Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și a lui, născut la 07 martie 1970, în prezent aflat în - Arestul D, împotriva încheierii nr.1 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și s-a dispuns arestarea preventivă a inculpatului, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 176 lit. c Cod penal, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 22.01.2009 și până la data de 19.02.2009.
Totodată s-a dispus emiterea mandatului de arestare pe numele inculpatului conform celor mai sus menționate și depunerea acestuia în Arestul D.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat, potrivit împuternicirii avocațiale, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
La solicitarea instanței recurentul inculpat precizează că își menține declarația dată la instanța de fond, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, învederează că acesta critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 21.01.2009, ca fiind nelegală și netemeinică, inculpatul beneficiind în prezent de prezumția de nevinovăție.
Precizează că în cauză nu numai că nu există probe certe că acesta ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, acestea sunt și contradictorii, astfel că inculpatul nu se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a reținut că inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un corp tăietor - înțepător, însă olicită a se avea în vedere că reacția inculpatului a fost una de apărare a propriei familii și a propriei sale persoane, în condițiile în care partea vătămată a fost cea care a intrat cu intenții violente în casa acestuia, pe fondul cauzei acesta putând invoca și legitima apărare.
Pentru considerentele mai sus expuse, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea cererii parchetului de arestare a inculpatului, urmând a fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în mod legal și temeinic a fost admisă propunerea de arestare preventivă, în ceea ce-l privește pe recurentul - inculpat, în cauză fiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului - inculpat, în replică având cuvântul, învederează că în cauză nu se poate vorbi de un pericol social atâta vreme cât fapta dedusă judecății a fost săvârșită în domiciliul acestuia, apărându-și familia și nu pe domeniul public.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.1/21.01.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, și în consecință:
S-a dispune arestarea preventivă a inculpatului, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 176 lit. c Cod penal, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 22.01.2009 și până la data de 19.02.2009.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare pe numele inculpatului conform celor mai sus menționate și depunerea acestuia în Arestul
În motivarea încheierii s-a reținut că:
În seara zilei de 07 ianuarie 2009 între partea vătămată și inculpatul a avut loc un incident violent în domiciliul inculpatului, conflict declanșat pe fondul consumului excesiv de alcool și a unui incident inițial între părți, consumat în cursul aceleiași zile în casa martorului.
Între fiica inculpatului, și partea vătămată a existat o relație de concubinaj pe care inculpatul nu a agreat-o, motiv pentru care și conflictul creat între părți are la bază această nemulțumire manifestată vădit de inculpat.
Deși inculpatul susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor față de partea vătămată, întregul material probator administrat formează convingerea instanței asupra existenței unor indicii temeinice care să justifice luarea măsurii arestării preventive față de acesta din urmă.
Chiar dacă partea vătămată a fost cea care a pătruns în domiciliul inculpatului, o asemenea situație nu poate fi analizată în cadrul acestei propuneri făcută de parchet, instanța fiind investită doar cu examinarea condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală ce reglementează luarea măsurii arestării preventive și care sunt la baza propunerii făcute de Parchet.
Prin declarațiile de martori și în special declarația martorului, se face dovada pe deplin a existenței conflictului violent dintre părți, a faptului că partea vătămată a fost înjunghiată cu ajutorul unui obiect tăietor, cuțitul respectiv, deși nu a fost găsit la fața locului, fiind descris în amănunțime atât de martorul sus - menționat, cât și de inculpat.
Susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată a fost cea care a folosit contra sa cuțitul, nu pot fi reținute de instanță, câtă vreme leziunile suferite de partea vătămată, așa cum sunt ele constatate în actul medico legal întocmit, reflectă, cu certitudine, gravitatea lor, una dintre leziuni fiind aplicată în spatele victimei și prezintă o gravitate semnificativă (de altfel, în urma înjunghierilor succesive pe mai multe părți ale corpului, victima a fost internată de urgență la spital și operată ).
De asemenea apărările inculpatului, prin apărător, în sensul că propunerea de arestare preventivă s-a făcut la mult timp de la data incidentului, nu pot fi, de asemenea reținute de instanță dacă se are în vedere data constatărilor medico - legale și necesitatea administrării probatoriului de către organele de cercetare penală, toate aceste dovezi fiind administrate și prezentate procurorului la data de 21.01.2009 când s-a apreciat că se impune arestarea preventivă inculpatului.
