Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 9/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 9
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Judecător I -
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "prelungirea duratei arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale (art.156 si urmatoarele Cod procedura penala)", formulat de catreinculpatul, fiul lui si -, nascut la 23.07.1977 - in prezent aflat in Arestul IPJ I, impotriva incheierii de sedinta nr.28 din data de 01.05.2008, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de ales și care substituie pe ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Av. sustine ca îl substituie pe domnul si depune in instanta delegatia de substituire, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta invedereaza ca inculpatul s-a prevalat de dispozitiile art.70 Cod procedura penala, s-a solicitat termen sa se depuna inscrisuri pentru inculpat.
Av. sustine ca familia acestuia nu a putut sa produca inscrisuri in circumstantiere, intelege sa se foloseasca de cele care le-a depus, atat de circumstantiere cat si cu privire la situatia de fapt, si existente in dosarul de urmarire penala.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului declarat de inculpat.
Av. solicita admiterea recursului si a i se oferi posibilitatea acestui inculpat de a fi cercetat in continuare in stare de libertate.
Apreciaza ca, in mod gresit s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive de acest inculpat, si intrucat se afla in cauza privind prelungirea pe 20 de zile, fiind vorba de incheierea din 1 mai 2008, se va referi la motivarea avuta in vedere de instanța care a pronuntat această incheiere.
Considera ca instanta a avut dreptate intr-un singur aspect, respectiv ca a sesizat pasivitatea de care a dat dovada organul de urmarire penala in prelungirea anterioara, a ce s-a facut, cat si din momentul, in general din momentul cand s-a luat masura arestarii preventive.
In prelungirea anterioara, de 30 de zile, anterioara datei de 1 mai 2008, s-au facut o serie de relatii la, se sustine de catre organele de urmarire penala ca s-au primit relatii din Germania, dar nu sunt atasate la dosarul cauzei, si trebuie sa-i creada pe cuvant ca le-au primit cu privire la anumite persoane si, de asemenea, au fost audiate persoane cu privire la faptul ca s-au remis sume de bani dar nu pe numele inculpatului.
In conditiile in care, din momentul in care acest om este arestat si cu privire la el nu se efectueaza in mod direct nici un act de urmarire penala, si se refera la fapta pentru care este arestat, ci doar relatii colaterale si privind pe alte persoane, considera ca nu se justifica in nici un mod o noua prelungire a masurii arestarii preventive pentru a se face aceleasi lucruri.
Cat priveste temeiurile initiale, a aratat in mod constant ca nu se justifica luarea masurii arestarii preventive, probatoriul existent la dosarul cauzei nu contureaza nici probe, nici indicii temeinice ca inculpatul s-ar face vinovat de savarsirea faptelor care sunt retinute in sarcina sa.
Declaratiile a 2-3 persoane care au fost audiate si care pretind ca au fost traficate de inculpat, sunt declaratii absolut contradictorii, contradictorii atat intre declaratiile aceleeasi persoane - la anumite intervale de timp, cat si intre cele doua persoane si cu parintii acestora, relevand aspecte care pun sub mare indoiala corectitudinea si adevarul celor sustine.
Aceste persoane care se pretind victime, sunt persoane care se ocupa cu practicarea prostitutiei, fara nici o legatura cu inculpatul. Asta este ce au ales sa faca, nu are nici o vina inculpatul ca moralitatea acelor persoane nu a fost de asa maniera incat sa fie curate ca lacrima.
Se intreaba aparatorul, de cand faptul ca un inculpat se prevaleaza de dreptul pe care i l-a recunoscut legea, legiuitorul, si care este inscris in codul d e procedura penala, respectiv dreptul la tacere, si s-a pretins acest aspect ca fiind un argument in prelungirea masurii arestarii preventive.
Considera ca este o motivare total straina de natura cauzei si care nu poate constitui sub nici o forma un act de a se prelungi in continuare privarea de livertate.
Mai vrea sa sublinieze un aspect, respectiv ca acest dosar este un dosar foarte vechi, din anul 2006, si este un alt aspect de neinteles, cum de acum in 2008 acest om a inceput sa prezinte un pericol concret pentru ordinea publica, in conditiile in care, din momentul in care s-a inceput urmarirea penala, nici un act nu se refera intr-o maniera convingatoare cu privire la el.
Solicita a se avea in vedere si inscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei si care dovedesc ca acest om si familia sa isi castiga existenta in mod licit si in acelasi mod obtin si bunurile cu privire la care s-a dispus masuri procesuale.
