Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 10/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHE IE REA nr.10
Ședința publică din 04 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii din data de 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, recurentul - inculpat -, în stare de arest asistat de apărător ales, avocat, recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat C-tin și avocat escu, recurentul - inculpat -, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința recurenților - inculpați, pe rând, dispozițiile art.70 Cod procedură penală, întrebându-i dacă doresc să dea declarație la instanța de recurs.
Recurenții - inculpați, având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere în fața instanței de recurs, rămânând valabile declarațiile anterioare.
Apărătorul recurenților - inculpați și -, avocat, depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat C-tin, depune la dosar două înscrisuri, respectiv scrisoare de angajare și carta d"identita.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, în baza art.38515al.2 lit.c raportat la art.3859pct.9 Cod procedură penală. Arată că încheierea din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău este nelegală, fiind vorba despre o motivare in corpore. Instanța de fond trebuia să analizeze pentru fiecare inculpat dacă se impune arestarea și să arate motivele. Precizează că încheierea este motivată in corpore, nu se face distincție pentru fiecare inculpat care au fost temeiurile de drept și cele concrete. că art.23 din Constituție și art.6 din CEDO consacră dreptul la libertate, un drept fundamental al oricărei persoane. Când acest drept este îngrădit, instanța trebuie să analizeze situație fiecărui inculpat în parte, nu in corpore. Susține că această motivare echivalează cu lipsa unei motivări. Pentru temeiurile invocate anterior solicită casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Învederează faptul că actele din cauză au desconsiderat dispozițiile imperative ale codului d e procedură penală, respectiv art.144 al.1 și 4 și art.185 Cod procedură penală. Arată că inculpatul a fost condus de lucrătorii la sediul Parchetului la data de 29.01.2009, ora 12. Ordonanta de reținere este dată cu ora 16,30. Art.144 al.1 spune că din durata reținerii se scade perioada cât persoana a fost dusă la sediul Parchetului. Precizează că ora reținerii trebuia să includă și această perioadă - a conducerii la sediul parchetului. că au fost încălcate și dispozițiile art.144 al.4 CPP, nefiind respectat termenul de 10 ore. Raportat și la art.185 CPP rezultă că aceste acte sunt lovite de nulitate absolută. Susține că inculpatului i s-a creat o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Cu privire la netemeinicia măsurii arestării preventive, s-a reținut că inculpatul are preocupări pentru fabricarea de instrumente pentru fraudarea - urilor. Pentru a se lua măsura arestării preventive trebuie întrunite cumulativ prevederile interne și cele ale CEDO. Trebuie îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.143 și 148 CPP, precum și condiția ca această măsură să se circumscrie scopurilor de la lit.a-e din art.5 al CEDO. Arată că la litera c) se arată că trebuie să existe aspecte verosimile că inculpatul pus în libertate ar săvârși alte fapte. La acest moment nu există indicii temeinice. Precizează că referatul cu propunere de arestare preventivă face o descriere pe larg. Susține că acele înregistrări telefonice nu au fost ascultate și nu se știe dacă aparțin inculpatului. că alte probe nu există pentru a se dispune privarea de libertate a inculpatului. Alte declarații care să incrimineze inculpatul nu există. Arată că nu înțelege de ce inculpatul este cercetat împreună cu ceilalți coinculpați, care au declarat că nu îl cunosc iar reprezentantul Ministerului Publica arătat că nu are legătură cu ceilalți inculpați. Precizează că faptul că la percheziția domiciliară a fost găsită o cutie și 2 sprayuri ce ar fi putut fi folosite la săvârșirea faptei nu face dovada că acestea aparțin inculpatului. Susține că nu sunt întrunite cumulativ dispozițiile art.143 și 148 CPP, deci nu se poate lua măsura arestării preventive. Învederează faptul că referatul cu propunere de arestare preventivă este întocmit pe dispozițiile art.148 lit.f, însă trebuie îndeplinite două condiții. Pentru prima nu face discuție, dar trebuie văzut dacă există pericol concret pentru ordinea publică, or nu există probe în acest sens. că în motivarea încheierii tribunalului, în penultima pagină, se face referire la lit.a,b,f dar în dispozitiv este trecută doar lit.f, deci motivarea este generică, in corpore. Arată că încheierea este pronunțată pe data de 30.01.2009, orele 2151și măsura arestării preventive a fost luată de la 16,30 pentru inculpatul, or o încheiere nu poate retroactiva. Precizează că la 30.01.2009, la ora 16,30 inculpatului i-au expirat cele 24 de ore de reținere. Avocații au solicitat să se constate acest lucru însă instanța a considerat că se impune ca inculpații să stea la dispoziția polițiștilor, stând în boxa acuzaților, fără cătușe. că pentru considerentele expuse în partea a doua a pledoariei solicită casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, respingerea propunerii de arestare și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurenților - inculpați și -, avocat, arată că din motivarea hotărârii tribunalului rezultă că 70-80% din hotărâre este copiată propunerea de arestare, nu s-a schimbat nici măcar caracterul literelor, în sistem informatic fiind efectuată operațiunea copy-paste. Precizează că apărarea nu are acces la magistrat și nici reprezentantul parchetului nu ar trebui să aibă. Cu privire la inculpatul, acuzarea în cuprinsul cererii are o singură referire, la sfârșit, de patru rânduri. Susține că nu se face afirmație că inculpatul a cunoscut acel grup organizat sau a desfășurat activități în folosul acestui grup. că în propunerea de arestare preventivă, la încadrarea juridică provizorie, este trimis în judecată și pentru această faptă, în mod greșit. Învederează faptul că instanța de fond a reținut că inculpatul i-a îndrumat în călătoria spre Lituania pentru că știa locul - lucru neadevărat, dat fiind că inculpatul nu mai fusese acolo. Arată că nu există probe în acest sens, dar totuși instanța a reținut acest aspect, că a călăuzit, deși nici procurorul nu a afirmat acest lucru. Precizează că toți inculpații au declarat că aveau. că inculpatul nu avea reprezentarea grupului, cunoscând un singur coinculpat și nu s-a reținut că ar fi săvârșit vreo acțiune în folosul grupului. Învederează faptul că s-ar putea reține în sarcina inculpatului art.20 Cp rap. la art.27 al.1 din Legea 365, dat fiind că a luat act de existența acelor carduri din portiera mașinii. Arată că instanța poate verifica încadrarea juridică dată faptei iar din materialul dosarului nu rezultă cele reținute. că nu există infracțiunea de participare la grup organizat. Precizează că infracțiunile expuse poate pot fi reținute celorlalți inculpați, dar nu și lui, căruia procurorul nu i-a ascultat telefonul. Nu solicită pentru acest inculpat înlocuirea măsurii, ci admiterea recursului și punerea în libertate. Cu privire la inculpatul, arată că faptele reținute în sarcina acestuia s-ar creiona. Precizează că se poate vorbi de temeinicia sau netemeinicia măsurii arestului preventiv. că probele existente sunt audierile inculpatului și acele convorbiri telefonice. Susține că dacă inculpatul este judecat în libertate sau arest, nu are importanță pentru instanța de judecată. Alte probe cu privire la inculpat nu ar mai putea fi făcute, decât eventual o confruntare cu ceilalți coinculpați și prezentarea materialului de urmărire penală. Învederează faptul că inculpatul și-a recunoscut faptele, deci se pune problema pericolului social și a interesului justiției. Se naște întrebarea cu ce ajută organul de urmărire penală dacă inculpatul este arestat sau liber. Arată că în afară de pedeapsa pentru infracțiunea de grup organizat, pedepsele prevăzute pentru celelalte infracțiuni sunt mici. Precizează că arestarea a fost dispusă în baza art.148 lit.f însă cu privire la pericolul social, acesta trebuie să rezulte din indicii determinate. că instanța de fond a motivat că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia infracțiunilor săvârșite, lucru care nu este adevărat. Susține că inculpatul ar prezenta pericol dacă ar săvârși infracțiuni de violență, dacă există pericolul că ar influența administrarea probatoriului, or singurul lucru ce l-ar putea face ar fi schimbarea declarațiilor, lucru pe care îl poate face și din arest. Solicită înlocuirea măsurii arestului cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. În concluzie, solicită admiterea ambelor recursului, pentru inculpatul să se constate că nu se impune