Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 11/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHE IE REA nr.11
Ședința publică din 04 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii nr.4/U din data de 01.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat și recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința recurenților - inculpați dispozițiile art.70 Cod procedură penală, întrebându-i dacă doresc să dea declarație la instanța de recurs.
Recurenții - inculpați, având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că inculpatul a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Neamț, prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, precizând că modul în care au fost soluționate cele două excepții și antamarea fondului sunt nemulțumitoare. Susține că trebuia să se constate că reținerea a expirat pe data de 31.01.2009. Din actele dosarului rezultă o situație contradictorie. Organele de urmărire penală au emis mandat pe data de 30.01.2009, însă la acea dată pe raza județului C s-a luat măsura reținerii și încătușării inculpaților, pentru a fi aduși la Afirmă că reținerea a operat la 30.01.2009, nu în baza ordonanței emise pe 31.01.2009, de unde rezultă că această măsură era expirată când s-a soluționat propunerea de arestare preventivă. Arată că s-a susținut că acele mandate ar complini orice activitate. Precizează că pentru garantarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, trebuie ca termenele procedurale să fie respectate. Cea de-a doua excepție privea prematuritatea cererii de arestare preventivă. Susține că a invocat starea de sănătate a inculpatului, care nu a fost întrebat dacă are probleme de sănătate, acesta fiind cel care a declarat împotriva inculpatului ale cărui interese le reprezintă. Învederează faptul că probele de la dosar suferă de lipsă de fond. Susține că acele convorbiri fac dovada unui comerț cu bunuri iar acea tranzacție de droguri nu este constatată printr-un înscris. Arată că întreg probatoriul stă în declarațiile inculpatului, care are discernământ discutabil. Precizează că modul de soluționare a celor două excepții a dus la o soluție greșită, respectiv la arestarea inculpatului, neexistând indicii temeinice și probe. Solicită admiterea recursului, respingerea cererii parchetului și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, susține cele două excepții ridicate, precizând că aceste aspecte trebuie verificate prin toate mijloacele de probă. Arată că dacă la dosar există indicii ale iresponsabilității inculpatului, măsura arestării preventive nu se justifică.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Neamț. Arată că față de probele administrate, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că măsura arestării este legală și temeinică și sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f CPP. Precizează că arestarea preventivă reprezintă o măsură de protecție pentru întreaga societate. În ce privește cele două excepții, susține că măsura conducerii administrative la sediul parchetului este corect dispusă, în baza unui mandat de aducere. Cu privire la prematuritatea cererii de arestare, aceasta nu există, inculpatul neprezentând vreun act pentru afecțiunile psihice invocate.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.4/U, din data de 01.februarie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț și, în consecință, în temeiul art. 149/1, raportat la art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, s- dispus arestarea preventivă a inculpaților:
1., fiul lui și, născut la 17.10.1981, în municipiul P N, județul N, cu domiciliul în satul, comuna, județul N și;
2., fiul lui și, născut la 18.09.1981, în municipiul P N, județul N, cu domiciliul în municipiul P N, strada -, nr.23, - 5,.D,.66, județul N, cu același domiciliu, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cercetați în dosarul nr.4/D/P/2009, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 01.02.2009 până la 01.03.2009.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 4/D/P/2009 din 1.02.2009 a Ministerului Public, - Biroul Teritorial Neamț, s-a înaintat acestei instanțe pentru competentă soluționare propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților și, aflați în urmărire penală în cadrul dosarului nr. 4/D/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prevăzute de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a penal, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Neamț, Secția Penală, cu nr- din 1.02.2009. În cursul anului 2009, inculpatul i-a convins pe învinuitul și pe inculpatul să colaboreze pentru a efectua trafic de droguri de risc în scopul comercializării pe raza municipiului P În baza acestei rezoluți infracționale, inculpatul procura droguri de risc ( hașiș ) de la o persoană din Spania, cunoscută doar sub apelativul " ".
De asemenea, inculpatul s-a înțeles cu inculpatul ca acesta să meargă în Spania, în localitatea, pentru a efectua un transport de hașiș pe care să-l aducă în țară. Astfel, la data de 22.01.2009, inculpatul i-a data inculpatului suma de 1.800 Euro, i-a cumpărat acestuia un bilet de transport pe ruta B- și retur și i-a încredințat și un telefon mobil cu cartelă " ", pentru a putea comunica între ei pe timpul deplasării. În același timp, inculpatul a comunicat prin telefon cu persoana de contact "", căruia i-a comunicat numărul de telefon folosit de inculpatul.