Or, examinând dosarul de urmărire penală se constată cu ușurință că strângerea acestor probe a necesitat timp, motiv pentru care și propunerea parchetului s-a făcut la mai mult timp după consumarea conflictului între părți.
Din interpretarea rațională a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu rezultă că inculpatului în cauză i se impută săvârșirea unei infracțiuni, ci că există probe sau indicii considerate ca fiind temeinice, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, despre săvârșirea unei infracțiuni. Măsurile preventive prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, între care se află și măsura arestării preventive, urmăresc asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în vederea realizării scopului prevăzut de art. 1 din același Cod penal.
Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive. În speța dedusă judecății, față de circumstanțele în care s-a produs incidentul, se constată că sunt îndeplinite aceste condiții pentru luarea măsurii arestării preventive, fapta penală pentru care este cercetat inculpatul reprezentând în sine un caz temeinic justificat.
Față de datele și probele dosarului se constată că temeiul care fundamentează luarea unei atare măsuri este cel prevăzut în art. 148 lit. f Cod procedură penală și anume, pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea de tentativă de omor este o infracțiune contra vieții și creează în rândul opiniei publice o stare de temere și insecuritate, astfel că probele care privesc săvârșirea faptei constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța nu poate să omită faptul că inculpatul este cunoscut cu un trecut infracțional legat tot de săvârșirea unei tentative de omor pentru care a fost condamnat și încarcerat, repetabilitatea și persistența sa în comiterea și implicarea în acțiuni soldate cu asemenea consecințe reliefând încă o dată, pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă.
Și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive, deși o măsură excepțională, poate fi luată în cazuri temeinic justificate, prezervarea ordinii publice fiind apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane.
Astfel, din probele administrate și din examinarea circumstanțelor producerii conflictului violent, rezultă cu certitudine că există indicii care să justifice privarea de libertate a inculpatului și că aceasta se bazează, în primul rând, pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și punerea lui în libertate.
În motivarea orală a recursului inculpatul susține, prin apărător, că beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu există probe certe că a comis infracțiunea pentru care este cercetat. Mai mult decât atât, deși se reține că i-ar fi aplicat victimei mai multe lovituri de cuțit, el nu a făcut decât să se apere și să-și apere familia deoarece partea vătămată a început agresiunea și a pătruns în domiciliul său.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, de criticile invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul - recurent este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 176 lit. c Cod penal, întrucât în data de 07.01.2009 i-ar fi aplicat victimei,( concubinul fiicei sale) mai multe lovituri cu un corp tăietor - înțepător cu consecința unor leziuni grave, ce au necesitat operații urgente pentru salvarea vieții.
În cauză, așa cum a reținut și tribunalul există îndeplinite cerințele disp. art.143 alin.1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat penal, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor, și precum și din declarația inculpatului, aceasta din urmă cu unele nuanțări legate de legitimitatea loviturilor aplicate părții vătămate.
În condițiile în care inculpatul a comis o faptă de o asemenea gravitate ce putea aduce atingere celor mai de preț relații sociale apărate de legea penală - viața persoanei - și numai intervenția organelor medicale ducând la neproducerea rezultatului letal, organele judiciare nu pot sta în pasivitate, fără a dispune măsurile legale pentru restabilirea, pe moment, a unui climat de securitate socială, fiind obligate de legiuitor să intervină.
Mai mult decât atât, din datele anchetei se pare că, pe lângă indignarea produsă față de colectivitate, inculpatul a dat dovadă și de agresivitate față de partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri cu obiectul tăietor - înțepător în diferite zone ale corpului (așa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală). De asemenea din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat tot pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, precum și pentru alte infracțiuni( furt calificat).
Aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum a apreciat și tribunalul, fiind îndeplinite cerințele disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi aflat în legitimă apărare nu poate fi reținută în condițiile datelor de anchetă de până acum, nerezultând faptul că partea vătămată ar fi atacat material pe inculpat chiar dacă a pătruns în locuința acestuia.
Față de aceste considerente, instanța de recurs, neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ale hotărârii atacate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 7.03.1970, aflat în Arestul IPJ D, împotriva încheierii nr.1 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
4 ex. /26.01.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