arestarea iar pentru solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită respingerea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că motivarea instanței de fond este preluată în totalitate și în plus apar aspecte ce nu au legătură cu fapta pendinte, fiind copiat referatul cu propunere de arestare preventivă. Precizează că instanța la reținerea situației prezintă susținerile subiective ale Parchetului, ce dăunează înfăptuirii justiției și drepturilor inculpaților. Susține că hotărârea atacată este netemeinică, dat fiind că nu se analizează situația inculpatului. că inculpatului i se reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art.24 al.2 din legea specială și art.7 al.1 din legea nr.39. Învederează faptul că inculpatul nu are antecedente penale. Arată că urmărirea penală pentru a început din 26.01.2009, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat cum s-au săvârșit faptele. Aceste chestiuni sunt altfel decât la ceilalți inculpați. Precizează că hotărârea este netemeinică în acest sens - nu a analizat aceste aspecte. că inculpatul a fost reținut la 15,30, conform ordonanței. Acesta a fost oprit în trafic la C și în baza unui mandat de aducere a fost adus la Susține că la instanța de fond, la ora 16,30 arătat că inculpatul este liber. Această cerere a fost respinsă motivat de faptul că au fost deja începute audierile. La ora 17,30 făcut această cerere, care a fost respinsă. Inculpații au fost privați de libertate încă 6 ore, motivat că începuseră audierile. Această perioadă și cea scursă pentru conducerea la parchet însumează 14 ore. Învederează faptul că s-au încălcat dispozițiile art.144 al.4 CPP. trecută pe referat este 14,30, deci 23 de ore de la reținere. Art.144 al.4 impune procurorului să procedeze în termen de 10 ore la întocmirea referatului, însă acest lucru s-a făcut cu 13 ore mai târziu. Arată că în hotărârile ÎCCJ - toate termenele din dreptul procesual penal nu sunt termene de recomandare, ci atrag decăderea (recurs în interesul legii din februarie 2008). Precizează că există o situație personală concretă a fiecărui inculpat. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească în numele legii, care copie întrutotul referatul cu propunere. că instanța evocă o directivă a Curții Europene, care însă este de fapt o recomandare a Curții Internaționale de Justiție. Susține că referatul cu propunere este nelegal iar instanța de control judiciar este lipsită de putere în lipsa unei motivări privind arestarea inculpatului. Pentru aceste motive solicită casarea cu trimitere spre rejudecare. Învederează faptul că CEDO a condamnat statul pentru arestarea unor persoane, arătându-se că pericolul social trebuie motivat. Dă ca exemplu cazul Varga contra României, făcându-se referire la hotărârile Pantea contra României, Rupea c României, în care Curtea a arătat că practica organelor judiciare române era de a nu arăta temeiurile concrete ale arestării. Instanța de fond a invocat art.148 lit.f iar în motivare există un nou motiv de nelegalitate, vorbindu-se de convorbiri înregistrate, că există probe ce dovedesc vinovăția inculpatului, acestea fiind chestiuni de fond. Arată că trebuie cenzurată propunerea sub aspectul încadrării, care are influență asupra pericolului concret. Precizează că nu se poate reține art.7, dat fiind că nu există un grup bine structurat, organizat, nu se arată cine este liderul, ce legătură a avut inculpatul cu grupul. În art.8 se arată că este vorba despre o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Susține că se are în vedere o faptă cu pedeapsa de la 3 la 12 ani, fără prejudiciu. că nici cu privire la pericolul faptei, nici cu privire la persoana inculpatului nu sunt întrunite condițiile pentru a exista pericol social concret. În subsidiar, solicită obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, dat fiind că nu poate fi obligat să nu părăsească localitatea în condițiile în care are domiciliul în comuna Sascut. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul pe care-l reprezintă.
Apărătorul recurentului - inculpat -, avocat, invocă nelegalitatea și netemeinicia încheierii recurate. Cu privire la nelegalitate, arată că încheierea este o copie fidelă a referatului cu propunere de arestare preventivă. Precizează că în conformitate cu dispozițiile art.149 CPP, dacă se admite propunerea de arestare preventivă, aceasta trebuie motivată. Motivarea trebuie făcută pentru fiecare inculpat în parte. Susține că în cuprinsul încheierii se face vorbire generic de inculpați. că încheierea este nelegală și pentru alt aspect - în dosarul de urmărire penală, la fila 212 există ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale, în care inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.24, al.1,2 și art.25 din Legea nr.365/2002. Această ordonanță cuprinde fapta și încadrarea juridică iar în baza ordonanței se face propunerea de arestare. În considerentele încheierii și în mandatul de arestarea preventivă, inculpatul este reținut pentru art.7 din Legea 39, care nu îi este însă imputată inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art.38515pct.9 și 10. În ce privește netemeinicia, arată că activitatea infracțională se limitează la cele două operațiuni din ianuarie 2009, când i-a pus la dispoziție inculpatului acel aparat pentru confecționarea cardurilor. Precizează că din declarațiile inculpaților și rezultă că nu a avut altă implicare, prin confecționarea de carduri, obținerea vreunui folos și nu-i cunoștea pe ceilalți membri ai grupului. Susține că raportat la pericolul social concret, nu s-au făcut dovezi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public. că inculpatul locuiește în O iar la domiciliul lui a avut loc doar această operațiune, nu altele. Arată că inculpatul este tânăr, are doi copii minori și nu are antecedente penale. În principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, înlocuirea arestului cu obligarea de a nu părăsi țara. Precizează că măsura arestului preventiv se ia pentru buna desfășurare a procesului penal. susține că inculpatul a recunoscut fapta și lăsarea în libertate nu ar impieta cu ceva, dat fiind că acesta a avut o acțiune izolată.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat C-tin, arată că există nulități procedurale concomitent cu luarea măsurii arestării. Precizează că la 28.01.2009 ora 12 s-a început urmărirea penală iar la ora 23,50 se consemnează descinderea, luarea declarațiilor. La ora 16,15 inculpații au fost lipsiți de libertate și încătușați, pentru a fi aduși la După ce s-au luat declarații de învinuit, s-a pus în mișcare acțiunea penală, reținându-se că inculpatul a deținut acele carduri și a aderat la grupul organizat. Precizează că din durata reținerii trebuiau scăzute cele 7 ore de deținere administrativă. că în timpul judecății a solicitat să se ia act că măsura reținerii a încetat la ora 16,15, să se constate acest lucru de judecător și să fie luați inculpații din custodia gărzii și lăsați în sală, cerere respinsă pentru necesittatea audierii lor. Susține că există lipsa deducerii reținerii și nerespectarea art.144 al.4 CPP. Învederează faptul că aceste chestiuni au importanță, judecătorul antepronunțându-se prin refuzul punerii în libertate a inculpaților. reținerii administrative duce la concluzia că instanța a fost sesizată în afara termenului reținerii. În ce privește nelegalitatea, arată că dacă procurorul face propunere de arestarea preventivă, cu urmărirea penală pusă în mișcare, judecătorul nu poate ignora încadrarea juridică. Precizează că nu există deținere, conform art.24 al.2 și nu există nici aderare la grup, în legătură cu acest aspect trebuind a fi îndeplinite 3 condiții: să existe grupul, să existe voința celui care aderă și să fie acceptat de membrii grupului. Or șoferul nu a vorbit decât cu 2 din cei reținuți că ar constitui grupul. Susține că deținerea în scopul de a săvârși infracțiuni bancare este discutabilă. că inculpatul era șofer, nu a deținut efectiv ci a acceptat acele carduri în mașină, deci se poate vorbi eventual despre o tentativă. Arată că dacă propunerea de arestare este temeinică, poate fi copiată în motivarea hotărârii. Însă se face vorbire despre lit.a,b,f ale art.148 iar în dispozitiv apare doar lit.f, deci există o contradicție. Precizează că motivarea trebuie raportată la persoana care a săvârșit fapta. Susține că în ce privește inculpatul, sunt reținute doar două mesaje. Inculpatul s-a autoincriminat, a fost prins și a recunoscut. că trebuie reținute și aceste aspecte, precum și faptul că nu are antecedente penale. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv și luarea măsurii interzicerii de a părăsi țara.