Inculpatul a fost preluat la destinație de către " ", a mers împreună cu acesta într-un cartier al orașului, unde "" a mers singur în scara unui bloc, având asupra sa suma de 1.800 Euro, încredințată de inculpatul inculpatului la plecarea din țară.
Conform declarației lui, persoana necunoscută "" a revenit după aproximativ J de oră, cu o sacoșă din plastic de culoare în care se aflau 11 batoane de hașiș, ambalate în folie incoloră, "", precizându-i că drogurile din sacoșă cântăreau 2, 700 Kg.
După realizarea acestei tranzacții prin intermediul lui "", inculpatul a comunicat cu inculpatul prin internet și i-a solicitat acestuia să-i mai trimită suma de 500 Euro, din care a justificat în declarația sa că suma de 150 era necesară pentru cheltuieli de întoarcere în țară și diferența de 350 Euro, pentru a completa prețul drogurilor achiziționate, astfel cum i-a pretins "".
Inculpatul a fost de acord să-i trimită lui această sumă, motiv pentru care acesta din urmă a trebuit să mai rămână o zi în Spania pentru a aștepta expedierea sumei de 500 Euro. La întoarcerea în țară, inculpatul comunicat prin telefon cu inculpatul în dimineața zilei de 30.01.2009, și s-au înțeles ca inculpatul să vină să-l preia pe stabilind ca loc de întâlnire stația din municipiul C la ieșirea spre B
Ambele comunicări între cei doi inculpați, privind expedierea sumei de 500 Euro și stabilirea locului de întâlnire în stația din municipiul C, rezultă din declarațiile ambilor inculpați.
În cele din urmă, inculpații s-au întâlnit în stația din municipiul C, la ieșirea spre municipiul B, inculpatul sosind cu autoturismul său marca " Mareea Weekend" și fiind însoțit de o tânără, respectiv martora.
Inculpatul a pus în portbagajul mașinii sale geanta de voiaj de culoare gri - maro, pe care o avea inculpatul și imediat după ce au urcat în mașină au fost opriți de lucrători de poliție care au procedat la percheziția mașinii.
a identificat în portbagajul mașinii inculpatului geanta de voiaj în care a fost găsită sacoșa din plastic de culoare în care se aflau 11 batoane de hașiș, substanță solidă de culoare - oliv, ambalate în folie incoloră, în greutate totală de 2,700 Kg. inculpatul precizând în declarația sa că aceasta era aceiași sacoșă pe care a primit-o de la numitul "". respectivă a fost înaintată Laboratorului de analize fizico - chimice și droguri din cadrul I pentru expertizare și conform Raportului de constatare tehnico - științifică nr. - din 31.01.2009 întocmit de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul CO. I, rezultă că în probă s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol ( ), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezine de cannabis face parte Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, percheziția a identificat pe consola autoturismului inculpatului o bucată de hașiș care a fost înaintată Laboratorului de analize fizico - chimice și droguri din cadrul I pentru expertizare, cu privire la care inculpatul a recunoscut că îi aparține și că pe timpul deplasării cu mașina și-a confecționat un " joint" din care a fumat atât el cât și martora.
În torpedoul autoturismului percheziția a mai identificat și un carnet cu coperți de culoare în care sunt notate mai multe nume și sume de bani. Cu privire la acest carnet, inculpatul a arătat în declarațiile sale că aceste note se referă la numele consumatorilor de droguri care achiziționau de la inculpatul și sumele de bani pe care aceștia le datorau.
Există probe administrate în urmărirea penală din care rezultă că în cursul lunii ianuarie 2009, inculpatul a comercializat droguri de risc unui colaborator sub acoperire și din raportul de constatare tehnico științifică rezultă că în substanțele comercializate de inculpat s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol ( ), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezine de cannabis face parte Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Sunt relevante ca mijloace de probă și convorbirile telefonice interceptate în baza autorizării Tribunalului Neamț, care cuprind elemente de comunicare între inculpați în activitățile lor de trafic de droguri, prin coroborare și cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin ordonanțele nr. 4/D/P/2009 din 30.01.2009, emise de Biroul Teritorial Neamț din cadrul. s-a luat față de învinuiții și măsura reținerii preventive pe durata a 24 de ore, de la data de 31.01.2009, ora 12,25 și până la data de 1.02.2009, ora 12,25, pentru inculpatul și de la data de 31.01.2009, ora 11,15 și până la data de 1.02.2009, ora 11,15, pentru inculpatul.
