Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 163/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 19795/3/2009

1127/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIERE nr. 163/

Ședința publică de la 15 mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Lucia Rog

JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu

JUDECĂTOR 3: Florică Duță

GREFIER - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că își menține declarațiile date până în prezent și că, nu mai are nimic de adăugat.

Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, care, vizează durata măsurii arestării preventive a inculpatului, solicitând în baza dispozițiilor art. 1491alin. 13 Cod procedură penală, arestarea inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere că, cele 15 zile de arest preventiv nu sunt suficiente pentru terminarea cercetărilor, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.

Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, admiterea recursului formulat de inculpat, casarea soluției instanței de fond și luarea altei măsuri preventive, conform dispozițiilor art. 136 lit. c Cod procedură penală.

Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de faptul că se afla în legitimă apărare în momentul comiterii infracțiunii pe care o recunoaște și o regretă, de faptul că s-a predat singur la organele de poliție, dovedind că nu se va sustrage de la cercetări, apreciază că, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat și menținerea soluției instanței de fond, având în vedere dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că, recunoaște fapta și solicită să fie cercetat în stare de libertate, având în vedere că s-a predat de bună voie organelor de poliție.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, s-a admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 15 de zile,începând de la data de 11.05.2009 și până la data de 25.05.2009, inclusiv.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin referatul întocmit în dosarul nr.1295/P/2009 la data de 11.05.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia făcută propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap la art.174 - art.175 alin. 1 lit. i pen.

În fapt, în motivarea referatului, s-a arătat că există probe că inculpatul, în dimineața zilei de 10.05.2009, a lovit în mod repetat victima, cu un corp contondent (sticlă de bere care în timpul procesului s-a spart) în zona membrelor și a capului, provocându-i multiple leziuni, victima fiind adusă în stare de inconștiență la spital unde a fost operata în regim de urgență.

Examinând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:

În dosarul nr.1295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat.

Din analiza dispozițiilor legale incidente în materia măsurii arestării preventive, Tribunalul a reținut că, potrivit disp. art.149/1 pr.pen. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului în prezenta cauză trebuie să fie întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148.pr.pen.

În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de lege, pentru care este cercetat, Tribunalul a avut în vedere în acest sens declarațiile acestuia prin care recunoaște săvârșirea faptei, declarația martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de cercetare la fața locului, toate acestea aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia și circumstanțele reale ale comiterii, ținând cont și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit f pr.pen.

Văzând și dispozițiile art.136 pr.pen. Tribunalul a apreciat că există motive temeinice de a se crede în necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa soluționarea cauzei, dar și datorită stării de tensiune survenită pe plan local între inculpat și rudele victimei.

Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care atât în declarația dată în fața procurorului cât și în fața Tribunalului a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu o sticlă de bere în cap, susținând că a acționat doar ca să se apere și nu a avut niciodată intenția de a ucide victima ținând seama și de faptul că are o familie, o minoră, Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă mai scurtă decât cea solicitată de Ministerul Public ar fi suficientă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele pentru a se stabili cu certitudine dacă în cauza de față și-ar găsi aplicabilitatea dispozițiile legale incidente în materia legitimei apărări sau eventual a depășirii limitelor legitimei apărări, în cauză, până la acest moment procesual neadministrându-se nici o probă cu privire la aceste aspecte.

Față de cele ce preced, văzând disp. art.149 ind.l pr.pen. Tribunalul a admis în parte propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul disp. art.143 pr.pen. rap. la art.148 lit. f pr.pen, pe o durată de 15 zile, emițându-se mandat de arestare preventivă pentru inculpat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.

Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.148 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile enumerate la lit.a-

Totodată, luarea măsurii trebuie să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.

Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap la art.174 - art.175 alin. 1 lit. i pen.

În acest sens sunt declarațiile inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei, declarația martorilor audiați în cauză și procesul- verbal de cercetare la fața locului.

În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

De asemenea, constată că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.

Astfel, pedeapsa prevăzută de art.175 alin. 1 lit. i pen. este închisoarea de la 15 la 25 de ani, iar pentru comiterea faptei în forma tentativei se aplică art.21 alin.2 din Codul penal, limitele situându-se între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani.

Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.

Or, gravitatea concretă a faptei rezultă din natura acesteia (infracțiune contre vieții), dar și din modalitățile și împrejurările comiterii așa cum sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.

Pe de altă parte, nu este de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate a inculpatului, care a comis o faptă de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap la art.174 - art.175 alin. 1 lit. i pen.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că nici recursul parchetului nu este fondat întrucât instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra duratei arestării preventive a inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului .

În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatului .

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul București vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul București rămâne în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Proces-verbal

pentru jud. - aflată în,

semnează PREȘEDINTE SECȚIE,

GREFIER,

Red.SC -20.05.2009/13.07.2009

Dact.EA-22.05.2009/2ex

Sect.a II aPen.-Jud.

Președinte:Lucia Rog
Judecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Florică Duță

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 163/2009. Curtea de Apel Bucuresti