Avand in vedere toate aceste aspecte, solicita admiterea recursului si a i se oferi acestui om posibilitatea sa fie cercetat in stare de libertate, starea normala, fireasca in care trebuie sa fie cercetata o persoana care dobandeste o calitate procesuala intr-un proces penal si care privarea de libertate ar trebui sa fie exceptia, exceptie care, raportat la probatoriul existent in cauza, nu se justifica.
Drept urmare, solicita admiterea recursului si a se dispune punerea inculpatului in stare de libertate.
Av. solicita admiterea recursului si casarea incheierii nr.28 din 1 mai 2008 ca fiind nelegala si netemeinica. De asemenea, solicita revocarea masurii arestarii preventive.
Considera ca in mod gresit s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive, motivat de faptul ca nu exista temeiuri noi si nu subzista acele temeiuri vechi invocate.
Astfel au fost acordate mai multe prelungiri, cererile depuse de Parchet in acest sens fiind oarecum generice, nefiind aratate elementele noi, temeiurile care sa justifice prelungirea masurii de arestare preventivă.
Cu privire la dispozitiile invocate, respectiv art.148 lit.f teza II, respectiv gradul de pericol social concret, considera ca nu sunt probe concrete din care sa rezulte pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta inculpatul daca ar fi judecat in stare de libertate. In acest sens face o distinctie intre pericolul social concret al faptei si pericolul pentru ordinea publica.
Considera ca pericolul pentru ordinea publica trebuie desemnat in concret, sustinut cu mijloace de proba, neputand fi doar prezumat.
Un alt aspect pe care vrea sa-l sublinieze, pe care l-a subliniat de altfel si colega sa, este intervalul mare de timp dintre momentul cand s-a inceput cercetarea, din 2006 si pana in 2008, cand s-a considerat a fi incidenta si oportuna luarea acestei masuri.
Considera ca buna desfasurare a procesului penal se poate realiza si cu inculpatul in stare de libertate.
de sustinerea ca subzista temeiurile privind prelungirea masurii arestarii preventive si imprejurarea ca inculpatul si-ar fi achizitionat un partament, au fost facute probe, au fost depuse inscrisuri care demonstreaza ca banii au provenit de la familia acestuia, care lucreaza in strainatate, si sunt muzicanti.
de toate aceste aspecte, solicita admiterea recursului, casarea incheierii de sedinta recurate si judecarea inculpatului in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, considera ca instanta de fond Tribunalul I, a apreciat in mod corect argumentele expuse de procurorul DIICOT, care a solicitat prelungirea duratei masurii arestarii preventive asupra inculpatului, argumente care s-au si confirmat in continuare in aceasta cauza.
Apreciaza ca subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive impotriva inculpatului, motiv pentru care solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca achieseaza la concluziile puse de aparatorii săi si solicita a fi judecat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 28 din 1 mai 2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 159 raportat la art. 155 și art. 156 din codul d e procedură penală s-a admis în parte propunerea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism () - Biroul Teritorial Iași și în consecință:
A dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 23.07.1977 în loc. Podu, jud. I, cu domiciliul în loc. Podu,-, jud. I, 1.77.07.23.22.63.53, în prezent deținut în Arestul I, pentru o perioadă de 20 zile, începând de la data de 04.05.2008, și până la data de 23.05.2008, inclusiv.
A respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod pr. pen. sau a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451Cod pr. pen.
În temeiul disp. art. 192 al. 3 din codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
În cauză există continuă să existe indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală, și anume:
a) procesele-verbale de constatare, de percheziție domiciliară, de verificare întocmite de organele de urmărire penală;
b) procesele-verbale de recunoaștere după fotografii și planșele foto anexă;
c) declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați;
d) relațiile și înscrisurile comunicate de bănci, de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului lași, precum și de alte instituții;
e) raportul de constatare tehnico-științifică balistică nr. -/05.03.2008 a - Serviciul de Criminalistică lași;
f) procesele-verbale ce conțin transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul și interceptate autorizat;
g) declarațiile unora dintre coinculpații din cauză;
h) alte mijloace de probă) care justifică bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale grave de care este acuzat, fapte descrise sintetic mai sus.
Elocvente în acest sens sunt, mai ales, procesele-verbale ce conțin transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul și interceptate autorizat, convorbiri care relevă atât modalitatea de săvârșirea a faptelor, amenințările și presiunile utilizate, precum și sumele de bani ce erau câștigate de pe urma acestor activități ilicite și apoi transmise în România.