Nu este întemeiată excepția de nelegalitate a măsurii reținerii susținută de apărătorii inculpaților, motivată pe depășirea perioadei legale de 24 de ore, deoarece din momentul efectuării percheziției asupra autoturismului inculpatului și până la emiterea efectivă a ordonanțelor de reținere, inculpații s-au aflat sub puterea mandatelor de aducere.
Prin ordonanțele nr. 4/D/P/2009 din 30.01.2009, emise de Biroul Teritorial Neamț din cadrul, s-a dispus față de inculpații și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a penal.
Faptele și împrejurările analizate anterior, sunt probate în acest stadiu al procesului penal, prin procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 30.01.2009 în municipiul C N, procesul verbal de percheziție, rapoartele de constatare tehnico - științifică, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, declarația martorului dată sub altă identitate, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Inculpatul a recunoscut în declarațiile sale comiterea faptelor astfel cum au fost reținute anterior, arătând că regretă comportamentul său infracțional și justificând că au fost comise sub imperiul dependenței sale de droguri și a situației sale materiale critice.
Inculpatul, nu a recunoscut că ar fi cunoscut ce anume marfă a adus inculpatul din Spania, deși a recunoscut că a finanțat deplasarea acestuia din urmă în Spania, a comunicat cu acesta pe tot timpul deplasării, a stabilit legătura de contact cu numitul "" la destinație, precum și întâlnirea cu inculpatul la întoarcerea acestuia în țară, în stația din municipiul C
Nu este plauzibilă susținerea acestui inculpat că, deși ar fi dat instrucțiuni lui să achiziționeze în Spania haine și ceasuri cu suma de 1.800 Euro și că aceasta i-ar fi comunicat când a mai solicitat să-i trimită încă 500 Euro, că a cumpărat altceva și " că e bine" - nu a fost curios să-l întrebe ce anume altfel de marfă i-a cumpărat. Inculpatul a fost nevoit să recunoască sub evidența unor probe cu valoare obiectivă că este consumator de droguri și că a mai comercializat unele cantități doar în favoarea nor prieteni și doar din dozele cumpărate pentru consumul propriu.
Nu este întemeiată excepția de înlăturare a declarației inculpatului, susținută prin apărător, pentru motivul bolii psihice de care suferă inculpatul și pentru motivul că este suspect de amănunțită și sinceră, în lipsa documentelor medicale dar și pentru că declarația inculpatului se coroborează deplin cu celelalte probe care s-au administrat și care au valoare probatorie obiectivă.
Nu sunt întemeiate excepțiile de nelegalitate a procesului verbal de percheziție, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, excepția de încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil și excepția de prematuritate a propunerii de arestare preventivă, susținute prin apărătorul inculpatului, deoarece probele respective au fost legal administrate în baza autorizărilor prealabile; de asemenea nu există motive încălcare a dreptului la un proces echitabil, instanța fiind legal sesizată cu propunerea de arestare preventivă și drepturile inculpaților fiind respectate în cadrul procedurilor speciale prevăzute de art. 149/1 Cod procedură penal; excepția de prematuritate a propunerii de arestare preventivă, pentru motivul unui probatoriu insuficient administrat până în acest moment, nu poate fi reținută ca întemeiată, având în vedere tocmai probatoriul care s-a administrat, astfel cum a fost analizat anterior.
Analizând cerințele prevăzute de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, se constată, motivează prima instanță, că existe probe și indicii puternice pentru a se reține în sarcina inculpaților comiterea faptelor de trafic de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, cu o încadrare juridică pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani. În același timp, pericolul public concret rezultă cu evidență din rezonanța puternică pentru comunitate și prin obiectul juridic căruia i se aduce atingere, starea de pericol care se creează pentru sănătatea umană, mai ales în cadrul unui segment de populație constituit în majoritate din tineri, precum și prin cantitatea considerabilă de drog care s-a găsit asupra inculpaților, ceea ce implică o arie largă de potențiali consumatori.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin ales pentru inculpatul și, respectiv, prin apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei încheieri, motive care nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, prin Ordonanțele nr.4/D/P din data de 31.01.2009-fl.63-65 și 75-77 dosar urmărire penală, s-a dispus s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și a infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, iar prin ordonanțele aceluiași parchet, cu același număr și din aceeași dată-fl.66 și 79 dosar urmărire penală s-a reținerea celor doi inculpați, la acea dată învinuiți, pentru o durată de 24 ore, de la data de 31.01.2009, orele 11,15 și până la data de 01.02.2009, orele 11,15 pentru și, respectiv, de la 31.01.2009, orele 12,25 la data de 01.02.2009, orele 12,25 pentru.
