Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI împotriva încheierii de ședință din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimatul-inculpat lipsă, - av. - apărător desemnat din oficiu în baza delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, în susținerea recursului, arată că prin încheierea de ședință din data de 15.10.2009, instanța de judecată a dispus respingerea ca nefondată a propunerii de arestare preventivă a inculpatul formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
În fapt, instanța a reținut că în seara zilei de 10 octombrie 2009, în loc public, partea vătămată a avut o atitudine provocatoare la adresa inculpatului, determinându-l pe acesta să ia șurubelniță și să lovească victima în zona abdominală, producându-i o plagă înțepat penetrantă.
S-a apreciat că sunt indicii de vinovăție ce rezultă din declarațiile martorilor audiați:, raportul de constatare medico-legală, declarația părții vătămate.
Față de declarația inculpatului dată în fața instanței prin care arăta că ar fi vrut să lovească partea vătămată în brațul stâng, declarație care însă nu se coroborează cu ceea ce rezultă din celelalte probe, instanța a apreciat că fapta comisă este aparent gravă- acesta fiind primul din motivele pentru care instanța a respins propunerea de arestare.
Pe de altă parte, cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. deși pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat este mai mare de 4 ani, instanța a respins propunerea de arestare preventivă raportându-se la atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, la lipsa antecedentelor penale și alte date ce caracterizează persoana inculpatului, care ar duce la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată arată că la dosar sunt probe că inculpatul a săvârșit o faptă gravă, dat fiind relațiile cărora li s-a adus atingere, ce ocrotesc dreptul la viață a oricărei persoane, iar partea vătămată și toți martorii audiați l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Pericolul social rezultă din împrejurările (în loc public) în urma unui conflict spontan, modalitatea în care a fost săvârșită fapta, respectiv inculpatul era cu un mijloc de transport, un motoscuter, iar partea vătămată era în mijlocul unui grup de persoane care se deplasa pe jos. Nimic și nimeni nu l-a oprit pe inculpat să-și continue drumul fără să se mai întoarcă, la momentul la care s-a intersectat cu grupul părții vătămate, așa cum a rezultat din anchetă.
Posibilitatea de a evita conflictul îi aparținea în primul rând inculpatului, prin continuarea drumului, cât și prin nefolosirea obiectului cu care a aplicat lovitura - cu o șurubelniță.
Însă, inculpatul a acționat deosebit de violent, lovind partea vătămată, după cum a declarat aceasta - în zona coastelor, partea laterală. La urmărire penală inculpatul a declarat " l-am lovit în stânga corpului" - important fiind faptul că a fost oprit de martorul, întrucât "vroia să mai dea".
Acest aspect a fost confirmat și de martora, care a declarat că "inculpatul a lovit în apropierea zonei inimii".
Urmarea faptei a rezultat din concluziile certificatului medico-legal precum că "partea vătămată a suferit o plagă penetrantă cu pneumotorax stâng, viața sa fiind pusă în pericol, iar pentru vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Arată că atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, nu a fost corespunzătoare, acesta a plecat, partea vătămată fiind condusă de martori la spital, iar martorul A- a declarat că inculpatul a spus că nu i-a făcut nimic lui, negând săvârșirea faptei și imediat după comiterea acesteia și ulterior când s-au întâlnit.
Apreciază că instanța de fond greșit a reținut ca fiind discutabilă încadrarea juridică făcându-se aprecierea doar asupra declarațiilor inculpatului.
Aceste declarații ale inculpatului, în opinia sa, trebuiau coroborate cu aspecte ce au rezultat din celelalte probe administrate.
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, apreciază că acestea nu au nici o influență asupra stabilirii măsurii preventive ce urma a fi luată. Atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile legale pentru a răspunde penal, inclusiv vârsta, împotriva unei persoane arată că se poate lua măsura arestării preventive.
Totodată apreciază că, conduita bună a inculpatului nu conduce exclusiv la lipsa antecedentelor penale, iar considerația de care se bucura inculpatul în comunitatea unde locuiește nu a rezultat din actele dosarului.
În concluzie, solicită în baza disp.art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. în ref. la art. 1491alin. 13.pr.penală, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, iar în rejudecare admiterea propunerii formulată și arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Apărătorul intimatului inculpatsolicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, apreciind că în mod corect instanța a dispus lăsarea acestuia în libertate.
Consideră că fapta a fost comisă în stare de provocare iar inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a suprima viața părții vătămate. Având în vedere unele aspecte ce țin de fapta comisă, respectiv intensitatea loviturii, obiectul cu care a acționat și zona în care a lovit, solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală. Din probele existente la dosar a rezultat că partea vătămată a avut o atitudine provocatoare la adresa inculpatului determinându-l pe acesta să-l lovească în zona abdominală.
Tot din probele administrate rezultă că inculpatul a dorit să lovească partea vătămată în brațul stâng, însă acesta s-a mișcat și lovitura a deviat în zona toracică.
Totodată, arată că pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut o atitudine sinceră, a regretat și recunoscut cele întâmplate, mai mult inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o reputație bună în societate, lucrează, are un loc de muncă stabil.
Consideră că inculpatul nu este o persoană agresivă iar lăsarea acestuia în libertate nu ar putea influența negativ continuarea cercetărilor judecătorești.
Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată în data de 15.10.2009 ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.10.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție și se dispune în cazul comiterii unor infracțiuni grave, când sunt indicii clare de vinovăție și se apreciază că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
La luarea măsurii arestării preventive trebuie să se țină seama și de disp. art. 136 alin. ultim din pr.pen., ce vizează aspecte de temeinicie a măsurii arestării preventive.