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat escu, arată că ceilalți avocați au arătat ceea ce se putea spune despre această încheiere. Precizează că măsura arestării este una de excepție și se ia când organul de urmărire penală consideră că este utilă pentru buna desfășurare a urmăririi penale și pentru a împiedica sustragerea de la aceasta și când inculpatul a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există pericol concret pentru ordinea publică. Susține că procurorul nu spune de ce a solicitat arestarea, prin ce s-a afectat buna desfășurare a procesului penal și care este proba că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. că propunerea de arestare a fost făcută cu încălcarea legii. Reținerea s-a dispus la ora 23 iar referatul a fost înaintat instanței la aproape expirarea acestei măsuri. Dă citire dispozițiilor art.144 al.4 CPP și învederează faptul că din datele înscrise pe actele de la dosar rezultă că aceste termene nu au fost respectate, ori art.185 prevede nulitatea actelor întocmite peste termen. Arată că prin prevederea termenului de 10 ore s-a asigurat posibilitatea de analizare a propunerii. Precizează că în această perioadă este o stare de recesiune, când crește numărul infracțiunilor economice. Se naște întrebarea cât de gravă este fapta pe care a săvârșit-o inculpatul. Susține că este vorba despre o infracțiune de furt. că inculpatul este un om liniștit, a recunoscut, regretă ce a făcut, dar nu tot din ce spune conduce la ideea că a săvârșit fapta. Arată că odată ajuns în Lituania, inculpatul nu mai avea cu grupul. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a mandatului de arestare preventivă. Dacă se consideră că este necesar, să se ia măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicitând cuvântul în completare, solicită în subsidiar obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, în completare, arată că instanța la interogarea inculpatului a dat impresia că va lua măsura arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursurilor inculpaților ca nefondate și menținerea hotărârii Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică. Arată că sunt întrunite condițiile prev. de art.1491CPP. Susține că măsura arestării se impune pentru efectuarea actelor de urmărire penală, cauza având ca obiect cercetarea mai multor grupuri infracționale ce au legătură. că mai sunt persoane ce trebuie identificate și audiate, trebuie efectuate percheziții și întregit probatoriul, cel puțin pentru inculpatul, prin intermediul unei comisii rogatorii. Precizează că pericolul pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților a fost explicat în referat și poate fi apreciat în funcție de mai multe criterii, din probatoriu rezultând indicii temeinice și suficiente privind săvârșirea infracțiunii și natura infracțiunii, natura relațiilor afectate, temeiuri suficiente că lăsarea în libertate reprezintă pericol pentru ordinea publică. În ce privește depășirea duratei reținerii, art.144 al.11prevede că dacă reținerea se face după audierea inculpatului citat, termenul de 24 de ore se calculează după emiterea ordonanței. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor și situația de fapt reținută, probatoriul administrat, respectiv procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților, se coroborează sub aspectul că inculpatul are legătură cu altă grupare, cu privire la alt membru -. Arată că infracțiunea cu privire la inculpatul reiese din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, din care rezultă că a luat legătura cu inculpatul și a vorbit despre comiterea infracțiunii și constituirea grupului, încă din luna. Înțelegerea este dovedită și prin obiectele găsite asupra inculpatului - un pliant cu locuri de cazare în și monede specifice acestei țări. Ceilalți inculpați au declarat că l-au cooptat pe pentru a-i conduce în acea țară întrucât cunoștea locații. Referitor la lipsa prejudiciului, arată că au fost reținute doar infracțiuni de pericol, nu de prejudiciu. Pune concluzii de respingere a recursurilor.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat escu, arată că toți apărătorii au susținut că încheierea este nelegală deoarece nu s-a motivat pentru fiecare inculpat în parte. Susține că procurorul nu a vorbit cu privire la fiecare inculpat iar în discursul său procurorul nu a făcut referire la inculpatul pe care-l reprezintă.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că nu se poate spune că detenția a fost una legală pentru acele ore. Învederează faptul că procurorul vorbește despre convorbirile telefonice ale lui din luna 2008, însă urmărirea penală a început în ianuarie 2009, deci se naște întrebarea care au fost temeiurile ascultării telefonului în luna. că art.144 nu trebuie interpretat așa cum a făcut-o reprezentantul parchetului. Susține că procurorul trebuia prin ordonanță să scadă perioada detenției administrative.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită punerea în libertate, precizând că nu are implicare în această faptă. Susține că are datorii la întreținere, o mașină de 400 euro, deci nu poate fi un lider al clanului. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate.
Recurentul - inculpat solicită judecarea în stare de libertate, precizând că nu prezintă pericol pentru societate.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită punerea în libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat - solicită punerea în libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită punerea în libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat - solicită punerea în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Prin încheierea din data de 30.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua dispus, în temeiul art.146 pr.pen, art.149 ind.1 pr.pen. cu art.148 lit. pr.pen. admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Biroul Teritorial Bacău, de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților, -, fost, și - și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
1. fiul lui și, născut la data de 06-08-1959 în com., jud. B, domiciliat în B,-/C/2, posesor al CI seria - nr. -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 1,2, art. 25, art. 27 al.1,2 din Legea 365/2002 și art. 42 al.1 din Legea 161/2003, art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, b pen.; pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 16,30 și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
2. fiul lui și, născut la 14-03-1985 în B, domiciliat în sat. Sascut, nr. 137, com. Sascut, jud. B, CNP --, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 24 al. 1, 2 din Legea 365/2002 și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.; pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 19,10, și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
3. - fiul lui și, născut la data de 01-11-1986 în com. Podu T, jud. B, domiciliat în sat. Sascut, com. Sascut, -. B,.2, jud. B, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 1, 2 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.; pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 15,25, și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
4. - - fiul lui și, născut la 27-09-1976 în mun. Sf. G, jud. C, domiciliat în mun. O,-,. 94, jud. B, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 1, 2 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 25 din Legea 365/2002 și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen. pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 18,10, și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
5. fost - fiul lui G și, născut la 25-06-1982 în B, domiciliat în sat Sascut, com. Sascut. Jud. B CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 2 din Legea 365/2002 și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a pen. pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 16,15 și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
6. - fiul lui și, născut la data de 01-07-1983 în co. Podu T, domiciliat în com. Podu T, posesor CI seria - nr, -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 2 din Legea 365/2002 și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a pen. pe timp de 29 de zile, începând cu data de 30.01.2009, ora 17,50, și până la data de 27.02.2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 14-02-2008 lucrătorii din cadrul de Combatere a Organizate B s-au sesizat din oficiu cu referire la faptul că numiții, și s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni la egea comerțului electronic - Legea 365/2002. Investigativ s-a stabilit că susnumiții, sprijiniți și ajutați de alte persoane neidentificate, desfășoară activități infracționale pe linia fabricării de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronice, pe care le utilizează atât în țară, cât și în străinătate în scopul obținerii de beneficii ilicite prin retragerea neautorizată de numerar, prejudiciind astfel titularii instrumentelor de plată falsificate.
