Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1170/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 146/CC/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocați aleși și din cadrul Baroului
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-recurent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, arătând că potrivit art. 144 al. 4.p Cod Penal, când măsura reținerii este luată de procuror, acesta trebuie să facă propunerea de arestare în termen de 10 ore de la momentul în care a fost luată măsura reținerii, în cele 10 ore inculpatul având calitatea de invinuit, iar propunerea trebuia făcută în baza art. 146.C.P.P. și nu în baza art. 148.C.P.P. Procedându-se astfel, au fost încălcate dispozițiile referitoare la arestarea învinuitului și cele referitoare la durata maximă a arestării preventive a învinuitului prev. de art. 146 al. 9.C.P.P. Se mai arată că în momentul pronunțării încheierii penale expirase durata de 24 de ore privind reținerea și inculpatul trebuia pus în libertate, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 144 al. 3 teza a II-a, coroborat cu art. 144 al. 1.C.P.P. Apreciază că termenele stabilite au caracter imperativ și nu de recomandare. În plus, se arată că propunerea de arestare a fost făcută, fiind începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală pentru art. 215 al. 5.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a.Cod Penal Precizează că în acest caz, consecințele deosebit de grave ce reprezintă agravanta la art. 215 al. 5.Cod Penal nu reprezintă totalitatea consecințelor produse cu fiecare acțiune, ci trebuie analizată fiecare consecință a fiecărei acțiuni, stabilindu-se care este cea mai gravă și verificându-se dacă îndeplinește condițiile art. 146.Cod Penal Se mai arată că nu se impunea arestarea preventivă a inculpatului în situația în care nu este întrunită cerința prev. de art. 148 lit. f C.P.P.respectiv existența probelor că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul neconstatând concret pericolul pentru ordinea publică, ci prezumând gravitatea abstractă a faptei, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege. De asemenea, se arată că nu s-a ținut cont de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și nu s-a sustras urmăririi penale.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat,arată că își însușește concluziile formulate de colegul său și a depus concluzii scrise.
Procurorul solicită respingerea recursului, avându-se în vedere natura și complexitatea cauzei, numărul M al persoanelor și faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 146/CC din 20.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. art. 1491alin. 9 Cpp raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. cu aplicarea art. 143.C.P.P. a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20.11.2009 până la data de 18.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.11.2009, sub număr dosar -, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de disp. art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alinait 1, 2, 5.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, și art. 323 aliniat 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a.Cod Penal
În fapt, s-au reținut următoarele:
În data de 27.08.2008, Banca Comercială Română a solicitat efectuarea cercetărilor față de 16 persoane fizice, care au formulat cereri și li s-a aprobat obținerea unor credite bancare, folosind în acel scop adeverințe de salariu și contracte de muncă din care rezulta că erau angajați la, jud. A, REALY CONS, jud. H și, jud. A, sau la alte societăți comerciale, documentele folosite pentru obținerea creditelor prezentând neregularități și fiind transmise băncii toate de la același număr de fax, respectiv 0257--, număr ce care aparținea A, jud. A, societate administrată în acel moment de către numitul, administrator și al, jud.
În aceeași plângere s-a mai susținut, bazat pe adresa 7284/10.07.2008 emisă de Direcția Managementul - Direcția din cadrul, că acele credite acordate persoanelor față de care s-a formulat plângerea, au fost aprobate, alături de alte credite acordate cu încălcarea unor norme procedurale interne, de către agenția din, jud. A, a Băncii Comerciale Române, iar valoarea prejudiciului cauzat prin aprobarea acelor credite era de 1.000.000 Euro, sumă cu care banca a menționat că se constituie parte civilă, urmând a actualiza valoarea prejudiciului în funcție de situațiile ce urma a le identifica ulterior în urma altor verificări.
În data de 27.03.2009, Banca Comercială Română a formulat o nouă plângere penală și împotriva funcționarelor a- (directoare a Agenției a - Sucursala A), și M ( consilieri credit retail la aceeași agenție bancară), arătând că, în urma verificărilor suplimentare efectuate cu privire la creditele acordate persoanelor față de care a formulat plângerea adresată Inspectoratului de Poliție al Județului A la data de 27.08.2008, a rezultat că valoarea prejudiciului cauzat se ridica la suma de 2.152.000 Euro, sumă cu care se constituia parte civilă în cauză și care se datora faptului că "dosarele de credit au fost întocmite și aprobate în calitate de decider de către M și - consiliere credit retail cu încălcarea normelor interne de creditare" iar "decizia de creditare (aprobare dată la nivel de director executiv - ) [a fost luată] cu încălcarea normelor interne ale băncii, a responsabilităților și a limitelor de autoritate stabilite prin fișa postului".