În cauză continuă să existe deci suficiente indicii temeinice că inculpatul ar fi fost implicat activ în comiterea faptelor imputate lui, având un rol semnificativ. deci să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mult mai mare de 4 ani. Pentru acestea, prin ordonanța procurorului din 05.03.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală, față de inculpat. Tot pentru această faptă inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea Tribunalului lași nr. 14 din data de 06.03.2008 pronunțată în dosarul nr- pentru o perioadă de 29 de zile, până la data de 03.04.2008 (fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 8/U din 06.03.2008). Ulterior, prin încheierea Tribunalului lași nr. 23/01.04.2008 această măsură preventivă a fost prelungită pentru 30 de zile până la data de 03.05.2008, inclusiv.
După data de 01.04.2008 când s-a dispus ultima dată prelungirea măsurii arestării preventive, în cauză au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală (a se vedea volumul III - dosar de urmărire penală):
a) au fost audiați, la data de 24.04.2008, doi martori, respectiv: (mama părților vătămate ) și, în legătură cu încercările de influențare a porțiilor vătămate și respectiv, în legătură cu privire la sumele de bani primite de inculpata din străinătate de la numita;
b) s-au primit pe 09.04.2008 niște relații de la relativ la o serie de transferuri de bani prin;
c) s-a întocmit un proces-verbal pe 30.04.2008 din care reiese că "din studiul materialelor transmise de către autoritățile germane (dar neatașate la dosar - t) cu privire la inculpatul " a rezultat că acesta ar fi fost depistat în orașul pe 02.01.2008 împreună cu, care, ulterior, pe data de 12.02.2008, ar fi fost depistată la în același oraș, într-un club, ocupându-se cu practicarea prostituției, la fel ca și numita;
d) s-a întocmit un proces-verbal, la 22.04.2008, din care reiese că, în urma "investigațiilor specifice", s-a constatat că i-ar fi trimis din Austria, prin, inculpatei suma de 400 euro, prin intermediul numitului;
e) au fost citate la data de 23.04.2008, inculpatele și în vederea audierii, față de ele prelungindu-se totodată, prin ordonanță, și măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de toate cele mai sus expuse, instanța constată că, în cauză, continuă să fie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din codul d e procedură penală. Astfel, în speță, lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai-sus expuse:
a) gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise de acesta;
b) natura și importanța deosebită a valorilor sociale pretins lezate;
c) modalitatea și mijloacele concrete în care se presupune că ar fi fost desfășurate activitățile infracționale;
d) încercările inculpatului, indirecte, de zădărnicire a aflării adevărului, respectiv de influențare a unar din părțile vătămate și a unora din martori (rezultate din probe);
e) persistența infracțională a inculpatului, în privința căruia se conturează o stare de recidivă mare postexecutorie;
f) din amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise;
g) din atitudinea procesuală adoptată de inculpat;
h) de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpat.
Se constată că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, fiind necesară efectuarea actelor de urmărire penală menționate mai sus, prelungirea măsurii arestării preventive impunându-se și din această perspectivă.
Se constată deci că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat, ele impunând prelungirea acesteia în continuare.
De aceea, apreciind că este necesară în scopul prevăzut de art. 136 al. 1 Cod procedură penală, respectiv pentru buna desfășurare a urmăririi penale, cât și pentru a-l împiedica pe inculpat să influențeze urmărirea penală (la dosar existând unele date în acest sens) ori să se sustragă acesteia (la dosar, din datele existente, rezultă că acesta a fost percheziționat domiciliar și reținut după ce s-a întors din Germania unde fusese plecat o perioadă de timp) văzând și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul, în baza art. 159, raportat la art. 155 și art. 156 din codul d e procedură penală va admite, în parte, propunerea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism () - Biroul Teritorial lași și va dispune prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul pentru o perioadă de 20 zile, începând de la data de 04.05.2008 și până la data de 23.05.2008, inclusiv.
Cât privește perioada de 20 de zile pentru care se va dispune prelungirea, aceasta va fi doar atât (și nu de 30 de zile), întrucât se apreciază, pe de o parte, că se impune ca procurorii să acționeze cu celeritate în strângerea probelor și în finalizarea urmăririi penale față de inculpatul arestat, iar, pe de altă parte, că această durată ar putea fi suficientă în acest sens, în condițiile în care pe parcursul prelungirii anterior acordate mijloacele de probă strânse în privința inculpatului arestat sunt aproape nesemnificative, ceea ce relevă o oarecare pasivitate.