Urmare a documentării probaționale a cauzei s-au identificat conexiuni infracționale ale membrilor acestei grupări cu altă grupare infracțională organizată în care sunt implicați o parte din membrii familiei - dintre care, - aflați în legătură ilicită cu, -, -- și alte persoane neidentificate până în prezent, toți acționând în modalitate organizată pe linia falsificării instrumentelor de plată electronică și a fraudării bancomatelor din țară și străinătate în scopul obținerii de beneficii ilicite, cu rezultatul de prejudiciere al titularilor cardurilor.
Probatoriul administrat în cauză a concretizat indicii temeinice cu privire la faptul că activitatea infracțională a sus-numiților se desfășoară în formă organizată de o perioadă de timp, membrii grupării acționând pe diferite linii specifice (confecționare, falsificare instrumente, aparatură destinată fraudării, respectiv fraudare efectivă), preluând diferite atribuții, în funcție de necesitățile grupului, în țară sau străinătate, în vederea realizării scopului final de obținere de beneficii financiare, constatându-se o mobilitate pronunțată privind numărul persoanelor angrenate în circuitul infracțional și specificul activităților ilicite pe care le materializează pe acest segment de criminalitate organizată.
S-a făcut precizarea că monitorizarea acestor grupări nu indică o organizare infracțională clasică, cu o structură ierarhică de tip piramidal, ci mai degrabă de o mulțime de funcții bine delimitate ale mai multor celule din cadrul unei rețele infracționale, specifice și în directă legătură cu activitatea de carding, dar care întrunesc elementele de bază ale criminalității organizate - asocierea mai multor persoane, pe o perioadă îndelungată de timp, cu sarcini bine delimitate, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, pentru obținerea de beneficii ilicite.
Astfel, gruparea compusă din membrii familiei este cunoscută cu preocupări pe linia confecționării artizanale de aparatură destinată fraudării bancomatelor, cât și pentru utilizarea acesteia preponderent în străinătate, parte din membrii familiei fiind cercetați inclusiv în străinătate - Germania, pentru infracțiuni de același gen. Comisia rogatorie adresată de autoritățile germane parchetului relevă faptul că numitul este cercetat în stare de arest într-un dosar instrumentat de autoritățile germane din, alături de a, pentru comiterea în bandă organizată de fals de carduri de plată cu funcție de garanție și spălare de bani.
Discuțiile telefonice interceptate autorizat purtate de și cu AN aflat la nr. de telefon - (post telefonic din Germania), la data de 22.09.2008, ora 18:38:06 confirmă preocupările infracționale ale membrilor familiei și implicarea acestora în cadrul grupului infracțional, rezultând că acesta din urmă a participat la procesul aflat pe rol în Germania, comunicând celor doi membri ai familiei detalii ale audierilor efectuate în cauză, inclusiv aspecte legate de implicarea acestora ( și ), în vederea pregătirii apărării de către aceștia.
Conform monitorizărilor intruzive efectuate în cauză, s-a stabilit cu certitudine că începând cu luna iulie 2008, inc. a avut preocupări pe linia confecționării și procurării echipamentelor artizanale destinate fraudării bancomatelor, întreținând permanent legături de colaborare cu persoane din același mediu infracțional, cunoscute cu astfel de preocupări, ulterior, în perioada imediat următoare organizând și coordonând activitatea grupului - acesta fiind cel care s-a ocupat permanent de racolarea "săgeților" (persoane utilizate la transportarea sau utilizarea efectivă a echipamentelor în străinătate, în vederea colectării datelor reale de identificare a cardurilor aparținând cetățenilor străini, pentru reutilizarea acestora prin inscripționarea pe carduri blank, sau a efectuării de operațiuni de retrageri neautorizate de numerar de la bancomate).
S-a precizat faptul că, grupările care acționează pe linia fraudării bancomatelor cu componentă transfrontalieră, utilizează în ultima perioadă un mod de operare sofisticat, ce presupune folosirea mai multor "săgeți" pe diferite segmente ale activității infracționale, precum și utilizarea unor locații diverse pentru culegerea datelor, respectiv efectuarea de operațiuni neautorizate, ceea ce denotă măsuri de precauție sporită și evitarea atragerii răspunderii personale pentru faptele penale comise.
Revenind la atribuțiile înv., din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat a rezultat că acesta s-a ocupat cu precădere de procurarea aparaturii destinate skimming-ului și celorlalte operațiuni presupuse de activitatea infracțională, definită generic drept carding, de racolarea săgeților și coordonarea acestora, de întreținerea relațiilor cu alte rețele de carding, în vederea procurării de noi echipamente, a identificării de specialiști în domeniu sau de noi săgeți - cunoscut fiind faptul că acest fenomen infracțional presupune flexibilitate și instabilitate, în ceea ce privește membrii componenți ai unei rețele infracționale, datorită structurii sale adaptabile și abilităților de a substitui o persoană.
Ca membru al familiei și înv. a fost cooptat în cadrul grupării infracționale având atribuții diverse sub directa îndrumare a tatălui său.
Astfel, monitorizările intruzive au confirmat preocupările infracționale ale acestuia atât pe linia procurării diverselor elementelor componente necesare confecționării artizanale a aparaturii destinate fraudării bancomatelor, cât și pe linia realizării efective de retrageri neautorizate de numerar în străinătate.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că membrii grupării au acționat, în principal pe linia fraudării bancomatelor în străinătate, totodată constatându-se și efectuarea de operațiuni neautorizate cu ajutorul instrumentelor de plată falsificate și în țară.
În concret, în acest sens, s-a identificat faptul că unul din membrii grupului, a efectuat la data de 22.10.2008, ora 19:50:05, operațiuni frauduloase de retragere de numerar la un aparținând Băncii Bank, amplasat pe raza mun. B, pe-, cu ajutorul unui card cu inscripția " " a cărui bandă magnetică conținea datele reale ale unui card bancar emis de o instituție financiară din Marea Britanie. Relevant în acest sens este procesul verbal întocmit de organele de poliție din cadrul B, urmare a sesizării Bank.
învinuitului în acest sens sunt confirmate și de monitorizările intruzive, relevantă fiind convorbirea telefonică dintre înv. () și înv. () din data de 02-08-2008, ora 09:14:17.
intruzive, coroborate cu datele rezultate pe cale de anchetă, au stabilit că în cursul anului 2008, inc. l-a racolat în același scop infracțional în cadrul grupării și pe inc., cunoscut ca având aceleași preocupări infracționale.
În acest sens, în cursul lunii octombrie 2008, inc. i-a înmânat inc. o sumă de bani și aparatură confecționată artizanal destinată fraudării bancomatelor și i-a dispus să se deplaseze în localitatea din Germania, în vederea montării acesteia la -uri pentru realizare a activității de skimming (copierea datelor de identificare inscripționate pe magnetică a cardurilor).
Din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că inc. a adus la îndeplinire sarcina trasată. Elocvente în acest sens sunt și procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, purtate la data de 16-11-2008 de inc. () cu inc. (), pe de o parte, cât și de acesta din urmă cu concubina sa, pe de altă parte.
Inculpatul avea ca atribuții în cadrul grupării conduse de inc. realizarea activității de culegere a datelor de identificare a cardurilor valide, pe care le punea la dispoziție acestuia, în vederea inscripționării ulterioare a acestora pe carduri blank și efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar.
Cunoscând în Germania și alte persoane cu preocupări infracționale de același gen care i-au promis obținerea de beneficii materiale substanțiale, inc. s-a întors în țară împreună cu acestea, i-a predat inc. aparatura destinată activității de skimming, și a hotărât să se reorienteze către o altă grupare infracțională.
