Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 165/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1074/2009)
ÎNCHEIEREA NR.165/
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat,recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat,recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebați fiind, recurenții inculpațiși, pe rând, arată că își mențin declarațiile date în cauză și nu mai au nimic de adăugat.
Recurentul inculpat arată că dorește să dea declarație.
Este audiat recurentul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că măsura arestării preventive este nelegală întrucât din probele administrate până la acest moment rezultă că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea cel puțin a două dintre faptele reținute în sarcina sa.
În opinia sa, instanța de judecată a fost sesizată în mod nelegal, în sensul că rezoluția parchetului prin care s-a propus măsura arestării preventive nu a fost motivată în drept, considerând că aceasta este o nulitate a actului de sesizare în temeiul art.197 alin.2 Cod procedură penală. Reprezentantul Ministerului Public avea obligația de a încadra în mod concret, pentru fiecare dintre inculpați, atât circumstanțele personale, cât și circumstanțele reale și să motiveze această propunere.
În ceea ce privește netemeinicia soluției, singurele probe constau într-o serie de convorbiri purtate cu reprezentanții BCR din care rezultă faptul că într-un interval de aproape o săptămână s-ar fi retras diferite sume de bani de la un bancomat din orașul și că, la același bancomat unde s-ar fi făcut un flagrant în data de 4 mai 2009, pe Calea 13 în B, într-o perioadă anterioară, s-ar mai fi copiat date cu caracter personal, dar fără să existe niciun fel de probă din care să rezulte că vreunul din cei trei inculpați s-ar face vinovați de săvârșirea unor fapte similare și în perioada anterioară. temeinice trebuie să aibă în vedere niște probe așa cum sunt prevăzute de dispozițiile Codului d e procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. Arată că s-a luat această măsură în temeiul art.148 lit. Cod procedură penală. Solicită a se observa că s-a făcut o propunere de arestare pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării cardurilor bancare. Ori, această infracțiune prevede o pedeapsă care variază între 6 luni și 5 ani închisoare. Cu privire la a doua condiție prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, solicită a se observa că inculpatul a recunoscut fapta, se află la prima abatere, este tânăr, student la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din Depune o serie de acte medicale din care rezultă că inculpatul a avut niște tulburări de comportament, în sensul că, a avut unele probleme psihice care, la un moment dat, i-au afectat comportamentul, dar din caracterizarea făcută de medicul curant rezultă că aceste tulburări tind să se remedieze în condițiile în care acesta ar beneficia de tratamentul în continuare al acestei afecțiuni, precum și de mediul familial și în niciun caz de detenție. Depune înscrisurile de care a făcut vorbire.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate, considerând această măsură netemeinică. Solicită a se observa că inculpatul a avut un grad de implicare redus, așa cum rezultă din dosar. El a condus pe inculpatul în B după care a avut un program diferit față de cei doi coinculpați. Pentru faptul că în mașina inculpatului s-au găsit un cuter și o rolă de scotch parchetul a considerat ca indiciu temeinic că acesta se face vinovat de trei fapte. Instanța de fond nu a reușit să disocieze gradul de implicare al celor 3 inculpați în raport de faptele pentru care sunt acuzați. Nu se dovedește un pericol concret care l-ar reprezenta pentru societate cercetarea inculpatului în stare de libertate. Noțiunea de pericol concret trebuie să provoace o stare de neliniște în rândul societății și nu vede de ce societatea ar fi temătoare, ar fi într-o, dacă inculpatul a condus un posibil inculpat în Consideră că măsura arestării preventive afectează grav principiul libertății, psihicul inculpatului. Urmează ca organele de cercetare penală să dovedească ceea ce se afirmă în propunerea de arest preventiv.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, considerând încheierea recurată ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere, în primul rând, încadrările juridice care au fost date faptelor. Față de perioada în care au fost săvârșite faptele, față de frecvența pe care au căpătat-o infracțiunile la comerțul electronic, de insecuritatea care este produsă pentru societatea civilă prin astfel de fapte, consideră că parchetul a făcut o propunere justă, solicitând arestarea preventivă a inculpaților. Deasemenea, solicită a se avea în vedere aspectul că inculpații și, potrivit fișei de cazier judiciar, sunt recidiviști postexecutoriu. Probele aflate la dosarul cauzei, până la acest moment, satisfac exigențele art.681Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, consideră că nu prezintă un pericol social și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită punerea în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A recunoscut partea sa de vină.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a se dispune judecarea sa în stare de libertate. Arată că nici nu știe să umble la calculator.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 05.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a penală a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind arestarea preventivă și s-a dispus arestarea inculpaților, și, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 05.05.2009 până la data de 02.06.2009, inclusiv.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra nelegalei sesizări a instanței invocate de inculpatul, tribunalul a constatat că susținerile apărătorului acestuia sunt neîntemeiate, neprecizarea în concret a temeiurilor de drept în baza cărora se solicită arestarea preventivă neconstituind cauza de nulitate absolută prevăzută de art.197 alin.2 Cod procedură penală privind sesizarea instanței.