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție din cadrul A, au fost identificate aproximativ 200 de persoane care au solicitat și au obținut credite bancare pe baza unor documente false ce păreau a fi emise de către societățile comerciale anterior menționate, după aprobarea creditului și ridicarea sumelor de bani de la. - Agenția, acele persoane încredințând banii obținuți unora din administratorii societăților comerciale anterior menționate, solicitanților creditelor fiindu-le remise din sumele de bani ridicate sume cuprinse între 300-1.500 Euro, în funcție de înțelegerea inițială avută cu administratorii firmelor.
În acest sens, s-a apreciat de către procuror că relevant este documentul intitulat " de plată" semnat de prin care acesta recunoaște debitul restant de 89.687,75 RON pe care îl datorează și se obligă a achita ratele restante pentru un număr de 28 de debitori.
Din probele administrate ulterior s-a reținut că, profitând de atribuțiile pe care le avea, prin încălcarea acelor atribuții, inculpata aaa cordat mai multor persoane credite bancare pe baza unor documente false, fără ca în mod legal acele persoane să poată beneficia de credite, banii primiți de acele persoane fiind remiși administratorilor unor societăți comerciale care întocmiseră în fals actele necesare pentru ca acele persoane să poată accesa creditele pe care le obținuseră.
În acest sens, fiind contactată de inculpații, și, administratori ai, și, direct în cazul primilor doi învinuiți și prin intermediul unei alte persoane în cazul celui de al treilea, deoarece acestora nu li se mai puteau aproba acordarea altor credite, la sugestia inculpatei a au contactat alte persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior după ce ceilalți angajați ai acelor societăți comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia inculpatei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor.
În scopul obținerii acelor credite administratorii celor trei societăți comerciale anterior menționate au întocmit în fals contracte de muncă fictive prin care au atestat în mode nereal că acele persoane erau angajate ale acelor societăți comerciale, sau, în cazul persoanelor angajate ale acelor firme, le-au falsificat contractele de muncă prin ștergerea salariului înscris și suprascrierea unui salariu mult superior, sens în care întocmeau adeverințe de salariu nereale în care au consemnat sume mult mai mari decât cele ce le primeau în realitate acele persoane cu titlul de venit.
Ulterior, au mai fost identificate și alte adeverințe de salariu și contracte de muncă falsificate ce au fost folosite la acordarea unor credite, acele adeverințe având aplicate ștampile ale, jud. A (având ca asociat unic și administrator pe ), (având ca asociat și administrator pe ), TRANS (având ca administrator și asociat pe ), (având ca administrator și asociat unic pe ) și (având ca administrator și asociat unic tot pe ), toate aceste credite fiind acordate cu încălcarea normelor interne și procedurilor ce reglementau acordarea creditelor.
În angrenajul anterior menționat, inculpatul, împreună cu fratele acestuia, inculpatul, a identificat mai multe persoane promițându-le că le vor facilita angajarea la firma al cărei administrator era, inculpatul solicitându-le acelor persoane să îi remită carte de identitate și diferite facturi de utilități (electricitate, sau ca-), iar ulterior s-a deplasat împreună cu acele persoane la Agenția., unde le îndruma în ce modalitate să acționeze și pe care persoane să le caute.
Total edificatoare în acest sens s-a considerat că este declarația învinuitului care a susținut că, după ce a fost cooptat de inculpatul care i-a propus, în schimbul sumei de 500 Euro, să solicite un credit iar banii obținuți să îi dea inculpatului, s-a deplasata la Agenția. împreună cu inculpații și, iar în fața unității bancare inculpatul i-a declarat că "voi merge însoțit de care știe ce are de făcut".
Aceste aspecte s-a considerat că sunt susținute și de alte declarații ale altor învinuiți, dintre care, tot cu titlu exemplificativ, putem să o amintim pe cea a lui, care, pe lângă faptul că reia faptele descrise de învinuitul anterior menționat, a mai susținut că, după ieșirea din Agenția, a remis inculpatului suma de peste 50.000 RON, pe care o primise în urma cererii de credit formulate, inculpat care "fără a se uita în, având asupra lui banii și actele, a plecat spre domnul " iar "după circa J de oră, a venit la mașină și mi-a dat suma de 500 (cincisute) euro, două în bancnote de 100 euro și șase în bancnote de 50 euro".