Așa cum am precizat anterior, această mobilitate în vederea reorientării către alte rețele, este de esența activității infracționale pe linia fraudării bancomatelor, fiind cunoscut faptul că, în cadrul activității denumite generic carding grupările interacționează între ele, atât pe segmentul schimbului informațional, cât și a celui de aparatură, carduri, chiar și persoane specializate, într-o interdependență firească de la cauză la efect.
de oportunitatea obținerii unor beneficii financiare substanțiale, inc. a acceptat să iasă de sub finanțarea directă a grupării inc., și să treacă în gruparea condusă de un cetățean aflat pe teritoriul Angliei cu atât mai mult, cu cât acesta îl însărcinase pe linia rescrierii cardurilor și folosirii efective a acestora, ceea ce însemna o încredere mai mare și implicit o promovarea în ierarhia acestui grup.
În aceeași situație cu inc. se află și inc., care a activat și el anterior pentru mai multe grupări cunoscute cu aceleași preocupări infracționale. noii grupări la care au aderat aceștia, îi cunoștea pe ambii inculpați, și pentru obținerea unei activități infracționale eficiente a transmis pe e-mail inc. aprox. 200 de numere de identificare a unor carduri valide și codurile PIN asociate conturilor aferente.
Concomitent, printr-un intermediar a transmis inc. suma de 1000 de euro, necesară achiziționării de blank-uri și inscripționării acestora cu datele ce se aflau în posesia inc.. Cei doi inculpați la rândul lor se cunoșteau între ei, fiind consăteni și întâlnindu-se anterior în străinătate unde au desfășurat ambii activități legate de carding.
În vederea realizării acestei rezoluții infracționale inc. și au cooperat pentru procurarea de carduri blank, achiziționând aprox. 210 blankuri, de la diferite persoane neidentificate, și inclusiv prin intermediul inc., ceea ce demonstrează interferența inevitabilă a membrilor celor două grupări.
Ulterior, inc. a apelat la cunoștințele sale cu aceleași preocupări infracționale, însă pe segmentul inscripționării datelor reale ale cardurilor pe blankuri, contactându-l în acest sens pe inc. -, care poseda aparatura necesară acestei activități, un 206 (denumit în argou "").
Având în vedere faptul că inc. - domiciliază în mun. O, iar inc. și nu aveau posibilități proprii de deplasare în această localitate, l-au cooptat în cadrul grupării și pe inc., căruia i-au solicitat să îi ajute transportându-i pentru inscripționare a blankurilor în mun. O și i-au propus de asemenea, ca în schimbul unui procent considerabil, să îi însoțească în Lituania, unde urmau să efectueze efectiv operațiunile de retragere neautorizată de numerar.
În deplină cunoștință de cauză, inc. s-a deplasat împreună cu inc., la locuința inc. - din mun. O, în trei rânduri repetate, în perioada 24-26.01.2009, pentru realizarea inscripționării blankurilor.
ca plecarea în Lituania să se realizeze la data de 28-01-2009, inc., și, au procedat în prealabil la ascunderea cardurilor falsificate în portierele dreapta față și spate ale autoturismului marca cu număr de înmatriculare străin, indicativ CB 389 YB, sens în care au desprins partea din plastic în care aplicate boxele și au introdus cardurile în acest spațiu.
plecării inc., cunoscând că inc. - a mai fost plecat anterior în Lituania și deținea date exacte cu privire la locații și bancomatele neprotejate la care puteau să efectueze în siguranță operațiunile de extrageri de numerar a apelat la acesta și în schimbul unui beneficiu financiar i-a solicitat să îi însoțească și să îi ajute în buna realizare a activității infracționale.
Acceptând această propunere, inc. -, aflat în străinătate, a fost așteptat de ceilalți membri să revină în România, motiv pentru care aceștia și-au amânat în mod repetat plecarea.
Colaborarea inculpaților în scopul realizării rezoluției infracționale propuse este dovedită și de monitorizările intruzive
De asemenea relevante sunt și convorbirile aflate la vol. III dosar de urmărire penală fl.200-236, din care rezultă permanenta colaborare între membri aceste grupări și legătura acestora cu liderul grupului, persoana neidentificată din Anglia, atribuțiile de coordonare ale acestuia și întrepătrunderea cu membrii celellate rețele ce fac obiectul cauzei.
La data de 28-01-2009, inc., și au plecat din com. Sascut, jud. B, cu autoturismul aparținând inc., cu nr. de înmatriculare precizat anterior, în mun. B s-a alăturat grupării și inc. -, și s-au deplasat spre una din vămile din vestul țării, cu intenția de a ajunge în Lituania.
La aceeași dată, în jurul orelor 2350, la intrarea în mun. CNd inspre localitatea T, s-a procedat la oprirea în trafic a autoturismului cu care se deplasau cei patru inculpați și cu ocazia percheziției efectuate asupra acestuia s-au identificat 159 de carduri falsificate, ascunse în portierele dreapta față și spate.
De asemenea, asupra inc. s-a găsit suma de 550 de euro, reprezentând suma rămasă din finanțarea liderului grupării.
Procedându-se la citirea datelor inscripționate pe magnetică a cardurilor ridicate cu această ocazie, s-a constatat că datele prezente pe acestea reprezintă date de identificare a unor carduri valide, ce sunt prezentate în procesul verbal întocmit de organele de poliție din cadrul în prezența inculpaților la data de 29-01-2009.
Față de numiții, -, a fost începută urmărirea penală la data de 26-01-2009 ora 0900sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 1,2, art. 25, art. 27 al.1,2 din Legea 365/2002 și art. 42 al.1 din Legea 161/2003, art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, b pen, cercetările au fost extinse și s-a început urmărirea penală și față de și -, la data de 28-01-2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al. 2 din Legea 365/2002 și art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Ulterior, urmare a cercetărilor efectuate în cauză s-a procedat la schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute inițial în sarcina inc., -, prin ordonanța din 29-01-2009.
La aceeași dată, 29-01-2009 inculpații au fost reținuți pentru perioadă de 24 de ore, astfel inc. începând cu ora 1525, - 1615- 1630, - - 1750, - - 1810și ora 1910.
Faptele anterior expuse se probează cu: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto cu aspecte ale acestei acțiuni, procese verbale întocmite de organele de poliție privind citirea datelor inscripționate pe magnetică a cardurilor identificate asupra inculpaților, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpaților și a asupra unor autoturisme utilizate de aceștia, procesele verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, procesele verbale întocmite ca urmare a punerii în executare a autorizațiilor privind interceptarea de imagini, procesul verbal întocmit cu ocazia sesizării Bank privind efectuarea de retrageri neautorizate de numerar de către inc., însoțit de planșa foto, coroborate cu declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc în esență comiterea faptelor, astfel cum au fost descrise, cu excepția inc..
Din probele administrate a rezultat că inculpații, -, ȘI se află în situația prevăzută de art. 148 lit., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
S-a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.
De asemenea s-a considerat că, având în vedere că probatoriul administrat în cauză relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, în vederea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, pentru identificarea și audierea celorlalți participanți la săvârșirea faptelor, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că la săvârșirea faptelor au participat mult mai multe persoane ce nu au fost identificate încă.
Totodată, s-a considerat că arestarea preventivă a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.
Modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio-umane afectate, încălcări grave ale dreptului de proprietate ce afectează grav sistemul financiar bancar - impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul social al protejării societății primează interesului personal al inculpatului.