Din probele existente la dosar nu a rezultat că în seara zilei de 10 octombrie 2009, în loc public, partea vătămată a avut o atitudine provocatoare la adresa inculpatului, determinându-l pe acesta să ia o șurubelniță și să lovească victima în zona abdominală, producându-i o plagă înțepată penetrantă.
Inculpatul, audiat în fața instanței, dar și la urmărirea penală, a recunoscut fapta comisă, arătând că a fost determinat de victimă să o lovească cu șurubelnița.
de vinovăție au rezultat și din declarațiile martorilor audiați:, raportul de constatare medico-legală, declarația părții vătămate, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Deși aparent fapta comisă de inculpatul este gravă, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, apreciem totuși că nu se impune arestarea inculpatului deoarece acesta a avut o atitudinea foarte sinceră, recunoscând și regretând cele întâmplate.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă, este foarte tânăr și se bucură de respect și considerație în comunitatea locală unde domiciliază.
Inculpatul a comis fapta întrucât a fost lovit inițial în două etape de partea vătămată, acesta i-a adus injurii și continua să îl lovească, fapt ce a determinat pe inculpat să ia o șurubelniță din trusa motoscuterului și să lovească victima.
Pe de altă parte, din probe a rezultat că inculpatul a dorit să lovească pe partea vătămată în brațul stâng, dar aceasta s-a mișcat și lovitura de șurubelniță a deviat în zona toracică și în aceste condiții ar fi discutabilă actuala încadrare juridică propusă de parte.
Prin însăși propunerea formulată de parchet se recunoaște faptul că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, reținându-se scuza provocării prev. de art. 73 lit. b pen.
Inculpatul nu este o persoană agresivă, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea să influențeze negativ probele ce mai sunt de administrat, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat cele întâmplate
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece din probele administrate în cauză se impunea arestarea preventivă a inculpatului fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege resp. art. 136 rap. la art. 148 lit. f pr.pen.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului constatând că fapta inculpatului este aparent gravă și că în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea în stare de provocare, nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege respectiv art. 136 și art. 148 lit. f pr.pen. pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului deoarece:
în cauză există probe și indice temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani
Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală coroborate cu declarațiile părții vătămate.
fapta reținută în sarcina inculpatului de a lovi cu mare intensitate cu o șurubelniță pe partea vătămată într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, constituie o faptă deosebit de gravă deoarece a lezat valoarea supremă a omului, respectiv dreptul la viață.
Faptul că în încadrarea juridică a fost reținută starea de provocare nu este rezultatul recunoașterii făcută de către parchet, ci a rezultat în mod legal din datele de anchetă.
Primul argument al instanței de judecată, conform căruia inculpatul a fost determinat de către partea vătămată să o lovească cu șurubelnița, se apreciază ca fiind eronat. Atitudinea provocatoare a victimei s-a concretizat în încadrarea juridică, de care s-a făcut vorbire, dar nu se poate susține în nici un caz că inculpatul a fost determinat de victimă să o lovească cu șurubelnița. Trebuie precizat că inculpatul era cu un mijloc de transport, în speță un motoscuter, iar partea vătămată era în mijlocul unui grup de persoane care se deplasa pe jos. Nimic și nimeni nu l-a oprit pe inculpat să-și continue drumul fără să se mai întoarcă, la momentul la care s-a intersectat cu grupul părții vătămate, așa cum rezultă din anchetă. Se apreciază că posibilitatea de a evita conflictul îi aparținea în primul rând inculpatului, prin continuarea drumului, și în al doilea rând prin nefolosirea obiectului cu care a aplicat lovitura. Chiar "la nervi" așa cum s-a exprimat inculpatul, acesta avea posibilitatea reală de a nu folosi obiectul vulnerant de care s-a folosit.
Instanța de judecată nu trebuia să ignore nici concluziile actului medico-legal de unde rezultă că viața părții vătămate a fost pusă în pericol prin pneumotorax stâng, urmare a plăgii penetrante produse. Conduita bună a inculpatului nu l-a împiedicat să aplice părții vătămate o lovitură cu intensitate, într-o zonă vitală, cu lezarea de organe interne și cu consecința mai sus arătată.
De asemenea, se apreciază că instanța de judecată trebuia să facă referire si la starea de ebrietate a inculpatului. Starea de ebrietate (cu excepția beției accidentale complete care înlătură caracterul penal al faptei) este o circumstanță caracterizată ca fiind bivalentă, în sensul că poate avea fie caracter ușurător, fie caracter agravant, în raport de anumite împrejurări. În speța de față, starea de beție voluntară a inculpatului și recunoscută de acesta, nu putea fi indiferentă la stabilirea măsurii preventive.
Săvârșirea oricărei infracțiuni pune în pericol sau lezează o valoare apărată de legea penală. Ordinea publică a fost atinsă direct prin infracțiunea săvârșită de către inculpat, iar reacția firească a autorităților de restabilire a acestei ordini și a ordinii de drept până la urmă, presupune luarea de măsuri ferme împotriva celor care săvârșesc infracțiuni contra vieții. Concluzia legală și justă este că infracțiunea reținută a fi săvârșită de către inculpat este o infracțiune gravă, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, respectiv sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani iar prin natura sa lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați si în rejudecare se va casa încheierea de ședință recurată urmând a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat pe op durată de 29 zile.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva încheierii de ședință din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare;
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
În baza disp.art. 136 alin. 1 în referire la art. 148 lit. f Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului ( fiul lui G și, născut la data de 31.01.1987 în G, domiciliat în comuna, județul G, CNP: -) cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 Cod penal pe o durată de 29 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis în baza acestei încheieri.
Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored: CT/2 ex.
22.10.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Ion Avram, Petruș Dumitru