Deasemenea, nu se poate reține nici existența unei vătămări a inculpatului pentru a fi incidente dispozițiile privind nulitatea relativă.
Mai mult, ordonanțele de reținere au avut ca temei dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel că inculpații au avut posibilitatea de a cunoaște care sunt temeiurile privării lor de libertate.
Tribunalul a constatat că, în cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din coroborarea declarației inculpatului, a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a proceselor verbale privind verificarea cardului și rezultatele verificărilor efectuate de Departamentul Fraude din cadrul, a procesului verbal de percheziție a autoturismului și a procesului verbal de percheziție corporală.
Inculpații și nu au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor iar inculpatul a recunoscut în fața instanței comiterea faptei din data de 04.05.2009, negând totodată implicarea celorlalți doi inculpați.
Apărările acestora sunt infirmate de procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care este descrisă în amănunt activitatea infracțională a inculpaților din data de 04.05.2009, după montarea dispozitivului pe bancomat de către inculpatul, acesta timp de câteva ore a supravegheat zona, după care vis-a vis de sucursala BCR s-a întâlnit cu inculpatul care a plecat spre Complexul după care s-a reîntâlnit cu inculpatul, au stat de vorbă 5 minute, apoi inculpatul a revenit la bancomat și a ridicat dispozitivul de copiere simulând o tranzacție, s-a deplasat pe Calea 13 și i-a înmânat dispozitivul inculpatului care s-a întâlnit în zonă cu inculpatul rămânând în așteptare, timp în care inculpatul s-a întors la bancomat și, după ce a supravegheat zona, a ridicat bagheta de la, fiind surprins de organele de poliție, în bagheta aflându-se un telefon mobil marca Nokia în stare de funcționare pe aplicația video-filmare iar asupra inculpatului s-a găsit și un,".
Deasemenea, în autoturismul inculpatului s-a găsit un cutter și o rolă de scotch, resturi de scotch folosite recent găsindu-se în scrumieră, acestea fiind obiecte folosite la comiterea infracțiunilor de acest gen, iar asupra inculpatului s-au găsit două șurubelnițe mici și dispozitivul de copiere a cardurilor.
Mai mult, din procesele verbale întocmite de organele de poliție la data de 04.05.2009, respectiv, 05.05.2009 privind rezultatele verificărilor efectuate de Departamentul Fraude din cadrul a rezultat că la data de 26.04.2009 de la aceeași sucursală au fost copiate carduri falsificate, efectuându-se retrageri frauduloase de numerar de la - uri din orașul, județul C iar cardul," găsit asupra inculpatului a fost folosit la data de 03.05.2009 la un bancomat de la aceeași sucursală ca în data de 04.05.2009 cât și la data de 30.04.2009, fără a se efectua operațiuni, comunicând că la data de 30.04.2009, când a fost folosit, au fost compromise informațiile de pe magnetică a cardurilor iar sumele frauduloase au fost retrase din orașul.