Legal citați, inculpații au fost prezenți, fiind asistați de apărători aleși. Fiecare dintre inculpați a solicitat, prin apărătorii lor, respingerea sesizării de arestare preventivă a lor, întrucât nici unul dintre ei nu prezintă gradul de pericol concret de care face vorbire art. 148 lit.f pr.pen. temei în baza căruia s-a solicitat de către DIICOT arestare lor; că, temeiurile concrete cerute de art.143 pr.pen. nu există, cel puțin pentru infracțiunile arătate în referat, cele privind art.7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, fiindcă nici unul dintre inculpați nu a avut reprezentarea faptului că face parte, că aderă la un grup infracțional organizat, nu au un lider recunoscut și respectat, așa încât pentru această infracțiune nici măcar nu sunt întrunite condițiile art-143 și apoi ale art.148 pr.pen. Consideră discutabilă și încadrarea juridică dată pentru prima infracțiune, apreciind că poate fi vorba doar de o tentativă în ceea ce privește art.24 alin.1,2, art.25 și art.27 din Legea 365/2002, în sensul că inculpații nu au reușit să utilizeze cardurile false, ei fiind prinși în flagrant, pe drum,înainte de a părăsi țara. Pentru toate aceste considerente, apărătorii aleși, au solicitat, pentru fiecare dintre clienții lor, respingerea propunerii de arestare preventivă și cel mult, luarea unei alte măsuri preventive, cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere și poziția sinceră a fiecăruia dintre ei, de lipsa antecedentelor penale, de lipsa unui prejudiciu, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, fiecare dintre ei fiind determinați la obținerea unui astfel de câștig din lipsa mijloacelor financiare, fiind presați, în diferite moduri de achitarea unor vechi datorii, de lipsa locurilor de muncă, de persoana fiecărui inculpat în parte.
Temeiurile concrete de care face vorbire art. 143 pr.pen. privind comiterea de infracțiuni pentru care au fost cercetați inculpații, s-a apreciat că există pentru fiecare în parte. Astfel, inc. a fost identificat - prin fotografierea sa - în timp ce încerca să extragă bani de la bancomat folosind un card fals, avea în posesia sa un aparat specific de clonat carduri (depistat la percheziția domiciliară, doi dintre fii săi sunt arestați în afara țarii pentru comiterea de infracțiuni de același gen, și de la care, probabil că are acel aparat, iar legătura sa cu celălalt inculpa a fost și ea dovedită și recunoscută de ambii. Inculpatul a desfășurat activități de căutare, de identificare a unei persoane care să-i poată ajuta de copierea de 200 de numere de carduri pe altele blank, totul desfășurat la propunerea acelei persoane misterioase - cetățean român aflat în prezent în Anglia - persoană ce l-a contactat și pe celălalt inculpat. Prin colaborarea lor, s-a reușit să se transcrie, să se realizeze acel aproximativ 200 de carduri false, fiind găsit inculpatul, care avea un aparat 2006 cu care au realizat cardurile false. Inulpatul a fost cel ce a efectuat copierea cardurilor, iar, a profitat de existența acestor cifre, așa încât, profitând de neatenția inculpatului a copiat și pentru el acel numele ascunzându-le într-un folder pe laptopul său personal (potrivit declarației inc.). De organizarea călătoriei s-au ocupat cei doi inculpații și la sugestia persoanei din Anglia, destinația fiind Lituania,fiind găsit inculpatul. Acesta a fost de acord punându-și autoturismul său la dispoziția celor doi, și asigurând ascunderea cardurilor în portierele mașinii sale. Rolul ultimului inculpat a fost acela de a-i îndruma în călătoria lor, fiindcă acesta mai fusese plecat în Lituania.
Potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 139 și 160/b Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acel moment s-a considerat că nu există date care să conducă la concluzia că nu există temeiuri care să justifice luarea măsurii preventive a arestării. În speță își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit." f " din Codul d e procedură penală, acuzațiile ce planează asupra inculpaților acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora. Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, s-a reținut că la acel moment interesul general prevala în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă.
Constatând că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile de arestare preventivă prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei instanța în conformitate cu dispozițiile art. art. 149, 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 148. lit." a,b,f " Cod procedură penală a admis propunerea de arestare preventiva formulată de DIICOT -B, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, - pe o durată de 29 zile.
Împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive au formulat recurs toți inculpații, susținut în fața instanței prin apărători aleși, pentru doi dintre ei recursul fiind motiva și în scris.
Pe lângă excepții, la care instanța de recurs se va referi mai jos, se invocă, în esență, lipsa de pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce privește fiecare inculpat, în principal datorită contribuției reduse la activitatea infracțională.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, motivele invocate și din oficiu, Curtea de Apel constată următoarele:
În primul rând este criticată metoda procurorului de a emite mandate de aducere pentru inculpați, de a-i audia în stare de privare de libertate, după care s-au emis ordonanțele de reținere.
Atât judecătorul de la fond, care a avut de soluționat propunerea de arestare preventivă, cât și instanța de recurs, care are menirea de a controla încheierea recurată, nu au ca obiect al judecății stabilirea caracterului și modului de punere în executare a mandatelor de aducere de către organele de urmărire penală.
Eventualul abuz exercitat de organele de executare la aducerea persoanelor inclusiv în mandatele de aducere nu se verifică în această procedură.
Ulterior, la expirarea ordonanțelor de reținere, continuarea privării de libertate, așa cum au reclamat inculpații, poate atrage, în măsura în care se verifică, o răspundere a organelor care-i aveau în pază sau a celor care le conduc, dar nu poate constitui un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a încheierii recurate, care are un alt obiect.
În ceea ce privește formularea propunerii de arestare preventivă după perioada de 10 ore impusă de lege, instanța de recurs opinează că termenul arătat este de recomandare, așa cum sunt și cele prevăzute în art.261 alin.1 CPP sau 310 al.2 CPP, care nu împiedică și nu sancționează cu nulitatea actele care sunt efectuate ulterior. Rațiunea instituirii de către legiuitor a unui asemenea termen este evidentă și interesează judecătorul de la fond care are obligația de a se pronunța asupra propunerii până la expirarea reținerii. De altfel, și depășirea acestui ultim termen nu atrage decăderea și apoi nulitatea încheierii de arestare preventivă.
Procedând efectiv la un control judiciar al încheierii recurate, Curtea de Apel reține că ea cuprinde în esență motivele pentru care se consideră incident temeiul arestării prevăzut de art.148 lit.f CPP, pentru fiecare dintre inculpați, motive care însă vor fi dezvoltate și de instanța de recurs.
Astfel, inculpatul dovedește o preocupare veche pe linia fraudării bancomatelor, întreținând legături infracționale cu diverse grupări ce acționează în țările Europei de Vest, fiind suficient de amintit doar de copiii săi arestați în Germania, dar și cu alte grupări, precum și de faptul cooptării inculpatului și folosirea lui la obținerea datelor necesare inscripționării de carduri false. Observând și antecedentele sale penale, în mod clar se evidențiază din rândul tuturor recurenților ca un element infracțional ce prezintă o gravitate deosebită ca pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește ceilalți inculpați, este adevărat că circumstanțele lor personale ținând de vârstă, de lipsa antecedentelor penale și de urmările faptelor pentru care sunt inculpați, pledează pentru un tratament procesual diferit.
Însă, analizându-se în concret activitatea infracțională pentru care fiecare din ei este urmărit penal, modul în care au acționat și efortul depus pentru succesul operațiunii de fraudare a bancomatelor și de prejudiciere a persoanelor de pe cardurile cărora au fost copiate datele lor reale, se conturează pentru toți acea stare de pericol pentru ordinea publică, în sens larg, incluzând și bunul mers al procesului penal, care constituie temei al arestării preventive.
Astfel, la dosar sunt probe și indicii temeinice că:
1) Inculpatul a realizat, în principal, legătura cu persoana ce i-a furnizat datele necesare confecționării cardurilor false, a primit bani în vederea achiziționării de carduri albe prin intermediul lui. La acestea se adaugă preocupările sale anterioare, pe aceeași linie, din Germania, la îndemnul inculpatului. Perseverența dovedită în obținerea de câștiguri materiale ilicite prin fraudarea bancomatelor arată cu prisosință că lăsarea sa în libertate este dăunătoare societății.
