Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 870/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 870/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arsst preventiv asistat de apărător ales avocat
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că din declarația părților vătămate rezultă că inculpatul doar a transportat în și din Italia persoane, acest lucru s-a făcut ocazional, părțile vătămate nu au fost constrânse. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este arestat preventiv de 8 luni de zile, este singurul arestat în cauză, faptele pentru care este arestat sunt din anul 2003-2004.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu s-au modificat.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată prin încheierea penală de ședință din data de 15.09.2008, dată în dosar nr-, tribunalul, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.04.1969 în com. M, jud. C-S, CNP -.
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 p Cod Penal a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 13.11.2008.
În baza art. 139.C.P.P. a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul ales de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
Tribunalul Timișa reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai M de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpat, se poate aprecia că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii penale din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data 18.09.2008 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea recursului se solicită, în esență, admiterea acestuia, casarea încheierii penale și judecarea inculpatului în stare de libertate deoarece probele administrate au dovedit că participarea sa la săvârșirea faptei s-a redus la transportarea fetelor din sau în Italia fără a desfășura activități de constrângere a acestora, că minorele erau transportate pe baza procurii date la notar de către părinții acestora, că este singurul inculpat arestat în cauză, că a recunoscut faptele de care se face vinovat dar măsura arestării preventive dispusă împotriva sa tinde să devină excesivă, că nu prezintă pericol pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate. Mai arată în motivarea recursului că scopul măsurilor preventive nu ar fi compromis prin lăsarea sa în libertate, urmând a suporta consecințele faptelor sale, că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, că nu a exercitat acte de violență asupra părților vătămate, fiind îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.
În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond cererea este întemeiată conform art.1604al. 1 raportat la art. 1608al. 1.C.P.P.
Prin urmare, constatând că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește traficul de persoane, trafic de minori și spălare de bani precum și a infracțiunii de constituire a unui grup organizat. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpatului ar putea influența în mod negativ desfășurarea cercetării judecătorești, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la administrarea probelor. În același sens sunt și natura cauzei, natura infracțiunilor pentru care există indicii că au fost comise de inculpatul, amploarea activității infracționale, modul de concepere de către inculpat a activității infracționale și descoperirea întregii activități ilicite. Activitatea infracțională reținută prin actul de sesizarea în sarcina inculpatului permite presupunerea rezonabilă, raportat la probele administrate până în această fază procesuală, că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de nesiguranță față de părțile vătămate ale căror interese au fost încălcate prin fapta ilicită. Fără a reține exclusiv ca temei pentru privarea de liberate a inculpatului depozițiile părților vătămate-așa cum a decis și CEDO în cauza Stepuleac contra Republicii M- suspiciunea rezonabilă la care face referire art.5 paragraf 1 lit. c din CEDO decurge din analizarea depozițiilor martorilor audiați, procesele verbale de interceptarea a convorbirilor telefonice și care duc la convingerea instanței de judecată că, în acest moment procesual.
În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a urmăririi penale, descoperirii tuturor faptelor și identificării tuturor membrilor grupului infracțional, în temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /25.09.08
Dact P 2.ex./17.10.2008
Prima inst.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