Tribunalul a constatat că inculpatul domiciliază în orașul, iar ceilalți doi inculpați în municipiul C, ceea ce nu constituie o coincidență.
Deasemenea, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit. f
C.P.P. întrucât infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite de lege
cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate
prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de natura și gravitatea
faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea de comitere, caracterul organizat
al activității infracționale, precum și persoana inculpaților care au îngreunat
aflarea adevărului prin atitudinea procesuală avută, inculpații
și având și antecedente penale, ceea ce denotă perseverență infracțională.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării
preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului
penal, conform art.136 al. 1 Cod procedură penală.
Prin urmare, în baza art. 1491Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind arestarea preventivă a inculpaților, și.
A fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților,
și, pe o durata de 29 de zile, începând din data de
05.05.2009 până la data de 02.06.2009 inclusiv.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, pentru considerentele mai sus expuse, raportat la dispozițiile art. 136 al.8 Cod procedură penală, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nefiind suficientă în cauză având în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social concret al faptelor, precum și persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurentul inculpat a solicitat judecarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că măsura arestării preventive este nelegală, întrucât, din probele administrate până la acest moment, rezultă că nu se mai face vinovat de săvârșirea, cel puțin, a două dintre faptele reținute în sarcina sa. Singurele probe constau într-o serie de convorbiri purtate cu reprezentanții din care rezultă faptul că, într-un interval de aproape o săptămână, s-ar fi retras diferite sume de bani de la un bancomat din orașul și că, la același bancomat unde s-ar fi făcut un flagrant în data de 4.05.2009, pe calea 13, în B, într-o perioadă anterioară, s-ar mai fi copiat date cu caracter personal, dar fără să existe nici un fel de probă din care să rezulte că vreunul din cei trei inculpați s-ar face vinovați de săvârșirea unor fapte similare și în perioada anterioară.
S-a mai arătat că instanța de judecată a fost sesizată în mod nelegal deoarece rezoluția parchetului prin care s-a propus măsura arestării preventive nu a fost motivată în drept, invocând cazul de nulitate a actului de sesizare prevăzut de art.197 alin.2 Cod procedură penală, motivat de faptul că parchetul avea obligația de a încadra, în mod corect, pentru fiecare dintre inculpați, atât circumstanțele personale, cât și circumstanțele reale, să motiveze această propunere.
Recurentul inculpat a solicitat revocarea măsurii, motivat de împrejurarea că a recunoscut fapta, se află la prima abatere, este tânăr și student.
Recurentul inculpat a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, deoarece a avut un grad de implicare redus.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate,cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței, invocată de către inculpatul, prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală au avut în vedere atât sesizarea primară, care se face prin rechizitoriu, conform art.264 Cod procedură penală, cât și sesizarea suplimentară, potrivit art.335, 336 și 337 Cod procedură penală. Deasemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și dispozițiile privind sesizarea neoriginară referitoare la desființarea sau casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, declinarea de competență, hotărârea prin care se rezolvă conflictul de competență și strămutarea cauzei penale.
Dar și în situația încălcării dispozițiilor relative la sesizarea instanței, legea admite o excepție prevăzută în art.300 Cod procedură penală.
Așadar, propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită în condițiile art.1491Cod procedură penală, nu reprezintă un mod de sesizare a instanței care să poată fi sancționat de lege cu nulitatea absolută, conform art.197 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a observat că nu se poate reține nici existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile art.197 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, declarațiile inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale privind verificarea cardului, rezultatele verificărilor efectuate de Departamentul Fraude din cadrul, procesele-verbale de percheziție a autoturismului inculpatului și de percheziție corporală.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune a fi fost comise infracțiunile, caracterul organizat al activității infracționale, dar și persoana și conduita inculpaților prin atitudinea procesuală nesinceră avută, inculpații și fiind cunoscuți cu antecedente penale, dovedind perseverență, pe cale infracțională.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.05.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