2) Inculpatul a primit pe adresa sa de e-mail datele transmise din Anglia, le-a inscripționat cu ajutorul lui pe cardurile albe și l-a cooptat în grup și pe inculpatul.
Ulterior, a participat la ascunderea cardurilor în portiera mașinii pentru a nu fi depistate pe drumul până în Lituania. Se observă că implicarea sa nu a fost accidentală, mai mult, a conlucrat la atragerea de noi persoane și la asigurarea succesului operațiunii.
3) Inculpatul a asigurat transportul inculpatului în 3 rânduri la O, cunoscând scopul deplasării așa cum singur recunoaște și cum declară și. Ulterior, se integrează activ în grupare acceptând să se deplaseze în Lituania, cu portiera plină de carduri false, contribuind în mod esențial la atingerea scopului infracțional vizat de inculpații și, de care ar fi urmat să beneficieze și el.
4) Inculpatul -, după ce a efectuat retrageri frauduloase de sume de bani din bancomate pe teritoriul Franței și după ce și-a procurat dispozitivul de înregistrare a cardurilor, precum și programele ajutătoare, l-a instruit pe inculpatul în acest sens și chiar a sustras unele date de la acesta, evident în scopul de obține personal banii din bancomate.
sa infracțională arată o specializare în acest domeniu, la care apelează ori de câte ori i se ivește ocazia.
5) În fine, inculpatul -, despre care inculpatul afirmă că a mai fost în Lituania și asupra căruia s-au descoperit monede din această țară, vine din Anglia special pentru a se alătura inculpatului amintit, pentru merge în țara arătată, unde experiența sa anterioară a fost considerată ca fiind valoroasă. Singur recunoaște că a știut de la început scopul deplasării, că a discutat telefonic și s-a întâlnit, ulterior, de mai multe ori cu inculpatul, acesta din urmă amânând deplasarea până când inculpatul, cu ajutorul său apreciat ca meritând așteptarea, s-a alăturat grupului în
Deși, până în momentul prinderii inculpaților de organele de urmărire penală, activitatea infracțională a lui nu s-a materializat într-o măsură la fel de mare ca a celorlalți, rolul său ar fi urmat să se manifeste în această etapă, cea mai importantă, a obținerii câștigului material ilicit prin indicațiile mai mult decât folositoare, bazate pe deplasarea sa anterioară în Lituania, de care ar urma să beneficieze toată gruparea.
Pe lângă contribuțiile concrete și diferite ale fiecărui inculpat, instanța de recurs, ca, de altfel, și judecătorul de la prima instanță, are în vedere și contextul generalizat pe care l-a dobândit fenomenul infracțional al fraudării bancomatelor în țările europene, la care participă tot mai mulți cetățeni români, care la rândul lor atrag în această activitate cunoștințele rămase în țară.
Se remarcă, de asemenea, că fraudarea bancomatelor, ca și pericol social abstract, nu este un simplu furt, în mod cert o asemenea operațiune presupunând eforturi deosebite din partea făptuitorilor. În același timp și prejudiciul produs se poate manifesta în sume de bani considerabile.
În consecință, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul a dispus arestarea preventivă a tuturor inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală.
Cu toate acestea, pe lângă motivarea neîndestulătoare, judecătorul de la prima instanță în mod nelegal a precizat ora de la curge arestarea preventivă.
Pe lângă argumentele de text care arată clar că efectele se produc de la momentul emiterii mandatului și nu retroactiv, există și argumente de logică juridică ce impun ca durata audierii inculpaților în vederea arestării preventive să nu fie inclusă în această perioadă. În sfârșit, arestarea preventivă se calculează pe zile iar nu pe ore.
Prin urmare, recursurile inculpaților vor fi admise numai cu privire la acest aspect, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, mențiunea orei urmând a fi înlăturată.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.38515, pct.2, lit.d pr.pen. admite recursurile formulate de recurenții-inculpați, și, împotriva încheierii pronunțate la data de 30.01.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește mențiunea orei de la care începe să curgă măsura preventivă a arestului.
Casează încheierea penală recurată cu privire la acest aspect și dispune înlăturarea mențiunii orei de la care începe să curgă măsura preventivă a arestului, pentru fiecare din inculpați.
Constată că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art. 192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2009, cu opinia separată a domnului judecător - - care este pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații și.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.3
06.02.2009
Opinia separată a domnului judecător - -
Libertatea individuală, este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Arestarea este o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.
funcționalitatea măsurilor preventive, legea (art.136 Cod procedură penală), arată că acestease iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Având în vedere faptul că libertatea persoanei este una dintre valorile umane fundamentale, între modificările legislative care au survenit după 22.1989, și cu deosebire în anul 2003, prin modificarea Constituției României și, apoi, pentru adaptarea dispozițiilor legale cu cele ale constituției modificate, se înscriu și cele referitoare la sistemul și regimul măsurilor de prevenție.
Prin aceste modificări legislative au sporit garanțiile privind libertatea persoanei.
Măsurile de prevenție își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal.
Având în vedere că prin luarea măsurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale.
Garanțiile procesuale constau în multiplele condiții care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o măsură de prevenție.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.
Pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizatecumulativurmătoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că recurenții-inculpați au săvârșit, în general, infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Desigur că în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor, organul de urmărire penală, după administrarea tuturor probelor, atât în defavoarea recurenților-inculpați, cât și în favoarea acestora, va aprecia dacă încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt cercetați este cea din ordonanțele de punerea în mișcare a acțiunii penale și cele de extindere a cercetărilor, sau, pentru unii dintre recurenții-inculpați se impune schimbarea încadrării juridice.
La luarea măsurii arestului preventiv trebuie avut în vedere și faptele presupuse a fi săvârșite de recurenții-inculpați și -, așa cum rezultă din probele administrate, precum și împrejurările în care se presupune că au fost comise și gradul de participare la săvârșirea infracțiunilor.
Atât în propunerea de luare a măsurii arestului preventiv, cât și din probele administrate rezultă că recurentul-inculpat l-a transportat cu autoturismul său pe inculpatul în municipiul O, care a mers la inculpatul -, unde au procedat la inscripționarea cardurilor și s-a angajat să-i transporte pe inculpații, și - în Lituania, cunoscând intențiile lor infracționale.
Recurenții-inculpați și - nu au participat la culegerea datelor de identificare a cardurilor valide, inclusiv codurilor PIN, la achiziționarea cardurilor banck și la inscripționarea acestora cu datele de identificare ale cardurilor valide și nu urma să participe la extragerea neautorizată de sume de bani din bancomate din Lituania, prin folosirea acestor carduri falsificate, atribuția primului fiind doar, așa cum se arăta, doar de a-i transporta pe cei trei recurenți-inculpați în Lituania.
În ceea ce îl privește pe recurentul-inculpat -, acesta doar a ținut legătura cu recurentul-inculpat, în timp ce primul se afla în Anglia și au convenit să-i însoțească în Lituania, deoarece a mai fost în această țară și le putea da diferite informații, care să-i ajute în activitatea infracțională.
Recurentul-inculpat nu l-a cunoscut decât cu câteva zile înainte de plecarea spre Lituania pe inculpatul, iar pe inculpatul - l-a cunoscut doar în ziua plecării și nu a știut care urmau să fie atribuțiile acestuia din urmă.
Recurentul-inculpat - nu i-a cunoscut pe inculpații și decât în ziua plecării spre Lituania și nu a știut activitatea infracțională desfășurată de aceștia.
Desigur că în acest moment al soluționării cauzei penale, nu se pot face aprecieri și nu se poate analiza vinovăția de recurenții-inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Însă, instanța investită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, trebuie să analizeze dacă sunt probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă, așa cum se va arăta, pedepsele prevăzute pentru aceste fapte penale sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 (patru) ani.
