Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 181/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1229/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.181/
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de inculpații, și împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr.2/UP de la data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții intimați inculpați, și, toți personal, în stare de libertate și asistați de apărătorii aleși, avocați și, cu împuternicire atașată la fila 44 din dosarul de urmărire penală, în care se menționează că au drept de asistență juridică și în fața instanței de recurs. Pentru recurenții intimați inculpați, și, răspunde și un alt apărător ales, avocat, cu împuterniciri atașate la filele 14 și 15 din prezentul dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea recurenților intimați inculpați, care sunt legitimați astfel: (I seria - nr.-, CNP -), ( seria - nr.-, CNP -), (.I seria - nr.-, CNP -), ( seria - nr.-, CNP -), ( seria - nr.-, CNP -), ( seria - nr.-, CNP -), (.I seria - nr.-, CNP -) și ( seria - nr.-, CNP -).
Apărătorul ales al recurenților intimați inculpați, avocat, solicită să se constate că declarația de recurs a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu îl privește numai pe inculpatul, acesta fiind singurul menționat în acea declarație și, ca atare, singurul care are și calitatea de intimat în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că, deși pe declarația de recurs este menționat doar numele inculpatului, este specificat în continuare "și alții". De asemenea, precizează că motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu se referă la toți inculpații, însă, din cauza numărului mare al acestora, nu au putut fi menționate toate numele lor în declarația de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosar motivele de recurs redactate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și copii de înscrisuri înaintate de către același parchet, despre care susține că nu se află atașate la dosarul de urmărire penală.
Apărătorii aleși ai recurenților intimați inculpați solicită respingerea, ca inadmisibilă, a probei cu înscrisurile depuse la dosar de către reprezentantul Ministerului Public.
De asemenea, apărătorii aleși ai recurenților intimați inculpați depun la dosar propriile motive de recurs.
Curtea ia act de depunerea la dosar a unor copii de pe înscrisuri, prezentate de către reprezentantul Ministerului Public și constată că aceste copii nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul.
La întrebarea Curții, recurenții intimați inculpați, personal, având pe rând cuvântul, precizează că își mențin în întregime declarațiile date în fața judecătorului de la Tribunalul Giurgiu și nu doresc să facă noi declarații în fața instanței de recurs, întrucât nu au nimic de adăugat și nici de retractat în ceea ce privește declarațiile anterioare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, depune la dosar declarația Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI de retragere a recursului formulat în cauză.
Apărătorii aleși ai recurenților intimați inculpați arată că aceștia își mențin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul ales al recurenților intimați inculpați, avocat, solicită admiterea recursurilor și casarea în parte a încheierii atacate, apreciind-o ca nelegală în ceea ce privește luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu există probe sau indici temeinice din care să rezulte că ar fi săvârșit vreo faptă penală.
Învederează că, în dosar, se află numai un proces verbal de constatare, declarațiile inculpaților și procesele verbale de percheziție corporală, din care rezultă că nu s-a găsit nimic asupra acestora sau în autoturismele lor.
În consecință, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurenților intimați inculpați, avocat, solicită admiterea recursurilor, întrucât, din însăși motivarea încheierii atacate, rezultă că nu există dovezi sau indicii temeinice că s-ar fi săvârșit vreo infracțiune dintre cele reținute în sarcina acestora.
Instanța de fond a făcut doar referire că ar putea fi vorba de indicii cu privire la săvârșirea unor altor infracțiuni, fără a le menționa însă, fapt inadmisibil având în vedere limitele învestirii sale.
Pentru aceste motive, solicită casarea în parte a încheierii recurate și revocarea măsurii obligări de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurenților intimați inculpați, și, avocat, arată că în cauză nu există probe sau indicii care să dovedească săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de care sunt acuzați, nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, arată că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi respectată de către inculpații și, care au domiciliul în comuna și lucrează în municipiul G, iar măsura restrictivă impusă le încalcă un drept constituțional fundamental.
Cu privire la aceiași inculpați, arată că se află în imposibilitatea obiectivă de a respecta o altă măsură impusă de către instanța de fond, respectiv aceea de a nu comunica între ei, întrucât, având calitatea de soți, o astfel de comunicare este inerentă.
În consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, fără luarea față de inculpați a altei măsuri preventive.
Apărătorul ales al recurenților intimați inculpați, avocat, în completarea susținerilor anterioare, solicită să se constate că procesul verbal de sesizare din oficiu, la care se face referire de către acuzare, privește alte persoane decât cei opt inculpați.
Referitor la obligația impusă inculpaților de a nu lua legătura între ei, arată că aceasta îi lipsește practic de posibilitatea exercitării profesiei, întrucât ei își desfășoară activitatea în același loc, fiind imposibil să nu ia legătura unii cu alții.
Cu privire la recursul Parchetului, apărătorii aleși ai recurenților intimați inculpați solicită să se ia act de retragerea acestuia și să se dispună în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, considerând încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care arată că, din probele administrate până în prezent, rezultă indicii temeinice că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, în condițiile în care în birourile lor au fost găsite mai multe sume de bani, fără nicio justificare.
Referitor la inculpații care lucrează în altă localitate decât cea de domiciliu, arată că aceștia se pot adresa organelor judiciare pentru a li se încuviința părăsirea localității de domiciliu, în vederea deplasării la locul de muncă.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile avocaților aleși.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile avocaților aleși.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile avocaților aleși.
Recurenta intimată inculpată, personal, în ultimul cuvânt, arată că subscrie concluziilor avocaților aleși.
Recurenta intimată inculpată, personal, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile avocaților aleși.
Recurenta intimată inculpată, personal, în ultimul cuvânt, achiesează la rândul său la concluziile avocaților aleși.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu nr.2/UP de la data de 20 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, un judecător al Tribunalului Giurgiu - Secția Penală a dispus astfel:
În baza art.1491alin.9 din Codul d e procedură penală, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu de arestare preventivă a inculpaților:
(fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1970 în municipiul G, județul G, CNP -);
(fiul lui și, născut la data de 24 septembrie 1959 în municipiul G, județul G, CNP -);
(fiul lui și, născut la data de 19 octombrie 1967 în comuna, județul G, CNP -);
(fiul lui și, născut la data de 09 iulie 1953 în comuna, județul G, CNP -);
(fiul lui și, născut la data de 21 ianuarie 1978 în municipiul G, județul G, CNP -);
(fiica lui G și, născută la data de 23 septembrie 1968 în municipiul G, județul G, CNP -);
(fiica lui și, născută la data de 21 august 1958 în comuna, județul G, CNP -);
(fiica lui G și, născută la data de 08 martie 1972 în municipiul G, județul G, CNP -).
În baza art.1491alin.12 rap. Ia art.145 din Codul d e procedură penală, a dispus luarea față de fiecare dintre acești inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 21 mai 2009 și până la data de 18 iunie 2009 inclusiv.
A impus fiecărui inculpat ca, pe durata acestei măsuri, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
De asemenea, a impus fiecărui inculpat ca, pe durata aceleiași măsuri, să respecte și obligația de a nu se apropia de coinculpați și martori și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect.
A desemnat ca organ de supraveghere a inculpaților, și Poliția municipiului G, iar a inculpaților și Postul de Poliție al comunei.
A dispus ca o copie a încheierii să se comunice inculpaților, Poliției municipiului G, Postului de Poliție al comunei, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții competente, în vederea asigurării respectării obligațiilor anterior menționate, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea pașaportului sau, după caz, să ridice provizoriu pașaportul, pe durata măsurii.
A atras atenția fiecărui inculpat că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de la Tribunal a constatat că Parchetul a solicitat, la data de 20 mai 2009, arestarea preventivă a celor opt inculpați, cercetați pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 din Codul penal rap. la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000 și respectiv de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal (pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani), aceștia fiind acuzați că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de casieri taxare la. - Secția Control G - Agenția G, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui consens neechivoc, au inițiat, aderat și constituit o asociere, în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție, prin pretinderea unor sume de bani, drept taxă de pod, de la conducătorii autovehiculelor care tranzitau Punctul Vamal G și neeliberarea chitanțelor aferente, astfel că, în data de 19 mai 2009, la terminarea programului, în biroul lor de lucru, a fost descoperit echivalentul sumei de 7.800 EURO, ascuns în diferite locuri.
