr.148/F din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 07.04.2009
- II.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
