Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1188/
Ședința publică din 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 153/CC din 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apoi s-a luat o declarație inculpatului, consemnată în scris și depusă la dosar, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Timiș prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, și în rejudecare să fie respinsă cererea privind propunerea de luare a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată. În motivarea cererii sale arată că inculpatul este organ de poliție, iar denunțătorul un participant la traficul rutier care a săvârșit o abatere și urma să i se rețină permisul de conducere pentru trei luni. i-a oferit polițistului suma de 50 lei pentru a nu-i încheia proces-verbal și a nu-i aplica sancțiunea, apoi din ce în ce mai mult, până la suma de 500 lei, însă inculpatul nu a acceptat această înțelegere. Între inculpat și denunțător a avut loc un schimb de numere de telefon, iar la 3 decembrie 2009 denunțătorul a stabilit cu organele de urmărire penală, să-l contacteze pe inculpat. La dosarul cauzei nu există autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice. s-a întâlnit cu inculpatul în parcarea hotelului, iar la invitația inculpatului de a intra în mașină, acesta a refuzat, însă i-a aruncat în mașină banii. Inculpatul a fost uimit de atitudinea denunțătorului întrucât nu a solicitat vreo sumă de la denunțător, și nu a avut reacția de a refuza oferta, fiind pus în fața unui fapt împlinit. Inculpatul a reacționat nepotrivit încercând să plece cu acea sumă, denunțătorul punându-l într-o lumină proastă prin aruncarea banilor în mașină. Consideră că în cauză nu există probe certe privind vinovăția inculpatului și că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate, întrucât dacă nu-și va mai desfășura activitatea în cadrul poliției, nu va exista posibilitatea ca acesta să săvârșească și alte infracțiuni. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În sprijinul cererilor sale, invocă situația familială a inculpatului care este întreținătorul familiei, are un copil minor bolnav, soția este proaspăt angajată în muncă, precum și faptul că întrucât la dosar există doar declarația denunțătorului și o înregistrare audio-video, se poate da o altă încadrare juridică faptei inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și temeinică, iar fapta pentru care inculpatul este cercetat este gravă.
Avocat arată că este discutabilă încadrarea juridică a faptei și că este fals faptul că în 3.12.2009 inculpatul ar fi pretins banii de la denunțător.
Inculpatul recurent solicită să fie cercetat în libertate și regretă fapta.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 153/CC din 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit. f a C.P.P. fost admisă cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 04.12.2009 până la data de 01.01.2010.
A fost respinsă cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7090/30/04.12.2009 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 04.12.2009, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000, organele de urmărire penală apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 alin.1 lit. f C.P.P. în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că inculpatul, care este agent de poliție, are ca și principală atribuție de serviciu aplicarea legii și nu încălcarea ei. Existența pericolului public rezultă și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea acestei fapte, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Pericolul social ridicat rezultă și din starea de fapt, respectiv că un reprezentant al unei instituții publice însărcinată cu aplicarea și respectarea legii nu a respins promisiunea făcută de denunțător.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.2223/P/2009 al Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Prin ordonanța nr.2223/P/2009 din data de 04.12.2009 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 03.12.2009 i-a pretins denunțătorului suma de 400 lei pentru a nu-i întocmi proces verbal de constatare a contravenției.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale prima instanță a considerat că în cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, și indicii care să convingă un observator independent că inculpatul a comis faptele.
Astfel, s-a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, în temeiul art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. este justificată, întrucât din datele existente la dosar (declarații inculpat, declarație denunțător, procese verbale, inclusiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante), rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta, ceea ce denotă existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 254 al. 1 cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, precum și a probelor certe, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din modalitatea de comitere a faptei, calitatea de agent de poliție a inculpatului și obligațiile ce decurgeau din această calitate.
În sensul indiciilor menționate cu privire la fapta pretinsă a fi comisă de inculpat, este relevantă împrejurarea că acesta a insistat să se întâlnească cu denunțătorul, căutându-l atât la telefon, cât și la locul de muncă, iar ulterior a acceptat să primească suma de 400 lei, astfel că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, s-a mai reținut că gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, raportat la împrejurările concrete mai sus arătate, în care a fost comisă și în special la persoana inculpatului care a săvârșit această faptă, în calitatea sa de agent de poliție, fac ca luarea unei măsuri preventive în cauză să fie adecvată, în condițiile în care o astfel de faptă comisă de inculpat, este de natură să determine o tulburare reală a ordinii publice și să justifice cercetarea inculpatului în stare de arest.
În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpatului, în sensul lipsei pericolului pentru ordinea publică, datorită faptului că inculpatul ar fi fost suspendat din funcție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale în cauză, s-a apreciat că o asemenea apărare este nefondată și nu este de natură să justifice lăsarea în libertate, în condițiile în care sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.S-a constatat că este nefondată și susținerea referitoare la încadrarea juridică a faptei, întrucât aspectele legate de încadrarea juridică țin de fondul cauzei și nu justifică cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Referitor la solicitarea de aplicare a măsurii preventive de obligare a nu părăsi țara sau localitatea, s-a apreciat că este nefondată, întrucât în cauză nu se justifică luarea unei asemenea măsuri, față de existența condițiilor privind luarea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei mai sus menționate, prevăzută de legea penală, sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptei, putându-se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, instanța a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
În condițiile în care a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, instanța a respins cererea apărătorului inculpatului privind luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales, ambii solicitând respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în subsidiar se cere înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, având în vedre situația familială a inculpatului, care are un copil minor în îngrijire.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 3856, al. 3.C.P.P. se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.Cod Penal, reținându-se că în data de 03.12.2009, în calitatea sa de agent de poliție, i-a pretins denunțătorului suma de 400 lei pentru a nu-i întocmi proces verbal de constatare a unei contravenții.
Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148.C.P.P. în sensul că este dovedit că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, ceea ce rezultă din declarația denunțătorului care se coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut fapta, precum și cu celelalte probe administrate, respectiv proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de marcare a banilor, proces verbal de efectuarea percheziției.
De asemenea, s-a reținut în mod întemeiat și incidența cazului de arestare prev. de art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Noțiunea de probe la care se referă textul menționat mai sus, nu trebuie confundat cu noțiunea de mijloace de probă definită de prev. art. 64.Cod Penal, care poate include acele probe sau indicii temeinice la care fac referire dispozițiile art. 143.C.P.P. dar poate avea o sferă mai largă, incluzând și elemente de fapt din care să rezulte periculozitatea socială sporită care ar justifica arestarea preventivă.
În consens cu cele menționate mai sus, se apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie întotdeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, amploarea faptelor în care a fost implicat și consecințele săvârșirii infracțiunii.
Raportat la fapta inculpatului se reține că el este suspectat de săvârșirea unei fapte grave de corupție. Gradul de pericol social al infracțiunii rezultă și din împrejurarea că inculpatul este reprezentantul unei instituții publice însărcinată cu aplicarea și respectarea legii. O asemenea faptă, comisă în condițiile prezentate, presupune o rezonanță în rândul colectivității de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane organele judiciare nu acționează eficient, ceea ce ar încuraja și alte persoane să comită astfel de infracțiuni.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive, și pentru o mai bună desfășurare a cercetărilor nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură preventivă prev. de art. 136.C.P.P. astfel că recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 153/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.12.2009
Tehnored./2 ex./14.12.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1188/
Ședința publică din 7 decembrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 153/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu, Constantin Costea