Astfel, potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". Potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală măsurile preventive, inclusiv arestarea, se iau și, implicit, se prelungesc în scopul de "a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei". Noțiunea de "bună desfășurare a procesului penal presupune și implică însă efectuarea în continuare de acte de urmărire penală mai ales față de inculpatul arestat și după momentul arestării sale în vederea completării probatoriilor și, eventual, trimiterii în judecată.
În cauză însă, ulterior arestării preventive a inculpatului, procurorii, deși au efectuat o serie de acte de cercetare penală (personal sau prin delegare), acestea vizează aspecte colaterale și mai puțin semnificative din prisma acuzațiilor penale aduse (în special aspecte legate de încercările de influențare a anchetei ori de trimitere de bani în țară), care nu-l privesc, în mod direct, pe inculpatul arestat (cu excepția relațiilor comunicate de autoritățile germane, care însă nu au fost atașate la dosar). în aceste condiții, se impune ca organele de urmărire să acționeze cu celeritate, inculpatul neputând fi ținut în stare de arest preventiv, la dispoziția organelor de urmărire penală, o perioadă prea mare de timp, fără ca în cauză să continue efectiv cercetarea penală.
În ceea ce privește cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod pr. pen. sau a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451Cod pr. pen. aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă. Astfel, așa cum s-a arătat detaliat și motivat mai sus, la acest moment procesual, subzistă în continuarea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, pentru aceleași motive invocate la instanța de fond.
Criticile inculpatului, expuse pe larg în susținerea orală a recursului și consemnate în preambulul prezentei hotărâri, vizează în esență lipsa elementelor de ordin probator care să ateste săvârșirea de către inculpat de fapte penale și care să justifice privarea de libertate a acestuia.
De asemenea, nici pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu rezultă din actele dosarului, nefiind probe în acest sens, mai mult, având în vedere intervalul mare de timp de la momentul în care s-au început cercetările - 2006 - și până la momentul luării măsurii preventive - 2008, nu se poate justifica existența unui pericol pentru ordinea publică.
Și cu privire la motivarea instanței de fond, inculpatul a formulat critici relative la faptul că acesta - motivarea - "este total străină de natura cauzei și nu poate constitui un act de prelungire a privării de libertate". Solicită inculpatul ca, analizându-se toate actele depuse la dosarul cauzei, să fie admis recursul formulat și să se dispună punerea sa în libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recurusl de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin ordonanța procurorului din data de 5 martie 2008 dată în dosarul nr. 235/D/P/2006 al T - Biroul Teritorial Iașis -a dispus, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2, art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 și art. 279 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. "a" și art. 37 lit. "b" Cod penal.
Actele de urmărire penală efectuate până în prezent relevă că în cursul anului 2006 inculpatul, împreună cu alții, a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale la exploatarea sexuală a mai multor tinere majore și minore, inițial,pe raza municipiului I, iar din anul 2007 și-a extins activitatea infracțională de exploatare sexuală a tinerelor și în afara țării, urmărind și obținând foloase materiale injuste, precum și faptul că în perioada noiembrie 2007 - martie 2008 a deținut fără drept în locuința sa din orașul Podu - un cu gaze marca, seria - -, calibru 9 mm.
Măsura arestării preventive - dispusă în baza art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art. 143 și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală, referitoare la cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute, respectiv mai mare de 4 ani, cât și aceea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, reliefat de gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpat, modalitatea de comitere, amploarea în timp și în spațiu a activității infracționale conturate în sarcina inculpatului, natura relațiilor sociale necălcate prin presupusa comitere a faptelor, reprezentând date din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală. Cu privire la această coordonată apare ca nerelevantă împrejurarea că între data declanșării cercetărilor și momentul la care s-a dispus luarea măsurii preventive s-a scurs o anumită perioadă de timp.
Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază, din această perspectivă, că nici critica privind nemotivarea încheierii recurate nu este întemeiată, hotărârea primei instanțe fiind mai mult decât exhaustivă în expunerea atât a împrejurărilor ce se constituie în temeiuri privind îndeplinirea condițiilor impuse cu privire la luarea /menținerea unei măsuri preventive, cât și a probelor și indicilor existente la dosarul cauzei, care să justifice această presupunere.
De asemenea, raportat acestor considerente, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, fiind circumscrisă realizării scopului înscris în art. 136 Cod procedură penală.
În consecință, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. h Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recurusl inculpatului și să mențină, ca legală și temeinică încheierea recurată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, deținut în Arestul I, împotriva încheierii de ședință nr. 28/1.05.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.06.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Maria Cenușă, Iulia Elena