Prin ordonanțele din data de 20 mai 2009, Parchetul a dispus reținerea celor opt învinuiți la acel moment pe o durată de 24 de ore, începând cu data respectivă, ora 0200și până la data de 21 mai 2009, ora 0200, iar, prin ordonanța nr.290/P/2009 din aceeași dată, a pus în mișcare acțiunea penală față de aceștia, care au dobândit astfel calitatea de inculpați.
În propunerea de arestare preventivă a inculpaților, Parchetul a susținut, în ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, că săvârșirea infracțiunilor de către aceștia rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul verbal de constatare din data de 19 mai 2009, întocmit în biroul șefului de tură al Agenției de Control și G; monetarul sumelor găsite și nejustificate în incinta acelui birou; procesele verbale de efectuare a controlului la gestiunea casierilor încasatori; procesele verbale de percheziție corporală.
De asemenea, a arătat că, din probele administrate, ar rezulta că inculpații se află în situația prevăzută de art.148.f din Codul d e procedură penală, întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin impactul negativ asupra comunității, având în vedere că faptele comise sunt grave, iar luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale.
Analizând propunerea astfel formulată, precum și actele de urmărire penală efectuate în cauză, judecătorul de la Tribunal a reținut, cu referire la condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, următoarele:
Potrivit art.323 alin.1 din Codul penal, constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.
Din examinarea acestui text de lege, rezultă că, pentru existența infracțiunii, în ceea ce privește elementul material al laturii ei obiective, trebuie să existe o acțiune de asociere, ceea ce înseamnă o grupare de mai multe persoane, cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu anumite reguli privind ierarhia și cu roluri ale fiecăruia dintre participanți.
Or, din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că, în cauză, nu există probe sau indicii temeinice privind o asemenea acțiune de asociere între inculpați.
Simpla afirmație a procurorului, potrivit căreia, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui consens neechivoc, inculpații ar fi inițiat, aderat și constituit o asociere, în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție, fără indicarea în concret a datelor, indiciilor temeinice sau probelor care au stat la baza formării unei astfel de aprecieri, nu este de natură să convingă judecătorul despre existența unei asemenea asocieri.
Faptul că cei opt inculpați constituiau un "schimb" sau o "tură" nu semnifică o acțiune de asociere, pe care ei să o fi constituit sau la care să fi aderat, ci doar o structură de organizare a muncii la. - Secția Control G - Agenția G.
Potrivit art.254 alin.1 din Codul penal, constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În speță, deși în încăperea în care se aflau inculpații au fost găsite importante sume de bani (4.795 euro, 873 dolari, 339, 5 lire sterline și 9.104 lei), în urma perchezițiilor corporale și ale autoturismelor acestora nu s-au găsit sume de bani sau alte valori asupra lor.
Simpla afirmație a procurorului, potrivit căreia, în data de 19 mai 2009, inculpații ar fi pretins diferite sume de bani, drept taxă de pod, de la conducătorii autovehiculelor care tranzitau Punctul Vamal G și nu ar fi eliberat chitanțele aferente, fără arătarea în concret a sumelor pretinse și însușite de fiecare, fără identificarea, pe categorii, a autovehiculelor care au trecut în ziua respectivă podul peste Dunăre și pentru care transportatorii au achitat taxele de pod cu privire la care nu li s-au eliberat bonuri fiscale (chitanțe), fără identificarea vreunui mituitor sau a vreunei sumei de bani oferite sau pretinse drept mită și fără indicarea atribuțiilor de serviciu ale inculpaților, este de natură să convingă judecătorul asupra insuficienței probelor sau indiciilor temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de luare de mită.
Judecătorul de la Tribunal a menționat că, din materialul de urmărire penală prezentat, rezultă existența de indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni, însă, având în vedere propunerea de arestare preventivă cu care a fost sesizat, a apreciat că el nu se poate referi la alte instituții juridice în afara celor care formează obiectul cauzei cu care a fost învestit.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, referitoare la existența de probe că lăsarea În libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, judecătorul de la Tribunal, analizând materialul de urmărire penală înaintat, a constatat că acest pericol nu este demonstrat, neexistând la dosar probe din care să rezulte, fără putință de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin cercetarea în libertate a presupușilor infractori.
