Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 875/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 875/
Ședința publică din 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, toți în stare de arest, inculpatul fiind asistat de avocat, inculpatul de avocat și inculpatul de avocat.
Procedura îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii atacate și punerea în libertate de îndată a acestui inculpat. Arată că în faza cercetării judecătorești oportunitatea judecării în stare de libertate a inculpaților este în sarcina judecătorilor de la fond. Aceștia, de două ori au apreciat că se impune judecarea cauzei cu inculpații în stare de libertate, însă instanța de recurs a respins aceste cereri. Solicită să se aprecieze la zi cauzele referitoare la măsura arestării preventive. În acest dosar cercetarea judecătorească a început, s-a invocat o excepție de nulitate în cauză, întrucât circulă în dosar două rechizitorii în paralel, fiind fixat termen de judecată pentru a se stabili care este rechizitoriul real. Mai arată că s-au împlinit 7 luni de când inculpatul este în stare de arest preventiv, timp suficient pentru finalizarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Mai mult decât atât, susține că în finalul rechizitoriului nu există nici o parte civilă și nici nu a fost introdusă în cauză vreo parte vătămată. Solicită să se analizeze în ce măsură jurisprudența este incidentă în această speță, fiind vorba despre un termen exagerat al arestului preventiv, și de ce după atâta timp nu se poate lua măsurii punerii în libertate sau măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. Măsura arestării preventive în acest caz este o măsură represivă, nefiind de natură a-l influența pe inculpat în mod pozitiv, iar ordinea publică nu este tulburată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Susținerea că inculpatul prezintă pericol social prin natura infracțiunii comise nu este de natură să ducă la concluzia că acesta, prin simpla accesare a internetului se transformă într-un infractor. Măsura arestării preventive nu poate constitui o ușurare a cercetării și urmăririi penale și a cercetării judecătorești, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, măsura arestării preventive luată împotriva acestuia transformându-se într-o condamnare.
Pentru inculpatul, avocat arată, de asemenea, că în cauză circulă 2 rechizitorii diferite, iar până la clarificarea acestei situații de către instanță, nu este necesar ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv. Procurorul a spus că urmează să se completeze rechizitoriul, probabil cu părțile civile sau vătămate, care ar fi cetățeni italieni și bănci, fiind vorba despre circa 300 persoane fizice și în jur de 30-40 bănci. În cauză trebuiau citați toți cei pretinși să fi fost vătămați. În cauză este vorba despre culpa procesuală a Parchetului C-S în omisiunea de a formula acte procesuale ale părților vătămate, care nu poate duce la măsura arestării preventive. Susține că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, urmând ca măsurile impuse de instanță să fie respectate de acesta.
Avocat, pentru inculpatul, își însușește concluziile puse de ceilalți doi apărători ai inculpaților referitoare la cele două rechizitorii din dosar, nefiind corect ca inculpații să fie ținuți în stare de arest pentru deficiențele din cadrul sistemului. De asemenea, din dosar nu rezultă care sunt persoanele din grupul străin, s-au făcut percheziții domiciliare și informatice din care nu rezultă date că inculpații ar ține legătura cu persoane din străinătate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea inculpatului în libertate sub control judiciar, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind mult modificate, inculpatul fiind trimis în judecată pentru două infracțiuni, iar pentru 6 fiind scos de sub urmărire penală, lipsind infracțiunile cu desăvârșire.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați, încheierea atacată fiind legală și temeinică, menținându-se în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost susținute de apărătorii lor aleși și punerea în libertate.
A,
Prin încheierea din 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art. 160/8 al. 6 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și, precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpatul.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații, și a fost prelungită pentru o perioadă de 60 de zile, prin decizia penală nr. 869/R din 07.09.2009, de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, expirând la data de 5 noiembrie 2009.
În baza disp. art. 300/2 raportat la art. 160/b al. 2 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cetățenia română până la data de 8 octombrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Referitor la cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și, precum și la cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de aceeași inculpați, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate.
Îndeplinirea condițiilor legale pentru admisibilitatea în principiu a cererii a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, condiții reglementate de art. 160/2 Cod procedură penală, conferă, într-adevăr, inculpatului o vocație în ceea ce privește admiterea cererii, însă nu un drept absolut.
Independent de admisibilitatea în principiu a cererii și de celelalte condiții privitoare la însușirea de către inculpat a respectivei cereri introdusă de apărătorul său, este necesară verificarea temeiniciei acesteia de către judecător, apreciindu-se acest lucru prin perspectiva temeiurilor care au stat la baza instituirii arestării preventive și ulterior a prelungirii măsurii.
Referitor la cerințele de fond ale liberării provizorii sub control judiciar, judecătorul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel, s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA cu ocazia soluționării mai multor căi de atac împotriva unor încheieri de dispunere, prelungire sau revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu (încheierea din 3.09.2009), precum și de liberare provizorie pe cauțiune și control judiciar, care îi vizau pe inculpați.