Ori, pentru a stabili această din urmă condiție, instanța trebuie să verifice dacă din sumarul probator administrat de organele de urmărire penală sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt cercetați, sau ale altor infracțiuni, iar în acest din urmă caz, dacă condițiile cumulative pentru luarea măsurii preventive sunt îndeplinite.
Astfel că, în raport de prevederile art.7 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.2 din această lege, cu privire la presupusa săvârșire de recurenții-inculpați a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, urmează a se mai administra de organul de urmărire penală probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.f Cod procedură penală.
Referitor la incidența în cauză prevederilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus - în sensul cătrebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintăun pericolconcretpentru ordinea publică, față de formularea anterioară"iar lăsarea sa în libertate ar prezentaun pericol pentru ordinea publică"; deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit.f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a celor doi recurenți-inculpați;
Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunilor pentru care sunt cercetați cei doi recurenți-inculpați nu constituie temei pentru luarea măsurii arestului preventiv.
Această condiție a fost prevăzută în mod expres prin Legea nr.281/2003, pentru modificarea și completarea codului d e procedură penală, pentru a se înlătura arbitrariul în luarea măsurii arestului preventiv.
Desigur că noțiunea de probe prevăzută în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală nu poate să fie decât cea prevăzută de art.62 și 63 Cod procedură penală, adică elemente cu relevanță informativă elemente de fapt care servesc la constatare existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, etc.
Informațiile pe care le furnizează o probă prin conținutul său nu pot fi administrate în procesul penal, decât prin anumite mijloace prevăzute anume de Codul d e procedură penală, care sunt denumite mijloace de probă.
Mijloacele de probă admise de Codul d e procedură penală sunt prevăzute limitativ de art.64 și anume: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile, ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale, și expertizele.
Deci, revenind la condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală -să existe probe că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericolconcret, iar nu doar unul abstract.
Din examinarea dosarului nu reiese că ar exista vreo probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta unpericol concretpentru ordinea publică.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care a statuat că simpla invocare de organele judiciare a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate, cum sunt necesitatea conservări probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra părților vătămate sau a martorilor sau o posibilă înțelegere între inculpați și complicii săi, ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de împiedica fuga inculpaților, nu au caracterul unor motive pertinente și suficiente(cazul Jablonski contra Polonia, hotărârea din data de 21.12.2000).
Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter de excepție, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, indiferent de faptul că ea se compută din eventuala pedeapsă(cazul Wemhoff contra Germania, hotărârea din 27.iunie.1968).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, doar anumite infracțiuni de o gravitatea deosebit și comise de regulă cu violență, pot să suscite o tulburarea socială de natură să justifice o detenție provizorie, dar și în acest caz pentru o perioadă de timp, care trebuie să fie rezonabilă, și care nu trebuie confundat cu termenul rezonabil prevăzut de art.6 din Convenție, care se referă la soluționarea unei cauze.
să fie în interesul urmăririi penale arestarea învinuitului sau inculpatului;
Ori, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului nimic nu justifică un interes al urmăririi penale pentru ca cei doi recurenți-inculpați să fie cercetați în stare de arest preventiv.
Regula este cercetarea inculpaților, pentru care funcționează, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, prezumția de nevinovăție, în stare de libertate, cercetarea acestora în stare de arest preventiv fiind excepția, și numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile mai sus enunțate și dezvoltate.
Apoi, în conformitate cu prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală, la alegerea măsurii preventive care urmează a fi luată împotriva unui inculpat trebuie să se țină seama și de vârsta, antecedentele penale, precum și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Ori, ambii recurenți-inculpați sunt tineri, inculpatul a fost salariat și ambii inculpați s-au angrenat în aceste activități infracționale datorită unor lipsuri financiare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului preventiv pentru recurenții-inculpați și -, astfel încât în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se impune a fi admise recursurile declarate de aceștia, să fie asată încheierea recurată cu privire la aceștia, și reținându-se cauza spre rejudecare, în temeiul art.149/1 alin.9 Cod procedură penală, să fie respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - T - Biroul Teritorial Bacău.
Examinând actele și lucrările dosarului și văzând prevederile art.149/1 alin.12 Cod procedură penală, cu referire la art.146 alin.11/1 Cod procedură penală, pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale și participarea celor doi recurenți-inculpați la cercetări, apreciem că se impunea luarea, potrivit art.136 alin.1 lit.c, raportat la art.145/1 alin.1, cu art.145/1 alin.2 și art.145 Cod procedură penală, a măsurii preventive obligării de a nu părăsi țara, pentru o durată de 30 de zile din momentul rămânerii definitive a hotărârii, supravegherea celor doi inculpați pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara urmând a fi exercitată de organele de poliție de la domiciliile acestora.
Prin impunerea pentru cei doi recurenți-inculpați a obligațiilor prevăzute de art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală și atragerea atenției asupra dispozițiilor art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, referitoare la luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu prăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se asigura respectarea acestei măsuri preventive și atingerea scopului acesteia.
În ceea cel privește pe recurenții-inculpați, și -, în acord cu opinia majoritară, se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestului preventiv, încheierea pronunțată de prima instanță în ceea ce îl privește luarea măsurii arestului preventiv pentru acești inculpați fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat a negat săvârșirea infracțiunilor, însă din lecturarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De altfel, din probele administrate rezultă că în ceea ce îl privește pe acesta, există presupunerea că ar fi participat să săvârșirea unor infracțiuni de același gen și în alte țări europene, printre care Germania.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din examinarea acestui text rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Elocvente sub aceste aspect, sunt pe lângă depozițiile recurentului-inculpat și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate cu respectarea prevederilor art.91/1 Cod procedură penală.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
motivelor plauzibile de a crede ca o persoană a săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile articolului 5 din CEDO, condiție îndeplinită și în cauza dedusă judecății.
În ceea ce îi privește pe recurenții-inculpați:, și -, din probele administrate rezultă că aceștia au mai participat la săvârșirea unor infracțiuni de același gen în țări membre ale Uniunii Europene, că aveau legături cu alte grupuri de persoane aflate în Italia sau Anglia, persoane care se ocupau de procurarea numărului de carduri și codurilor PIN, transmiterea acestora în România pentru inscripționarea pe carduri banck și indicarea țărilor în care pot merge pentru a scoate în mod fraudulos, prin folosirea cardurilor falsificate sume din.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor de destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, infracțiuni prevăzute de Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic, pentru care cei patru recurenți-inculpați sunt cercetați, texte care prevăd pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul pedepse cu foarte mult peste limita minimă de 4 ani, prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penal, de împrejurările concrete în care s-au comis, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, etc.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de cei patru recurenți-inculpați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul foarte mare al cardurilor falsificate, urmările care s-ar fi produs dacă inculpații ar fi reușit să ajungă în străinătate și să folosească aceste carduri, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii, care își văd în pericol veniturile deținute în conturile de card, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite atât în țara noastră, cât și celelalte țări ale Uniunii Europene și nu numai, de faptul că prin amploarea deosebită pe care a luat-o săvârșirea unor asemenea infracțiuni, acest sistem modern de depozitare și folosire a veniturilor și de efectuare a plăților electronice poate fi compromis, dacă nu se adoptă măsuri ferme împotriva celor care comit astfel de infracțiuni, aceasta și în copul unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurenților - inculpați:, și -, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică, pericol public care este real și actual.
În cauză urmează a se efectua cercetări, inclusiv, așa cum se arăta de procurorul de ședință, efectuarea unor comisii rogatorii internaționale, pentru identificarea și a altor membri ai grupărilor infracționale (gruparea, respectarea gruparea, ), gradul de implicare al tuturor participanților la activitățile infracționale, etc.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti, Dumitru Pocovnicu