Pentru aceste motive, judecătorul de la Tribunal a apreciat ca fiind neîntemeiată propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaților, respingând-o ca atare, însă, opinând că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, urmând a se investiga dacă fiecare dintre ei a încasat taxe de tranzitare a podului peste Dunăre fără să elibereze bonuri fiscale și respectiv dacă și în ce proporție și-a însușit aceste sume, a considerat că se impune luarea față de toți inculpații a măsurii obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, pe o durată de 29 de zile, cu impunerea interdicțiilor menționate în dispozitivul încheierii.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu(în scris, la data de 21 mai 2009)și toți cei opt inculpați(la data de 20 mai 2009, oral, după pronunțarea soluției, conform proceselor verbale consemnate la filele 19-26 din dosarul de fond).
Prin adresa nr.2072/III-2/2009 din data de 29 mai 2009,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa solicitatacestei instanțesă ia act de retragerea recursuluideclarat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.3854alin.2 rap. la art.369 alin.3 din Codul d e procedură penală, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
În raport cu aceste dispoziții legale și având în vedere comunicarea anterior menționată, Curtea urmează a lua act de retragerea recursului declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
II.Inculpații, care nu au dorit să dea declarații în fața instanței de recurs, precizând însă oral că își mențin integral declarațiile date cu ocazia soluționării în primă instanță a propunerii de arestare preventivă, au criticat în dezbateri încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în principal, că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată în privința fiecăruia dintre ei, este nelegală, în condițiile în care, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, neexistând probe sau indicii temeinice că ar fi săvârșit vreo infracțiune dintre cele reținute în sarcina lor, după cum a constatat însuși judecătorul de la Tribunal, iar, în subsidiar, că unele dintre interdicțiile impuse pe durata acestei măsuri le încalcă drepturi constituționale, lipsindu-i de posibilitatea exercitării profesiei sau punându-i într-o situație incompatibilă cu statutul de soți (în cazul inculpaților și ).
Cu ocazia judecării recursurilor, reprezentantul Ministerului Publica depus la dosar copii de pe declarația din data de 19 mai 2009 numitului și respectiv de pe anexa la adresa nr.1043/28.05.2009 a G, privind "situația încasărilor pentru utilizarea Podului G- în perioada 16-22.05.2009" (înscrisuri despre care a precizat că au fost înaintate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și nu se află atașate în dosarul de urmărire penală).
Curtea nu va ține seama de înscrisurile astfel prezentate, constatând, în primul rând, că acestea sunt doar copii, necertificate pentru conformitate cu originalul, iar, în al doilea rând, că, nefiind atașate dosarului de urmărire penală prezentat instanței, ele nu pot fi reținute în mod legal drept mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpați, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurileacestorasunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În privința celor opt inculpați, s-a început urmărirea penală, s-a dispus reținerea acestora pe 24 de ore (în calitate de învinuiți, la momentul respectiv), a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a solicitat judecătorului de la Tribunalul Giurgiu arestarea lor preventivă pe 29 de zile, sub acuzația comiterii infracțiunilor de luare de mită și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzute de art.254 alin.1 și 2 din Codul penal (prin schimbarea încadrării juridice, făcându-se trimitere și la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000) și respectiv de art.323 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că"în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de casieri taxare la. - Secția Control G - Agenția G, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui consens neechivoc, au inițiat, aderat și constituit o asociere, în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție, prin pretinderea unor sume de bani, drept taxă de pod, de la conducătorii autovehiculelor care tranzitau Punctul Vamal G și neeliberarea chitanțelor aferente, astfel că, în data de 19 mai 2009, la terminarea programului, în biroul de lucru, a fost descoperit echivalentul sumei de 7.800 EURO, ascuns în diferite locuri".
În raport cu aceste infracțiuni, în considerentele încheierii recurate, se menționează în mod explicit că nu există probe sau indicii temeinice care să susțină acuzațiile aduse inculpaților, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea în cauză a condiției prevăzute de art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, în lipsa căreia nu se putea dispune în mod legal, în privința acestora, nici măsura arestării preventive, dar nici măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145 alin.1 teza finală din Codul d e procedură penală, după cum în mod greșit a procedat judecătorul de la Tribunal.