S-a constatat, de asemenea, că prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea respectivei măsuri, s-au înlăturat în repetate rânduri argumentele invocate de apărătorii acestora privitoare la instituirea altor măsuri preventive, respectiv cea de obligare de a nu părăsi localitatea de domiciliu. S-a observat că setul de obligații corelativ acestei măsuri este foarte apropiat și chiar identic uneori cu cel al măsurii liberării sub control judiciar (prev. de art. 160/2 al. 3 și 3/1 Cod procedură penală).
În aceste condiții s-a constatat că este nejustificată solicitarea inculpaților, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive subzistând și în prezent, neexistând date privind necesitatea înlocuirii lor cu acele caracteristici ale măsurii solicitate prin cererile supuse judecății (mai ales la acest moment de început al cercetării judecătorești, când nu s-au administrat nici un fel de probe, nefiind luate nici declarații inculpaților), după cum nu au existat date care să conducă la concluzia că ar fi necesară înlocuirea aceleiași măsuri preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea (a se vedea în acest sens decizia Curții de APEL TIMIȘOARA ce a vizat recursul împotriva încheierii din 3.09.2009) sau revocarea acesteia.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații, și a fost prelungită pentru o perioadă de 60 de zile, prin decizia penală nr. 869/R din 07.09.2009, de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, expirând la data de 5 noiembrie 2009.
De asemenea, urmează a menținut starea de arest a inculpatului până la data de 8 octombrie 2009, apreciindu că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților persistă în continuare și nu există temeiuri noi care să impună revocarea arestării preventive și punerea în libertate.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, și, recursurile nefiind motivate în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii aleși ai inculpaților recurenți.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat punerea în libertate a inculpatului deoarece acest lucru nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, există anumite vicii în cadrul procesului penal, care ar impune această măsură, respectiv faptul că ar circula două rechizitorii și că în cauză nu există părți vătămate sau părți civile, apreciind că se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive au fost mult modificate, susținând și motivele arătate de către apărătorul ales al inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului a susținut admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, invocând faptul că trebuie completat rechizitoriul întocmit cu părțile vătămate sau civile, care la rândul lor trebuie citate, aspect omis până în prezent de către organele judiciare, punerea în libertate a inculpatului neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Instanța apreciază că sub aspect formal, cererile formulate de către inculpați, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, îndeplinesc condițiile impuse de legea procesual-penală, însă sub aspectul fondului cererilor acestea apar neîntemeiate.
Din analiza materialului probator existent în cauză, rezultă că în continuare sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, infracțiuni pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, modul de săvârșire a infracțiunilor așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod proc.penală.
Se apreciază că măsura arestării preventive este singura măsură cu caracter preventiv care poate asigura în prezent, raportat la toate elementele cauzei, buna desfășurare a procesului penal și implicit aflarea adevărului în cauză, alte măsuri preventive cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nefiind suficiente pentru acest scop.
Este adevărat că în procesul penal regula este judecarea inculpaților în stare de libertate, însă având în vedere toate împrejurările cauzei, Curtea apreciază că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a celor trei inculpați în cauză, fiind prioritar interesul general de apărare a ordinii publice față de interesul particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate.
Durata arestului preventiv apare ca fiind una rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei, numărul de părți implicate, comportamentul procesual al inculpaților, astfel că acest motiv nu poate constitui un temei pentru punerea în libertate a inculpaților.
S-a invocat faptul că ar circula două rechizitorii, respectiv că în actul de sesizare nu apar părți vătămate sau civile, însă aceste elemente nu pot constitui motive pentru punerea în libertate a inculpaților, fiind mai puternice argumentele în favoarea menținerii în continuare a stării de arest a inculpaților, astfel că Tribunalul C-S în mod just a apreciat că se impune respingerea cererilor privind liberarea provizorie sub control judiciar formulate de cei trei inculpați în cauză, de înlocuire și revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpatul.
În probatoriul administrat în cauză nu a intervenit nici un element de natură să schimbe situația de fapt, respectiv temeiurile luării măsurii arestării preventive, iar invocarea unor vicii privind actul de sesizare, aspecte care nu au fost clarificate încă de instanța de fond, nu pot conduce la o reapreciere a situației inculpaților sub aspectul măsurilor preventive, fiind necesară în continuare privarea temporară a acestora de libertate.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpați.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Gh./25.09.2009
Tehnored.
2 ex./28.09.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 875/
Ședința publică din 14 septembrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 25 septembrie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL C-S
- SECȚIA PENALĂ-
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr-, privind pe, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat conține 73 file și are atașate:
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - numerotat în continuare de la fila 74 la fila 137;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 5 file;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 14 file;
- dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală - 7 file;
- dosarul - Biroul Teritorial C-S - 8 volume, respectiv: vol. I - 146 file; vol. II - 186 file; vol. III - 123 file; vol. IV - 196 file; vol. V - 181 file; vol. VI - 258 file; vol. VII - 264 file; vol. VIII - 274 file.
Menționăm că dosarul are fixat termen de judecată la Tribunalul C- la data de 1 octombrie 2009.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 875/R din 14.09.2009, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
