Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 141/
Ședința publică din 07 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații-recurenți, sr. jr. și împotriva încheierii penale nr. 5 din data de 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent jr. în stare de arest, asistat de avocat ales, prezenți inculpații-recurenți, sr. și, în stare de arest.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat ales pentru inculpatul recurent jr. depune la dosar copia încheierii nr. 6 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și decizii de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la concluziile subsidiare, precum și copia unei adeverințe medicală privind pe jr.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocatul ales, pentru inculpatul recurent jr. solicită pe cale de excepție, să se constate nulitatea absolută în ceea ce privește actele de urmărire penală, la fila 5 dosar urmărire penală rezoluția de începere a urmăririi penale are data de 24.01.2008, ora 01,00, situație în care toate mijloacele de probă au caracter de acte premergătoare. Solicită totodată să se constate și nulitatea raportului de la fila 36 dosar urmărire penală din care rezultă faptul că investigatorul nu a fost încunoștiințat dacă va sosi tatăl sau fiul.
În principal, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul recurent jr. în temeiul art. 38515alin. 2 lit. d Cod pr.pen, raportat la art. 1403alin. 7.pr.pen. să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate. În susținerea acestei cereri arată că propunerea ce a stat la baza luării acestei măsuri se întemeiază pe date referitoare la persoana inculpatului și la faptă. Inculpatul are 19 ani, a locuit cu tatăl său, s-a aflat în întreținerea acestuia din urmă care l-a trimis să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire. Totodată, arată că pericolul social concret al infracțiunii trebuia probat prin alte probe certe. La fila 95 dosar urmărire penală, prin autorizația nr. 43 se autorizează convorbirile celorlalți autori, fiind o serie de autorizații pentru interceptarea unor convorbiri, dar nu privind pe jr. Nici ceilalți învinuiți nu au dat detalii despre acest inculpat
Mai arată că din toate actele de urmărire penală nu rezultă ce cantitate de substanță stupefiantă conținea marfa tranzacționată, iar cânepa industrailă nu poate fi asimilată canabisului.
În subsidiar, în temeiul art. 38515alin. 2 lit. c pr.pen, raportat la art. 3859pct. 9, 10.pr.pen, solicită constatarea nulității și casarea încheierii nr. 5 din 24.01.2008, considerând că motivarea încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive este lapidară, detenția preventivă fiind o stare de excepția, iar din motivarea încheierii nu reiese că ar exista o asemenea stare. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat din oficiu pentru inculpații, sr. și, solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate a inculpaților.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, din încheierea pronunțată de Tribunalul Arad rezultând faptul că materialul a fost convingător.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate,deoarece cânepa este industrială, neavând legătură cu drogurile.
Inculpatul recurent sr. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent jr. având ultimul cuvânt, arată că nu este un pericol social, tot ce s-a întâmplat se datorează tatălui său și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că a colaborat cu organele de anchetă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 5 din data de 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.208/108/208, s-a admis sesizarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, sr. și jr. pe o durată de 29 zile, începând cu 25 ianuarie 208 până la 22 februarie 208 inclusiv..
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut că prin rezoluția din data de 24.01.2008, ora 01,0, dată în dosarul de urmărire penală nr. 62 D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții:, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul lunii decembrie 2007, prin intermediul altor persoane a vândut o cantitate de droguri de risc (canabis) investigatorului sub acoperire, obținând succesiv sumele de 1.100, respectiv 3.500 euro;, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/20 constând în aceea că, în cursul lunii decembrie 2007 intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire, a unei cantități de droguri de risc (canabis), iar majoritatea banilor obținuți i-a predat numitului; sr. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/200 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii decembrie 207 vândut investigatorului sub acoperire, în contul unei datorii de 70 euro, o cantitate de droguri de risc (canabis), în cursul lunii decembrie 2007 intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire, a unei cantități de droguri de risc (canabis), iar o parte din banii obținuți i-a predat numitului, în cursul lunii ianuarie 208, în două rânduri, i-a oferit investigatorului sub acoperire, cantități de droguri de risc (canabis), cu titlu gratuit prin intermediul fiului său, jr. în data de 23 ianuarie 2008, i-a vândut împreună cu fiul său jr. investigatorului sub acoperire, cantitatea de 100,2 kg cu suma de 66.400 euro și jr. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. Art. 41 alin. 2.pen. constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 208, în două rânduri, i-a oferit investigatorului sub acoperire, cantități de droguri de risc (canabis), cu titlu gratuit provenite de la tatăl său, sr, iar în data de 23.01.2008 împreună cu tatăl său, sr. i-a vândut investigatorului sub acoperire, cantitatea de 100,2 kg cu suma de 66.400 euro.