La rândul său, Curtea, analizând toate actele și lucrările dosarului de urmărire penală (astfel cum a fost prezentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu ), constată că, într-adevăr, nu există probe sau indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit vreuna dintre cele două infracțiuni care constituie în prezent obiectul urmăririi lor penale.
În acest sens, Curtea constată că probatoriul prezentat de Parchet este reprezentat de:
procesele verbale de sesizare din oficiu (având un conținut identic), întocmite de comisarul-șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul G (sub nr.140.584/19.05.2009) și respectiv de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu (sub nr.290/P/19.05.2009), care se referă însă la alte persoane decât inculpații (respectiv la numiții și ) și la alte fapte decât cele pentru care s-a început urmărirea penală în prezenta cauză (pretins săvârșite de către sus-numiții);
procesul verbal de constatare întocmit la data de 19 mai 2009, ora 2020, în biroul șefului Agenției de Control și . G, în care se consemnează găsirea în diferite locații ale acelui birou a sumelor (pretins nejustificate și disimulate) de 4.795 euro, 873 dolari, 9.104 lei, 339 și 5 lire sterline, precum și identificarea monetarului predat de către șase dintre inculpați (, și ), în calitate de casieri, constând în sumele totale de 5.853 euro, 326 dolari și 15.629 lei;
declarațiile inculpaților, în care aceștia au negat săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, doi dintre ei ( și ) afirmând chiar că, în ziua de 19 mai 2009, nici nu au efectuat operațiuni de încasare a vreunei sume de bani;
procesele verbale de percheziție corporală a inculpaților, în care se consemnează că, asupra acestora, nu s-au găsit sume de bani nejustificate (altele decât cele menționate în monetarul întocmit) sau nicio sumă de bani (în cazul ultimilor doi), cu mențiunea că, asupra inculpatei, a fost identificată într-un buzunar al sacoului de serviciu o sumă în plus față de cea înscrisă în raportul zilnic (respectiv 214 lei), căreia aceasta i-a dat o justificare (restituirea contravalorii unui costum returnat persoanei care i l-a vândut) ce nu a fost verificată până în prezent de către Parchet;
procesele verbale de percheziție a autoturismelor inculpaților, și, în care se consemnează că, în acele autovehicule, nu au fost găsite sume de bani.
Examinând acest probatoriu, se observă că singurul element faptic probat până în prezent este descoperirea în biroul respectiv (pe care, potrivit declarațiilor inculpaților, ei îl utilizau în comun, fără a fi în permanență închis, alte dovezi contrare acestor afirmații nefiind administrate) a unor sume de bani, a căror deținere nu a fost justificată, inculpații susținând însă că nu știau de existența lor și de modul în care au ajuns acolo, văzându-le abia la intervenția organelor de urmărire penală.
Pornind de la acest element faptic, Curtea constată că nu există nicio probă că sumele de bani respective ar fi fost pretinse și primite de către vreunul dintre inculpați, drept taxă de pod, de la conducătorii autovehiculelor care tranzitau Punctul Vamal G, fără eliberarea chitanțelor aferente (astfel cum este formulată de către Parchet acuzația de luare de mită adusă acestora), nefiind audiată nicio persoană care să susțină că s-ar fi comis o astfel de faptă, nefiind realizate un flagrant sau o înregistrare ambientală care să o probeze (deși organele de urmărire penală aveau la îndemâna posibilități legale de a întreprinde asemenea acte de cercetare), nefiind dovedit nici măcar fluxul de autovehicule care a tranzitat acel punct vamal în ziua respectivă (pentru a se verifica în mod obiectiv corespondența între taxele legale datorate pentru autovehiculele respective și cele efectiv încasate).
Simpla identificare a unor sume de bani nejustificate (fie și disimulate) într-o locație folosită de mai multe persoane, nu poate conduce în mod legal la concluzia (susținută de Parchet) că toate acele persoane au comis o faptă penală în legătură cu sumele respective, întrucât, dincolo de împrejurarea că o faptă cu acest caracter nu a fost în niciun fel probată, răspunderea penală nu este colectivă, ci eminamente personală, astfel că, în cazul fiecărui inculpat în parte, trebuia dovedită o faptă penală proprie, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Mai mult, încălcând în mod nepermis acest principiu esențial de drept (al răspunderii penale personale, care imprimă același caracter și măsurilor preventive), Parchetul nu a menționat - în niciunul dintre actele procedurale întocmite (rezoluții și ordonanțe de începere a urmăririi penale, de reținere, de schimbare a încadrării juridice sau de punere în mișcare a acțiunii penale) și nici în propunerea de arestare preventivă prezentată judecătorului - fapta penală proprie a fiecărui inculpat, în sensul de a indica în concret suma de bani pretinsă și primită personal drept mită.