Așa cum este cunoscut, pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
a) să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149/1 Cod procedură penală, în sensul că în cauză sunt probe: procesul verbal de constatare a infracțiunii - fl.17- 19 și planșele foto efectuate cu aceastăocazia-fl.20-22, raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 31.01.2009 și procesele verbale-fl.31-32 dosar urmărire penală, toate ale Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - de Combatere a Organizate I - Laboratorul de Analiză și profil al Drogurilor -fl.24 - 30 dosar urmărire penală, procesele verbale de percheziție corporală-fl.35-36 dosar urmărire penală, încheierea nr.2/U/2009 din data de 22.01.2009 a tribunalului Neamț -fl.40-43 de confirmare a ordonanței procurorului de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicațiilor efectuate de inculpatul, înregistrarea de imagini și localizarea geografică a acestuia și de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicațiilor efectuate de inculpatul, înregistrarea de imagini și localizarea geografică a acestuia, autorizația de interceptare-fl.44 dosar urmărire penală, încheierea nr.2/U din data de 30.01.2009, dată în dosarul nr- a Tribunalului Neamț de autorizare a efectuării percheziției domiciliare la domiciliile numiților și, fl.46-47 dosar urmărire penală, autorizațiile de percheziție domiciliare-fl.48, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare-fl.51-53 dosar urmărire penală, ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și de autorizare a procurării de droguri-fl.6 dosar urmărire penală, procesul verbal din data de 22.01.2009, raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 29.01.2009-fl.11-15 dosar urmărire penală al Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - de Combatere a Organizate I - Laboratorul de Analiză și profil al Drogurilor, procesele verbale de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice-fl.85-140 dosar urmărire penală, declarația martorei -fl.37-38, coroborate cu declarațiile date de cei doi recurenți-inculpați în cursul urmăririi penale-fl.57-61 și, respectiv, 71-73 și la prima instanță inculpați - fl.13-16 din care rezultă presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Recurentul-inculpat a susținut că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în alin.3 al art.143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există probe și indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Elocvente în acest sens sunt procesele verbale de constatare a infracțiunilor, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de recurenții-inculpați, cele două constatări științifice efectuate în cauză, declarațiile martorei, coroborate cu declarațiile recurentului-inculpat.
De altfel, aceasta dispoziții procedurale privind prima condiție pentru luarea măsurii arestului preventiv "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală", este în deplin acord cu dispozițiile art.5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă"când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune".
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv, în cazul nostru un judecător, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunile respective.
b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Din probele enunțate mai sus rezultă că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod penal, în sensul că există presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a acestora.
Luarea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și al infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, infracțiuni care au ca obiect juridic special relațiile sociale privitoare la sănătate publică, care ar putea fi grav afectată.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, texte care prevăd pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați recurenții-inculpați pedepse cu foarte mult peste limita minimă de 4 ani, prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penal, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, etc.
Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă prezentate mai sus, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică,pericol care este real și actualși pe cale de consecință pentru luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților.
Din probele administrate rezultă că inculpații își făcuse o îndeletnicire din procurarea de la diferiți traficanți de droguri de droguri, chiar din rețele cu conexiuni transfrontaliere și de comercializare a acestora către foarte multe persoane și aceste aspecte justificând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații prin lăsarea sa în libertate.
Recurenții-inculpați constituie o verigă a unei rețele internaționale de trafic de droguri, furnizorul fiind din Marea Britanie.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o"tulburare a societății"de natură să justifice o detenție preventivă.
În cadrul criteriilor complementare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele dramatice pe care le are consumul de droguri, care determină tulburări de ordin neuropsihic și duc la degradarea psihică și morală a individului, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii care își văd copii expuși influenței traficanților de droguri, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în municipiul P N și în general pe plan mondial și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurenților-inculpați în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii, transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice, înregistrare efectuată cu respectarea dispozițiilor art.91/1 și următoarele Cod procedură penală, din care rezultă că traficul de droguri era o preocupare a recurenților-inculpați, aceștia fiind unii dintre furnizorii de droguri din municipiul P N și din localitățile limitrofe și declarațiile martorilor menționați mai sus și acestea fiind elemente care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă recurenții-inculpați.