De asemenea, s-a reținut că prin ordonanța din 24 ianuarie 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acxțiunii penale împotriva inculpaților, sr. și jr, dispunându-se, pentru fiecare, reținerea timp de 24 de ore.
Tribunalul Arada apreciat că, având în vedere că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât există presupunerea că au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, care rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care sunt cercetați, se impune arestarea preventivă a inculpaților pe op durată de 29 zile, începând cu 25 ianuarie 2008, până la 22 februarie 208 inclusiv.
Împotriva încheierii nr. 5/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat recurs, în termen legal, inculpații, jr. și sr. recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 28.01.2008.
În motivarea recursului, inculpatul jr. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive dispusă în dosarul nr. - al Tribunalului Arad și punerea sa în libertate; constatarea nulității încheierii și trimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanță. Inculpatul recurent a invocat motivarea lapidară a încheierii recurate și incidența dispozițiilor art. 3859pct. 9.C.P.P. susținând că nu s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de recurs verificarea acestora, că instanța de fond trebuia să indice în mod concret motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Totodată, s-a invocat recomandarea nr. (80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și art. 5 din CEDO, învederându-se că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că nu se poate presupune existența unui risc că ar săvârși o altă faptă penală în situația cercetării sale în continuare în stare de libertate; că a dat declarații complete și a recunoscut în esență săvârșirea faptei, a regretat-o și a conștientizat consecințele acesteia.
Inculpații, și sr. nu au motivat în scris recursurile declarate, ci cu ocazia susținerii orale a acestora, aspectele invocate fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000. temeinice privind comiterea faptelor rezultă din rapoartele întocmite de investigatorii acoperiți și, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/11.12.2007, nr. -/20.12.2007, nr. -/12.01.2008, declarațiile inculpaților, în special ale inculpatului. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt; neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine la acest moment procesual.
Susținerile inculpaților în sensul că nu ar fi cunoscut că marfa vehiculată ar face parte din categoria substanțelor interzise, cu regim special, și chiar că nu conțin asemenea substanțe sunt contrazise de prețul de vânzare și concluziile raportelor de constatare tehnico-științifică.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de droguri de risc aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
Referitor la apărările inculpatului jr. instanța de recurs constată că acestea sunt nefondate. Astfel, s-a învederat că nu există autorizarea interceptării convorbirilor acestui inculpat, ci numai pentru ceilalți inculpați, însă se omit a fi avute în vedere dispozițiile art. 912alin. 5.C.P.P. care permit folosirea convorbirilor sau comunicărilor interceptate și înregistrate și în altă cauză penală, cu atât mai mult împotriva altui inculpat din aceeași cauză.În ce privește dispozițiile art. 3859pct. 9.C.P.P. instanța de recurs constată că nu sunt incidente în cauză, hotărârea primei instanțe cuprinzând considerentele care au condus la luarea măsurii preventive. În acest sens, se reține că întinderea motivării soluției depinde de natura deciziei luate în cauză și de circumstanțele acesteia. Astfel, în materia măsurilor preventive instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. dar în același timp prin motivare să nu antameze fondul raportului de drept penal. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului sus menționat, instanța de recurs constată că acestea nu sunt suficiente pentru a conduce la un pericol social pentru ordinea publică care să nu impună luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât există temeiuri rezonabile că fapta incriminată ar fi fost comisă împreună cu un alt membru al familiei sale, iar coeziunea și relațiile inerente unei asemenea legături se pot repercuta negativ asupra desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, jr. și sr. împotriva încheierii nr. 5/2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpații la plata a câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, jr și sr. împotriva încheierii nr. 5/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 120 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -15.02.2008
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Laura Bogdan, Anca Nacu