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat de către procuror că, în cauză, față de inculpatul sunt incidente prevederile art. 136.
C.P.P.În speța dedusă judecății, s-a stabilit prin rapoartele de întocmite de specialistul din cadrul Direcției Naționale anticorupție - Serviciu Teritorial Timișoara că, urmare a documentelor false prezentate de inculpați pentru obținerea creditelor au fost obținute în mod ilegal, cu aportul unor funcționari, sume cumulate de 2.615.015 Euro, aspect ce reprezintă, în concret, un pericol pentru ordinea publică, bani ce pot crea dezechilibre importante în funcționarea relațiilor sociale și bunei desfășurări a relațiilor comerciale și a circuitului civil și creează inegalități în fața legii prin avantajele ilegale de care beneficiază persoanele ce încalcă ordinea socială și normele legale, la crearea acestui prejudiciu având un rol și inculpatul care, așa cum am arătat a identificat și transporta persoanele ce au fost de acord să obțină credite și să remită altor inculpați arestați în prezenta cauză banii obținuți în acel mod.
Coroborat cu împrejurarea că, și dacă s-ar admite că obținerea unor credite este o acțiune licită, acordarea creditelor a fost însă supusă unor norme și proceduri stricte, aprobate și în concordanță cu normele instituției bancare naționale a statului, rezultă că într-o societate democratică cu reguli de conduită și conviețuire clare și precise nu este permis a se obține diferite sume de bani prin recurgerea la "persoane interpuse", proceduri ce nu au nici o legătură cu ordinea și statul de drept, ci intra in sfera ilicitului penal.
S-a reținut faptul că pericolul social mai este potențat și de faptul că inculpatul nu a avut un comportament sincer, încercând să ofere versiuni ale faptelor care să îi ofere o protecție în fața legii și să își creeze o imagine favorabilă.
Pe de alta parte, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea acestuia față de faptele comise și urmările lor, în sensul că din conduita acestuia nu rezultă faptul că ar manifesta o atitudine de regret și de acceptare a faptului că s-au încălcat prevederile legale.
În acest sens s-a reținut declarația inculpatului care a susținut în mod continuu și constant că la Agenția. s-a deplasat pentru a semna actele de angajare la firma al cărei administrator era inculpatul, iar ulterior persoanele cu care s-a deplasat la Agenția. le-a însoțit deoarece "a fost obligat de acele persoane" și că și acelor persoane le-a relatat că scopul deplasării la acea agenție bancară era determinat de semnarea actelor necesare angajării, aspect în totală contradicție cu celelalte declarate de inculpat care recunoaște că deși "a semnat actele pentru angajare" a primit de la Agenția. o sumă de bani pe care i-a remis-o inculpatului, iar ulterior a văzu și faptul că persoanele pe care le-a însoțit la Agenția., au primit și acele persoane diferite sume de bani.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 16.09.2009 ora 0830s-a dispus începerea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 248.Cod Penal comb. cu art. 2481.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.
Cod PenalUlterior, având în vedere că prin ordonanța din data de 07.10.2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de din infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 248.Cod Penal comb. cu art. 2481.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, prin rezoluția din data de 07.10.2009 ora 1530s-a dispus începerea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 323.
Cod PenalPrin ordonanța din data de 20.11.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de pentru comiterea infracțiunilor prev. de:art. 26.Cod Penal art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 323.Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalFață de inculpatul, prin ordonanța din data de 19.11.2009, s-a dispus reținerea acestuia pe o perioadă de 24 de ore începând din data de 19.11.2009 ora 1420până în data de 20.11.2009 ora 1420.
Referitor la împrejurarea că procurorul nu putea în termenul de 24 de ore de reținere să dea ordonanță prin care să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale, tribunalul a reținut că aceasta este total nejustificată, neexistând nici o dispoziție legală care să interzică procurorului punerea în mișcarea a acțiunii penale în timpul reținerii, iar dispozițiile art. 144 alin 6 invocate că au fost încălcate sunt nu sun incidente în cauză deoarece se referă la arestarea învinuitului
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin.1
C.P.P.În ceea ce privește starea de fapt, Tribunalul Timișa reținut că inculpatul, împreună cu fratele acestuia, inculpatul, a identificat mai multe persoane promițându-le că le vor facilita angajarea la firma al cărei administrator era, inculpatul solicitându-le acelor persoane să îi remită carte de identitate și diferite facturi de utilități (electricitate, sau ca-), iar ulterior s-a deplasat împreună cu acele persoane la Agenția., unde le îndruma în ce modalitate să acționeze și pe care persoane să le caute pentru a primii împrumutul.