Prin lăsarea în libertate a recurenților-inculpați s-ar induce un puternic sentiment temere și de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, s-ar pune în primejdie valorile morale și sociale ale comunități, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Apărătorul recurentului-inculpat a solicitat a se respinge propunerea Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, invocând:
nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care faptele pentru care este cercetat, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție; inculpatul suferă de anumite afecțiuni psihice, aspecte neverificate de organul de urmărire penală, astfel că declarațiile date de acesta sunt viciate și nu pot constitui probe care să justifice luarea măsurii arestului preventiv;
organul de urmărire penală nu a dedus din reținerea preventivă perioada reținerii administrative și nu a avut în vedere acest aspect la sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă;
propunerea de arestare este prematură.
Aspectele privind existența probelor sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pericolul pentru ordinea publică au fost analizate anterior și se constată că susținerile apărătorilor sunt contrazise de argumentarea de mai sus și de probele administrate până în prezent.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție de care beneficiază recurentul-inculpat, această susține este corectă, fiind conformă dispozițiilor art.5/2 Cod procedură penală și art.6 paragraful 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de această prezumție beneficiază orice inculpați până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Însă, așa cum se arăta, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere doar, potrivit art. Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, și, respectiv art.5 paragraful 1 lit. din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, texte potrivit cărora privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă când există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv"când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune".
Noțiunile de existență a probelor sau indiciilor temeinice, respectiv, motive verosimile au fost prezentate mai sus.
Din probele administrate până în prezent nu rezultă că recurentul-inculpat ar suferi de anumite afecțiuni psihice, care să aibă consecințe privind o eventuală angajare a răspunderii penale și cu atât mai puțin în ceea ce privește adevărul pe care-l exprimă declarațiile date de acesta, declarații care se coroborează cu celelalte mijloace de probă enumerate mai sus.
Referitor la susținerea în sensul că organul de urmărire penală nu a dedus din reținerea preventivă perioada reținerii administrative și nu a avut în vedere acest aspect la sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.144 alin.1 Cod procedură penală: "Măsura reținerii poate cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reținerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției, prevăzută înart. 31alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române."
Potrivit acestui text, pentru a se deduce din durata măsurii reținerii a timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliție, trebuie ca în cauză să fie vorba de o reține administrativă în sensul prevăzut de art.31 alin.1 lit.b din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
În conformitate cu acest text organele de poliție au dreptul să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale,persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii.
Ori în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Recurenții-inculpați au fost conduși la organele de poliție în baza mandatelor de aducere -fl.54, 68 dosar urmărire penală.
Reținerea recurenților-inculpați a fost dispusă după audierea acestora în calitatea de învinuiți, condiții în care în cauză organul de urmărire penală făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art.144 alin.1/1 Cod procedură penală, text potrivit căruia: "În situația în care reținerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de urmărire penală, termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanței".
Sesizarea primei instanțe s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.149 și următoarele Cod procedură penală, susținerea că propunerea ar fi prematură este nefondată.
Faptul că recurentul-inculpat nu a fost expertizat din punct de vedere psihiatric nu are relevanță.
În primul rând, așa cum se arăta, la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că recurentul-inculpat ar suferi de vreo afecțiune psihică.
Apoi, aprecierea probelor care se administrează în cursul urmăririi penale este atributul exclusiv al organului de urmărire penală.
Chiar și în condițiile în care susținerea privind starea de sănătate a recurentului- inculpat ar fi reală, acest lucru nu ar duce la aprecierea că propunerea de luare a măsurii arestului preventiv ar fi prematură, ci instanța ar dispune cu privire la măsura propusă în raport de probele administrate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de recurenții-inculpați, organul de urmărire penală, după administrarea tuturor probelor atât în defavoarea, cât și în favoarea recurenților-inculpați, urmează să aprecieze dacă aceasta este cea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, sau se impune schimbarea încadrării juridice pentru vreunul dintre inculpați.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacăua onorariului avocat oficiu pentru recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DISPUNE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii nr.4/U din data de 01.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Ia act că recurentul-inculpat a avut apărător ales.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de apărător din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 100 lei, avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4.02.2009, în prezența recurenților.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red.încheierea
Red. încheierea recurs
04.02./04.02.2009
Ex.2
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti, Dumitru Pocovnicu
