Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 194/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1405/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 194/R Ședința publică de la data de 17 iunie 2009
Curtea constituită din: PREȘEDINTE: Cristina Rotaru JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat prin procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata, împotriva încheierii de sentință din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurenta inculpată în stare de arest și asistată din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebată fiind recurenta inculpată arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
In temeiul dispozițiilor art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea recurentei inculpate, punându-i totodată în vedere că beneficiază de dreptul la tăcere, care presupune faptul că poate refuza să dea declarații sau să răspundă la anumite întrebări.
Întrebată fiind dacă are ceva de adăugat în legătură cu faptele pentru care este cercetată recurenta inculpată arată că este de acord că dea o declarație în fața instanței, declarațiile sale fiind consemnate și atașate la dosar.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentei inculpate, solicită admiterea recursului,casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea propunerii Parchetului de luare a măsurii arestării preventive.
Solicită a fi avut în vedere, declarațiile date de către inculpată, atât declarațiile inițiale cât cea dată astăzi în fața instanței, împrejurarea că aceasta a săvârșit infracțiunea fiind constrânsă și amenințată de către numitul S, că nu este cea care a produs probele în sensul în care prevede dispozițiile art. 259 alin. 2 Cod penal, precum și faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale și că atitudinea sa, chiar dacă inițial a dat anumite declarații le-a dat pe fondul consumului de droguri, se afla în stare de servaj. Totodată, a se avea în vedere că declarațiile inculpatei se coroborează cu celelalte probe administrate până în prezent în faza de urmărire penală, că nu există nici o dovadă că a intenționat să săvârșească denunțul calomnios, iar în ceea ce privește traficul de droguri că nu există nici un indiciu în sensul săvârșirii acestei infracțiuni, nici măcar în forma complicității. Prin urmare, apreciază că nu există nici o dovadă privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care inculpata l-ar prezenta în situația în care ar fi pusă în libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatei, ca fiind nefondat.
Având în vedere că, la dosar există probe din care rezultă că inculpata se face vinovată de infracțiunile pentru care este cercetată, respectiv săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă și complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc, faptul că nu mai locuiește la adresele cunoscute de cea. 6-7 ani, că aceasta practică prostituția în diferite zone ale, fiind depistată în data de 10 iunie 2009, dată când s-a și dispus arestarea sa, consideră că, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 149/1 Cod procedură penală.
În ultimul cuvânt, recurenta inculpată, solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 10.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT a inc. pentru o perioadă de 29 zile cu începere de la 10.06.2009 la 8.07.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin referatul întocmit la 10.06.2009 în dosarul nr. 37/D/P/2007, - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTITIE-DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM - Serviciul Teritorii Baî naintat propunerea de arestare preventivă a inculpatei pe o perioada de 30 zile.
In motivare s-a avut in vedere ca inculpata este acuzata de săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 al. 2 Cp și complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 26 Cp rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a Cp. existând probe că în data de 04.01.2005, în scopul de a-1 ajuta pe ( la acea dată arestat preventive în altă cauză pentru trafic de droguri) să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, numita zisa " " a formulat un denunț în care preciza în mod nereal că își procura de 6-7 luni heroină de la inculpatul zis " -", oferindu-se totodată să colaboreze pentru prinderea acestuia în flagrant. în aceeași zi, în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul și cu zisă " ", numitul zis " S" a procurat o cantitate de 2,05 grame de heroină pe care ulterior a dat-o inculpatului zis " - ", pentru ca acesta să o remită numitei zisă " ", cunoscând că inculpatul urma să fie surprins în flagrant de către polițiști. Din cercetări a rezultat că a plătit pe zisă " " și pe și " S" pentru a înscena traficul de droguri în sarcina inculpatului zis " -".
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite: condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul art.681pr.pen.) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 136 alin. 6.pr.pen. respectiv ca pentru infracțiunea săvârșită legea să prevadă doar pedeapsa închisorii și să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen. dispozițiile procedurale sus menționate fiind compatibile cu prevederile art. 5 parag. l lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Instanța a constatat că în cauza sunt îndeplinite cerințele presupuse de disp. art. 143Cpp, existând indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele penale pentru care se solicită arestarea ei, nefiind necesar ca în momentul arestării să fie adunate probe suficiente pentru a formula o acuzare completă.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Fox, șiHartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32).
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetata, relevante fiind în acest sens: declarațiile inculpatului zis " - ", declarațiile învinuiților, și zis " S" și declarațiile inculpatei însă numai parțial.
În consecință, s-a apreciat că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpatei tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, datorita faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății însăși, dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. fiind îndeplinite.
S-a avut în vedere în acest sens atitudinea inculpatei, siguranța de care a dat dovadă în executarea actelor materiale care compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina sa, fapt ce induce presupunerea întemeiată că acesta va mai săvârși și alte infracțiuni.