Banii proveniți din aceste împrumuturi erau preluați prin intermediul inculpatului de către inculpatul, care remitea mici sume pentru persoanele titularea ale contractelor de împrumut și pentru inculpatul ghelbează
Total edificatoare în acest sens s-a considerat și declarația învinuitului care a susținut că, după ce a fost cooptat de inculpatul care i-a propus, în schimbul sumei de 500 Euro, să solicite un credit iar banii obținuți să îi dea inculpatului, s-a deplasata la Agenția. împreună cu inculpații și, iar în fața unității bancare inculpatul i-a declarat că va merge însoțit de care știe ce are de făcut.
Aceste aspecte s-a reținut că sunt susținute și de alte declarații ale altor învinuiți.
Prima instanță a constatat că la dosarul de urmărire penală există și două rapoarte de constatare (din datele de 28.05.2009 și 09.06.2009) din care rezultă că nu mai puțin de 207 persoane au obținut credite de la Agenția BCR prin folosirea unor documente false, credite în valoare totală de 2.377.000 euro
Cu privire la condiția existenței unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, Tribunalul Timișa reținut că prin "probe", potrivit art. 63.C.P.P. se înțelege orice elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei iar prin "indicii temeinice", potrivit art 681.C.P.P. se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, s-a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a unei fapte prevăzute de legea penală - dar și din punctul de vedere al Convenție Europene - existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune este îndeplinită
S-a reținut că, în ceea ce privește sensul sintagmei de "motive verosimile", Curtea a statuat că aceasta presupune existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune.
Astfel, s-a apreciat că situația de fapt pentru care a fost începută urmărirea penală și ulterior a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat rezultă din: declarațiile învinuiților, A,., s, G, (filele 148. 190, 115, 237, 117, 138, 156, 159, 165, 203, 222, 331 vol 76 dos up.)
Prin urmare toate aceste probe au indus instanței presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 143.C.P.P. cu privire la existenței unor probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
S-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de:art. 26.Cod Penal art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 323.Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalDin cuprinsul dispozițiilor legale menționate mai sus, luând în considerare și dispozițiile art. 1411.Cod Penal referitoare la înțelesul sintagmei "pedeapsa prevăzută de lege" s-a reținut că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii, cea mai M dintre ele fiind cea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de alin. 5 al art. 215.pen - de la 10 la 20 de ani.
Cât privește condiția existenței vreunuia din cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 al.1 lit.a-f C.P.P. Tribunalul Timișa constatat că propunerea de arestare preventivă se întemeiază pe existența, în privința inculpaților a cazului prev de art 148 alin 1 lit f C.P.P. potrivit căruia, măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a constatat că unele din infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai M de 4 ani.
S-a reținut că, Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție - a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni - Hotărârea Matznetter Austriei/ 10.11.1969, pericolul de distrugere a probelor - Hot. Wemhoff Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor -Hot. Letellier Franței/26.06. 1991, pericolul de dispariție al inculpatului - Hot. Neumeister Austriei/27.06.1968 sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică - Hot. Letellier Franței/26.06. 1991.
Prima instanță a apreciat că, în speța dedusă judecății, în privința inculpatului planează pericolul de a fi tulburată ordine publică.
. prin ordine publică acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor, și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, Tribunalul Timișa apreciat că pericolul concret pentru o asemenea ordine publică, dovedit cu probele de la dosar, există și impune luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie ( cauza Letellier contra Franței), în sensul că arestul preventiv al unei persoane se impune în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, activitatea infracțională poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea patrimoniului persoanei, indiferent dacă este vorba despre o persoană fizică sau juridică, autoritățile fiind obligate să intervină de o manieră eficace pentru a asigura protecția acestui patrimoniu împotriva oricărei ingerințe neautorizate, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
De asemenea, s-a reținut că la dosar există suficiente indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, care trebuie identificate și audiate, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 1491Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, Tribunalul Timișa admis, ca fiind întemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de către Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și, în consecință, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20.11.2009 până la data de 18.12.2009, inclusiv.
Împotriva încheierii penale nr.146/CC pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 21.11.2009 în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 24.11.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 146/CC/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 146/CC/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-04.12.2009
Tehnored. -08.12.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu, Ion