De altfel, înscriindu-se pe aceeași linie, care dovedește și caracterul superficial al urmăririi penale realizate până în prezent, Parchetul nu a atașat în dosarul prezentat instanței nici măcar fișa postului fiecărui inculpat acuzat, în condițiile în care, infracțiunea de luare de mită fiind o"infracțiune de serviciu", este obligatorie dovedirea legală, prin actul anterior menționat sau prin alte asemenea acte emanând de la instituția angajatoare, a îndatoririlor de serviciu în legătură cu exercitarea cărora se susține că inculpații ar fi pretins și primit mită, cu atât mai mult cu cât doi dintre ei chiar că ar fi avut vreo atribuție de încasare a taxelor de pod.
În ceea ce privește asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, Curtea constată, de asemenea, lipsa administrării oricărei probe care să susțină o astfel de acuzație adusă inculpaților, unica împrejurare că aceștia sunt colegi de serviciu și împart același birou neconstituind, în mod evident, o asemenea dovadă.
Astfel, nu s-a probat vreo înțelege infracțională intervenită între inculpați, vreun scop al unei asemenea înțelegeri, vreun plan de acțiune sau vreun rol determinat al fiecăruia, în vederea realizării ei, situație în care pretinsul"consens neechivoc [] în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție"(de altfel, nici ele dovedite, pentru motivele anterior menționate) constituie o simplă supoziție a Parchetului, nesusținută de actele și lucrările dosarului.
În privința motivelor pentru care, prin încheierea recurată, s-a dispus luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că acestea sunt nelegale.
Astfel, referirea judecătorului de la Tribunal la împrejurarea că în cauză "există indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală" (neindicate în concret, însă, în mod evident, altele decât faptele cu privire la care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive, de vreme ce același judecător a constatat în prealabil că, pentru acele fapte, nu există probe și nici indicii temeinice) este în afara limitelor învestirii sale și chiar a obiectului urmăririi penale, de vreme ce inculpații nu au fost acuzați în mod legal de alte infracțiuni decât cele două anterior analizate.
Totodată, referirea judecătorului de la Tribunal la împrejurarea că"urmează a se investiga dacă fiecare dintre inculpați a încasat taxe de tranzitare a podului peste Dunăre fără să elibereze bonuri fiscale și dacă și în ce proporție și-au însușit aceste sume"este lipsită total de legitimitate, întrucât astfel de investigații, care să probeze înseși faptele de care sunt acuzați inculpații, trebuiau realizate în prealabil, tocmai pentru a constitui suportul legal al luării unei măsuri preventive în privința lor, în măsura în care ar fi relevat motive verosimile de a crede în comiterea unor infracțiuni, iar nicidecum nu pot fi constitui motivația dispunerii unei măsuri restrictive de drepturi, în vederea efectuării lor viitoare, fără a se cunoaște cu ce rezultat.
În consecință, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor art.145 alin.1 teza finală rap. la art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea recurată cu privire la fiecare dintre cei opt inculpați, este în mod vădit nelegală, impunându-se astfel revocarea ei, conform art.1403alin.7 teza I-a din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpați, va casa în parte încheierea atacată și, pe fondul cauzei, având în vedere că, deși a respins în mod corect propunerea de arestare preventivă a acestora, judecătorul de la Tribunal a luat însă în privința lor o altă măsură preventivă nelegală (obligarea de a nu părăsi localitatea), va revoca acea măsură, cu consecința înlăturării tuturor interdicțiilor impuse pe durata ei.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
n temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare, atât în recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât și în recursurile inculpaților, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Ia act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr.2/UP de la data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Revocă măsura obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de fiecare dintre inculpații recurenți.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 12.06.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