În realitatea obiectivă, faptele inculpatei, ca și atitudinea sa subiectivă, au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
La adoptarea hotărârii Tribunalul a avut în vedere și disp. art.136 alin. ultim pr.pen. ținând seama de scopul măsurii preventive, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de faptul că inculpata nu are un loc de muncă stabil, înainte de reținere sa se ocupa cu prostituția, nivelul scăzut de pregătire ( opt clase) și de celelalte situații privind persoana inculpatei pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele spre justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea analizând recurs prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 3856Cod procedură penală constată că acesta este fondat.
În cauză, inculpata este acuzată de săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. 2 Cod procedură penală și complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, reținându-se că la 4.01.2005, în scopul de a-l ajuta pe să beneficieze de disp. art. 16 din Legea 143/2000, inculpat a formulat un denunț în care preciza în mod nereal că își procura de 6-7 luni heroina de la inc. - zis "", oferindu-se să colaboreze pentru prinderea acestuia în flagrant.
Se mai reține că numitul zis "S" a procurat de 2,05 gr. de heroină pe care i-a dat inc. zis "" pentru ca aceasta să o remită numitei cunoscând că inculpatul urma să fie surprins în flagrant de către polițiști.
Analizând actele efectuate în cauză, Curtea constată că deși Parchetul a reținut o situație de fapt aproximativ exactă, faptele inculpatei nu fac parte din zona ilicitului penal.
Fapta inculpatei de a face un denunț împotriva numitului zis "" pentru faptul că acesta comercializa droguri nu poate fi calificată ca fiind infracțiunea de denunț calomnios, aceasta deoarece din declarația inculpatei rezultă că anterior cumpărase droguri de la numitul, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi să înlăturăm această afirmație ca necredibilă, din procesele-verbale de desfășurare a flagrantului organizat de organele de urmărire penală rezultă că numitul "" în momentul în care a fost apelat de numita s-a oferit să-i aducă acesteia o cantitate de droguri, care s-au dovedit apoi că ar conține heroină, și mai mult, a livrat această cantitate inculpatei fiind surprins de organele de poliție.
Atâta vreme cât numitul a livrat acea cantitate de substanță interzisă conform normelor în vigoare a săvârșit o faptă ce poate fi încadrată ca infracțiune de trafic de droguri.
Ca atare, nu este justificată reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de denunțare calomnioasă, din moment ce probele atestă că persoana împotriva căreia s-a făcut denunțul a comis fapta penală despre care se face vorbire în denunț.
Este adevărat că în încadrarea juridică reținută în sarcina inc. a fost reținută varianta din alin. 2 infracțiunii de denunțare calomnioasă, constând în ticluirea de probe mincinoase, dar Curtea consideră că prin reținerea acestei încadrări, cu atât mai puțin se poate vorbi de săvârșirea unei infracțiuni de către inculpată atâta vreme cât aceasta nu a ticluit nicio probă.
Cantitatea de droguri predată de numitul inculpatei, indiferent prin ce metodă a ajuns la acesta, nu poate fi considerat ca fiind o probă mincinoasă ce a fost ticluită pentru a se demonstra că acesta săvârșește infracțiuni.
Simplul fapt că i s-a pus numitului la îndemână o cantitate de droguri pentru ca la rândul său să o înmâneze nu poate conduce la concluzia că e vorba de ticluirea unor probe mincinoase pentru că atâta vreme cât numitul știind conținutul substanței pe care urma să-l transmită inculpatei, ar fi refuzat să o primească și să i-o înmâneze nu ar fi condus la săvârșirea unei fapte penale de către acesta.
În legătură cu infracțiunea de complicitate la trafic de droguri, Curtea constată de asemenea că Parchetul a făcut o apreciere eronată. Atâta vreme cât organele de cercetare penală au colaborat cu inculpata și au organizat un flagrant în care inculpata urma să primească în urma solicitării sale, de la o cantitate de droguri, nu i se poate imputa acesteia că a săvârșit o infracțiune de trafic de droguri în varianta complicității.
Un raționament ca cel făcut de Parchet ar conduce la concluzia că și organele penale care au organizat flagrantul ar trebui să răspundă penal pentru aceeași infracțiune.
De asemenea, în cauză nu trebuie ignorat aspectul că faptele pretins săvârșite de inculpată au fost comise la data de 4.01.2005, că organele judiciare nu au luat la acea dată nicio măsură împotriva inculpatei, și că abia în luna iunie 2009, după 4 ani și Parchetul apreciază că inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând arestarea preventivă a acesteia.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că măsura preventivă luată față de inculpată nu se justifică întrucât din probele administrate în cauză până la acest moment nu există indicii că aceasta ar fi săvârșit vreo infracțiune.
De aceea va admite recursul declarat de recurenta, va casa încheierea de ședință din 10.06.2009 dată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și în temeiul art. 1403alin. 7 Cod procedură penală va revoca măsura arestării preventive a inc. considerând că aceasta este nelegală.
Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatei dacă aceasta nu este reținută sau arestată în altă cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva încheierii de sentință din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din 10.06.2009 dată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art. 1403alin. 7 Cod procedură penală revocă măsura arestării preventive a inc. considerând că aceasta este nelegală.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatei dacă aceasta nu este reținută sau arestată în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat din oficiu de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.- 23.07.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
